Decizie nr. 95 din 28.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului „poate fi supus aducerii silite" din articolul 370 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată de domnul avocat Gheorghe Tipa, în interesele domnului Cristian Pîntea, în dosarul nr. 1-3007/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de doamna Olga Bejenari, judecător la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) şi lit. g) din Constituţie. ÎN FAPT A. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Judecătoriei Chișinău se află cauza penală de acuzare a domnului Cristian Pîntea pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 181 2 alin. (5) ( încălcarea modului de gestionare a mijloacelor financiare ale partidelor politice sau ale fondurilor electorale ) din Codul penal.

Printr-o încheiere a instanței de judecată s-a refuzat aducerea silită a unui martor al apărării pentru audierea sa în ședința de judecată.

În cadrul examinării cauzei, domnul avocat Gheorghe Tipa a ridicat, în interesele domnului Cristian Pîntea, excepţia de neconstituţionalitate a textului „poate fi supus aducerii silite" din articolul 370 alin. (6) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 23 martie 2026, completul de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." Articolul 25 Libertatea individuală şi siguranţa persoanei „(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore. (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni. (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut." Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege." Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 24 Principiul contradictorialităţii în procesul penal „(1) Urmărirea penală, apărarea şi judecarea cauzei sînt separate şi se efectuează de diferite organe şi persoane. (2) Instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decât interesele legii. (3) Părţile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilităţi egale pentru susţinerea poziţiilor lor. Instanţa de judecată pune la baza sentinţei numai acele probe la cercetarea cărora părţile au avut acces în egală măsură. (4) Părţile în procesul penal îşi aleg poziţia, modul şi mijloacele de susţinere a ei de sine stătător, fiind independente de instanţă, de alte organe ori persoane. Instanţa de judecată acordă ajutor oricărei părţi, la solicitarea acesteia, în condiţiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare." Articolul 199 Aducerea silită „(1) Aducerea silită constă în aducerea forţată a persoanei la organul de urmărire penală sau la instanţă în cazul în care aceasta, fiind citată, în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, iar prezenţa ei era necesară. (2) Este supusă aducerii silite numai persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie citarea organului de urmărire penală sau instanţei, şi care: 1) se eschivează de la primirea citaţiei; 2) se ascunde de organul de urmărire penală sau de instanţă; 3) nu are loc permanent de trai; 4) se află în situaţia reglementată la art. 321 alin. (2) pct. 2). (3) Aducerea silită se efectuează în baza unei ordonanţe de aducere, eliberate de organul de urmărire penală, sau a încheierii instanţei de judecată, cu darea în consemn la frontieră. (4) Persoana nu poate fi supusă aducerii silite în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor care nu suferă amânare. (5) Nu pot fi supuse aducerii silite minorii în vîrstă de până la 14 ani, femeile gravide, persoanele bolnave, starea cărora este confirmată prin certificat medical eliberat de o instituţie medicală. (6) Aducerea silită se execută de către organele de poliţie. (7) Organul de poliţie desemnat să execute aducerea silită transmite ordonanţa sau, după caz, încheierea instanţei de judecată persoanei a cărei aducere silită a fost dispusă şi îi solicită să îl însoţească. În cazul în care refuză să însoţească organul de poliţie sau încearcă să fugă, persoana a cărei aducere silită a fost dispusă este adusă prin constrângere. (8) În vederea executării ordonanţei sau încheierii de aducere silită, organele de poliţie pot pătrunde în orice locuinţă sau sediu în care, potrivit datelor sau informaţiilor, se află persoana asupra căreia s-a dispus aducerea silită, inclusiv în cazul în care i se creează impedimente în executarea de aducere silită. (9) Dacă organul de poliţie nu găseşte persoana în privinţa căreia a fost dispusă aducerea silită la adresa indicată sau dacă persoana a cărei aducere silită a fost dispusă nu poate fi adusă din motivele prevăzute la alin.(5), organul de poliţie consemnează acest fapt într-un proces-verbal, care se prezintă imediat organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată. (10) Activităţile desfăşurate cu ocazia aducerii silite sunt consemnate într-un proces-verbal, care trebuie să cuprindă: a) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie; b) data, ora şi locul unde este încheiat; c) menţiuni despre activităţile desfăşurate. (11) Persoanele supuse aducerii silite se audiază, în cel mai scurt timp posibil, sau, după caz, se îndeplineşte actul procesual care a făcut necesară prezenţa lor, cu excepţia cazului când s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivă a acestora. [...]" Articolul 314 Nemijlocirea, oralitatea şi contradictorialitatea judecării cauzei „[...] (2) Instanţa de judecată, la judecarea cauzei, creează părţii acuzării şi părţii apărării condiţiile necesare pentru cercetarea multilaterală şi în deplină măsură a circumstanţelor cauzei. [...]" Articolul 315 Egalitatea în drepturi a părţilor în faţa instanţei „Procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor beneficiază de drepturi egale în faţa instanţei de judecată în ce priveşte administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora şi formularea cererilor şi demersurilor." Articolul 370 Audierea martorilor „(1) Martorii se audiază fiecare separat şi în lipsa martorilor care încă nu au fost audiaţi. Primii sînt audiaţi martorii din partea acuzării. (2) Audierea martorului se efectuează în condiţiile prevăzute în art.105-110, care se aplică în mod corespunzător. În caz de necesitate, martorul, la cerere sau în baza demersului procurorului, poate fi audiat în lipsa inculpatului, care este înlăturat din şedinţă, asigurându-i-se ultimului posibilitatea de a lua cunoştinţă de declaraţii şi de a pune întrebări prin intermediul apărătorului său persoanei audiate. (2 1 ) În cazul în care asigurarea prezenţei martorului în şedinţa de judecată este dificilă din cauza aflării acestuia peste hotarele Republicii Moldova, din cauza executării pedepsei în penitenciarele din Republica Moldova, din cauza internării într-o instituţie medicală sau a dizabilităţilor locomotorii, instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care poate fi atacată odată cu sentinţa, poate decide, la cerere sau din oficiu, audierea acestuia prin intermediul videoconferinţei în condiţiile art.109 alin.(3 2 ) sau (3 3 ). În acest caz se verifică identitatea martorului. Suportul informaţional care conţine înregistrarea se anexează la procesul-verbal. (3) Părţile la proces sunt în drept să pună întrebări martorului. Primii pun întrebări participanţii la proces ai acelei părţi care a solicitat audierea martorului, iar apoi ceilalţi participanţi. Preşedintele şedinţei şi ceilalţi judecători pot pune întrebări martorului în condiţiile prevăzute în art. 367 alin. (2). (4) Fiecare din părţi poate pune întrebări suplimentare pentru a elucida şi a completa răspunsurile date la întrebările altor părţi. (5) Preşedintele şedinţei poate permite martorului audiat să părăsească sala de şedinţă înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, dar numai după audierea opiniilor părţilor la proces pe această chestiune. (6) Martorul a cărui lipsă nu este justificată, în cazul în care partea insistă să fie audiat, poate fi supus aducerii silite. " ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul sesizării afirmă că textul „poate fi supus aducerii silite" din norma contestată este lipsit de claritate și de previzibilitate, oferindu-i instanței de judecată o marjă discreționară excesivă atunci când circumstanțele cauzei impun aducerea forțată a martorilor în fața instanței de judecată.

