Decizianr. 92din21.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 45 alin. (5) din Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat, abrogat prin Legea nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială, ridicată de dl avocat Vitalie Tihon, în interesele dlui Valerii Tretiatcenco, parte în dosarul nr. 2-17891/2021, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Sergiu Suvac de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

La 6 septembrie 2012, dl Valerii Tretiatcenco a încheiat un contract de societate civilă cu SRL „Alantex", autentificat de dna Olga Bondarciuc, notar public, privind elaborarea documentației de proiect și executarea lucrărilor de construcție a unei case de locuit cu nouă etaje. Ulterior, la 28 decembrie 2012, dl Tretiatcenco a împuternicit două persoane, prin două procuri autentificate de dna Tatiana Carpov, notar public, să-i reprezinte interesele în fața organelor competente, în scopul perfectării actelor necesare executării construcției. La 14 martie 2013, una dintre persoanele împuternicite a încheiat cu SRL „Alantex" un acord adițional la contractul de societate civilă, prin care au fost transmise cote părți din bunul viitor.

La 14 iunie 2016, dl Tretiatcenco a inițiat o acțiune în instanța de judecată pentru recunoașterea nulității unor acte juridice menționate

Printr-o hotărâre din 2 iulie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a respins acțiunea. Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 3 octombrie 2019, această hotărâre a fost menținută. Printr-o decizie din 17 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul dlui Valerii Tretiatcenco, a casat decizia instanţei de apel și a trimis cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

La 3 iunie 2021, rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul, a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza la rejudecare la Judecătoria Chișinău.

La 10 noiembrie 2022, dl Vitalie Tihon, reprezentatul dlui Tretiatcenco

Printr-o încheiere din 10 decembrie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr.1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat (abrogate prin Legea nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială) sunt următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul „adăugirile și corectările" este neclar și imprevizibil și îi permit notarului să altereze în mod esențial conținutul actului juridic notarial prin voință și semnătură proprie. În opinia sa, această prevedere îi acordă notarului o libertate excesivă, care nu este supusă vreunui mecanism de control. De asemenea, autorul excepției subliniază că posibilitatea notarului public de a face adăugiri și corectări în actul notarial ar nega personalitatea juridică proprie a autorului actului notarial şi ar permite substituirea voinţei cetăţeanului cu voinţa notarului.

Autorul mai afirmă că prevederea contestată nu asigură protecția dreptului la un proces echitabil și nici a dreptului de proprietate.

Prin urmare, autorul sesizării susține că norma contestată contravine articolelor 1 alin. (3), 20, 23, 26, 46 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor - în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat - ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, fiind ridicată de reprezentantul unei părți în proces.

Obiectul excepției îl constituie articolul 45 alin. (5) din Legea nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat. Această prevedere a fost abrogată odată cu punerea în aplicare a Legii nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind procedura notarială. Ea reglementa adăugirile și corectările în actele notariale. Curtea menționează că această prevedere nu a făcut anterior obiectul controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect,

Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință în drepturile fundamentale invocate.

În acest sens, Curtea observă că, deşi autorul sesizării a invocat mai multe articole din Constituție, argumentele sale vizează pretinsa posibilitate a notarului public de a face adăugiri și corectări într-un act notarial care îi pot altera conținutul. Această critică de neconstituţionalitate este raportată la articolele 1 alin. (3) (

Curtea notează că articolul 1 alin. (3) din Constituție are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate constitui un reper separat și trebuie coroborat cu alte prevederi din Constituție, care trebuie să fie aplicabile. Totodată, Curtea precizează că şi articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr. 26 din 13 februarie 2025, § 24).

Cu referire la incidența articolelor 20 și 46 din Constituție, autorul afirmă că prevederea contestată ar afecta dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate, însă fără să argumenteze caracterul contradictoriu al acestora. Aşadar, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate în raport cu aceste norme constituţionale.

În jurisprudența sa, Curtea a conturat o anumită structură intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii (prevederea legală), textul de referinţă pretins a fi încălcat (prevederea constituţională) şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Simpla invocare a unor drepturi din Constituţie, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de contencios constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, fapt care este inadmisibil (a se vedea DCC nr.120 din 1 octombrie 2024, § 26).

Totodată, Curtea notează că, sub aparenţa unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul excepţiei, de fapt, își exprimă dezacordul cu o anumită modalitate de interpretare și de aplicare a legii. Curtea reține că legislatorul, deținând competența corespunzătoare, a reglementat prin lege organică condițiile pentru introducerea adăugirilor și corectărilor într-un document/act juridic supus autentificării notariale. În acest sens legea prevedea că adăugirile și corectările trebuiau introduse „înaintea semnăturii persoanelor părți ale actului juridic și altor persoane care semnează actul juridic, declarația sau alt document și vor fi repetate la sfârșitul girului de autentificare" (a se vedea articolul 45 alin. (5) teza a doua din Lege). În cazul corectărilor făcute în textul documentului care nu au fost semnate de părți, era posibilă stipularea acestora de către notar la sfârșitul girului de autentificare. Prin condițiile impuse adăugirilor și corectărilor legislatorul a instituit garanții corespunzătoare autenticității actului notarial.

Așadar, respectarea condițiilor legale la operarea adăugirilor şi a corectărilor într-un act notarial autentificat sub imperiul Legii nr. 1453 din 8 noiembrie 2002 cu privire la notariat și potențiala afectare în mod esențial a actului autentificat reprezintă o analiză care are un caracter concret, nu abstract. Or, Curtea Constituţională nu analizează cazuri concrete, această competenţă revenind instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 155 din 30 octombrie 2025, § 23).

Astfel, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.