Decizie nr. 102 din 04.06.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „este trecută în sarcina organului executiv al debitorului" din articolul 32 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr. 313 din 26 decembrie 2024, ridicată de dl avocat Denis Grecu, în interesele dlui Vladimir Verbanov, în dosarul nr. 2i-923/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de domnul judecător Vitalie Guțan, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

La 29 noiembrie 2023, Serviciul Fiscal de Stat a formulat o cerere introductivă față de SRL „Hygieiacom". Ulterior, un alt creditor s-a alăturat la cererea introductivă.

Prin Încheierea din 1 decembrie 2023, Judecătoria Chișinău a admis spre examinare cererea introductivă, a instituit perioada de observație asupra debitorului şi a numit un administrator provizoriu.

La 31 ianuarie 2024, dl Alexandru Verdeș, administrator provizoriu al Hygieiacom , a formulat o cerere împotriva dlui Vladimir Verbanov, administrator statutar al debitorului, referitoare la aprobarea și încasarea remunerației pentru exercitarea conducerii debitorului în perioada de observație cuprinsă între 1 decembrie 2023 și 31 ianuarie 2024 în sumă de 26 400 lei.

Printr-o hotărâre din 2 aprilie 2024, Judecătoria Chișinău a intentat procesul de insolvabilitate în privința Hygieiacom .

La 18 noiembrie 2025, dl avocat Denis Grecu a ridicat, în interesele dlui Vladimir Verbanov , excepția de neconstituționalitate a textului „este trecută în sarcina organului executiv al debitorului" din articolul 32 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr. 313 din 26 decembrie 2024.

Printr-o încheiere din 4 decembrie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiţie „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." Articolul 21 Prezumţia nevinovăţiei „Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative." Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege." Articolul 46 Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. [...]." Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii." Articolul 127 Proprietatea „(1) Statul ocroteşte proprietatea. (2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii. [...]."

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele: Articolul 32 Repartizarea cheltuielilor judiciare aferente perioadei de observare a debitorului „(1) Cheltuielile judiciare aferente perioadei de observare a debitorului privind taxa de stat, privind remunerarea administratorului provizoriu, privind notificarea, privind convocarea şedinţelor şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul provizoriu se suportă din patrimoniul debitorului. Prin tranzacţie se poate stabili o altă ordine de repartizare a cheltuielilor judiciare. (2) În cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, obligaţia de achitare a remuneraţiei administratorului provizoriu şi de acoperire a cheltuielilor efectuate de acesta în perioada de observare a debitorului este trecută în sarcina organului executiv al debitorului . (3) În cazul în care instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului, cheltuielile prevăzute la alin.(1) se trec în mod solidar pe seama creditorilor care au adresat cererea introductivă şi a creditorilor care au susţinut-o prin referinţă depusă în cadrul procesului. (4) Modalitatea de repartizare a cheltuielilor judiciare şi a cheltuielilor de remunerare a administratorului provizoriu o stabilește instanța de insolvabilitate într-o hotărâre sau încheiere emisă în urma examinării cauzei." ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat nu respectă condițiile clarității și previzibilității legii, deoarece administratorul statutar al unui debitor nu poate să prevadă consecințele deținerii respectivei calități, condițiile și limitele răspunderii sale. De altfel, autorul consideră că prevederea criticată camuflează o formă a răspunderii personale a administratorului statutar, care intervine automat pentru obligațiile persoanei juridice administrate, contrar articolelor 9 și 184 din Codul civil.

Autorul sesizării afirmă că dispozițiile articolului 32 alin. (2) din Legea insolvabilității admit o ingerință disproporționată și nejustificată în dreptul de proprietate al organului executiv al debitorului, deoarece pun obligația de achitare a remunerației administratorului provizoriu în sarcina organului executiv al debitorului, fără a i se demonstra culpa în survenirea insolvabilității debitorului.

Autorul mai susține că persoanele care urmează să suporte obligația de achitare a remunerației administratorului provizoriu nu pot să conteste efectiv ingerința în dreptul de proprietate. În acest sens, autorul observă că legea nu permite instanței să realizeze un control judiciar deplin, pentru că rolul acesteia este limitat la constatarea aplicării normei criticate în fiecare cauză individuală și încasarea remunerației din contul organului executiv al debitorului, fără stabilirea legăturii cauzale între starea de insolvabilitate a debitorului și activitatea administratorului statutar, constatarea și aprecierea culpei și individualizarea răspunderii. Prin urmare, îi este afectat accesul la justiție și dreptul la apărare.

În opinia autorului sesizării, textul contestat contravine articolelor 1 alin. (3), 4, 9, 20, 21, 23, 26, 46, 54 și 127 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „este trecută în sarcina organului executiv al debitorului" din articolul 32 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr. 313 din 26 decembrie 2024. În această redactare, prevederile contestate nu au făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea notează că o condiție de admisibilitate a sesizării privind excepția de neconstituționalitate este și faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluționarea cauzei.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează cererea formulată de administratorul autorizat prin care acesta solicită aprobarea și încasarea remunerației pentru exercitarea conducerii unui debitor în perioada de observație cuprinsă între 1 decembrie 2023 și 31 ianuarie 2024 din contul administratorului statutar. Cererea privind încasarea remunerației a fost depusă la 31 ianuarie 2024. Totodată, Curtea constată că după depunerea cererii, prin Legea nr. 313 din 26 decembrie 2024 pentru modificarea Legii insolvabilității nr.149/2012, Parlamentul a adoptat o nouă redactare a articolului 32 alin. (2), care a intrat în vigoare la 16 februarie 2025.

Având în vedere acest aspect esențial, Curtea observă că nici autorul sesizării, nici instanța de judecată care a admis ridicarea excepției nu au analizat și nu au demonstrat aplicabilitatea articolului 32 alin. (2) din Legea insolvabilității în redactarea Legii nr. 313 din 26 decembrie 2024 în cauza în care a fost ridicată excepția.

Curtea reiterează că nu posedă competența de a stabili aplicabilitatea legii în timp la soluționarea cauzei. Aceste chestiuni țin de competența judecătorului în faţa căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Excepția de neconstituționalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că aceasta priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument devenind o actio popularis , lipsit de caracterul concret şi efectiv al excepției (DCC nr. 20 din 6 februarie 2025, § 23).

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (4) lit. c), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „este trecută în sarcina organului executiv al debitorului" din articolul 32 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, în redactarea Legii nr. 313 din 26 decembrie 2024, ridicată de dl avocat Denis Grecu, în interesele dlui Vladimir Verbanov, în dosarul nr. 2i-923/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 4 iunie 2026 DCC nr. 102 Dosarul nr. 254g/2025