În opinia autorului sesizării, lipsa de claritate și caracterul imprevizibil al textului contestat afectează dreptul la apărare, egalitatea armelor și principiul contradictorialității.

În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 4, 8, 16, 20, 25, 26 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Curtea reţine că obiectul excepției de neconstituţionalitate îl constituie textul „poate fi supus aducerii silite" din articolul 370 alin. (6) din Codul de procedură penală, care nu a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoanei acuzate de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 181 2 alin. (5) ( încălcarea modului de gestionare a mijloacelor financiare ale partidelor politice sau ale fondurilor electorale ) din Codul penal i-a fost refuzată cererea de aducere forțată a unui martor în fața instanței de judecată. Curtea admite că instanţa de judecată va ţine cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepției a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 ( drepturile și libertățile omului ), 8 ( respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale ), 16 ( egalitatea ), 20 ( accesul liber la justiție ), 25 ( libertatea individuală și siguranța persoanei ), 26 ( dreptul la apărare ) și 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) din Constituție.

Curtea reiterează că articolele 4, 8, 16 și 54 din Constituţie au un caracter general şi pot fi aplicate doar dacă se constată aplicabilitatea unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.53 din 4 mai 2023, § 16; DCC nr. 111 din 12 septembrie 2023, §§ 14-15).

Referitor la articolul 25 din Constituție, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat în ce mod norma contestată contravine acestuia. Simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituționalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 19).

Autorul sesizării invocă și articolele 20 și 26 din Constituție și consideră că norma contestată afectează, prin imprevizibilitate, accesul liber la justiție, egalitatea armelor și dreptul la apărare. Acesta susține că, în situațiile în care există circumstanțe ce impun aducerea forțată a unui martor în fața instanței de judecată, decizia nu ar trebui să depindă de evaluarea subiectivă a judecătorului, ci să fie reglementată mai strict, pentru a evita arbitrariul și pentru a asigura garanțiile unui proces echitabil.

Curtea menționează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiție, este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar articolul 26 din Constituție, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul articolului 6 § 3 din Convenție. Astfel, garanțiile stabilite de articolul 26 din Constituție reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituție și articolul 6 din Convenție (a se vedea DCC nr. 37 din 25 aprilie 2024, § 22; Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 90).

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea armelor reprezintă o trăsătură inerentă unui proces echitabil. Este necesar ca fiecărei părţi să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cazul în condiţii care să nu o plaseze într-o poziţie dezavantajoasă faţă de partea sau părţile adverse (a se vedea Šekerija v. Croaţia , 5 noiembrie 2020, § 84).

Curtea menționează că aducerea silită reprezintă o măsură procesuală de constrângere care constă în aducerea forţată a persoanei la organul de urmărire penală sau la instanţă în cazul în care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, iar prezenţa ei era necesară (a se vedea articolul 199 alin. (1) din Codul de procedură penală).

Curtea reține că textul „poate fi supus aducerii silite" din articolul 370 alin. (6) din Codul de procedură penală reprezintă o normă de trimitere la articolul 199 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura de dispunere a aducerii silite. Această normă prevede condițiile în care poate fi dispusă aducerea forțată a unei persoane la organul de urmărire penală sau în fața instanței de judecată, categoriile de persoane care pot fi supuse aducerii silite, modul de executare a măsurii, precum și garanțiile procedurale menite să asigure respectarea drepturilor persoanei vizate.

Potrivit Codului de procedură penală, instanța de judecată are competența să dispună aducerea forțată a persoanei participante la proces atunci când aceasta: ( i ) se eschivează de la primirea citaţiei; ( ii ) se ascunde de organul de urmărire penală sau de instanţă; ( iii ) nu are loc permanent de trai; ( iv ) se află în situaţia reglementată la articolul 321 alin. (2) pct. 2) din Cod (a se vedea articolul 199 alin. (2) din Codul de procedură penală).

Deși norma contestată utilizează formularea „poate fi supus aducerii silite" Curtea observă că în articolul 199 din Codul de procedură penală legislatorul a stabilit în mod expres cazurile în care instanța dispune aducerea silită. În condițiile în care Parlamentul a prevăzut în mod clar situațiile în care poate fi aplicată aducerea silită, nu poate fi reținut argumentul autorului excepției potrivit căruia instanța beneficiază de o marjă nelimitată de apreciere.

Cu privire la argumentele autorului sesizării care pretind că norma contestată ar afecta dreptul la apărare și egalitatea armelor pentru că îi oferă instanței de judecată o marjă discreționară excesivă atunci când se impune aducerea forțată a martorului la instanța de judecată, Curtea constată că pentru a asigura principiul contradictorialității, Parlamentul a stabilit că în procedura penală părțile participante la judecarea cauzei beneficiază de drepturi egale, fiind învestite de legislația procesual-penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Totodată, instanța de judecată are obligația de a acorda sprijin oricărei părți, la solicitarea acesteia și în condițiile prevăzute de lege, în vederea administrării probelor necesare (a se vedea articolele 24 alin. (3) și 315 din Codul de procedură penală).

Totodată, Curtea observă că problema abordată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi are sursa în aplicarea legii, nu în neclaritatea acesteia. În acest sens, Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea DCC nr. 181 din 14 decembrie 2023, § 26; DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 24). De altfel, chestiunile legate de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 172 din 7 decembrie 2023, § 22).

Având în vedere considerentele menţionate supra , Curtea reţine că aspectele invocate în sesizare nu reprezintă o problemă de constituţionalitate prin raportare la articolele 20 și 26 din Constituţie.

Pentru că nu s-a demonstrat vreo aparență de încălcare a unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 4, 8, 16 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) literele) d) și f) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „poate fi supus aducerii silite" din articolul 370 alin. (6) din Codul de procedură penală, ridicată de domnul avocat Gheorghe Tipa, în interesele domnului Cristian Pîntea, în dosarul nr. 1-3007/2025 pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 28 mai 2026 DCC nr. 95 Dosarul nr. 65g/2026