Decizianr. 52din26.03.2026

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională la 9 iulie 2025, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie și 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, de către dl Vlad Batrîncea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorul sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea:

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 367 din 21 decembrie 2023 pentru modificarea Legii nr. 113/2010 privind executorii judecătoreşti sunt următoarele:

Autorul susține că prevederile criticate restrâng libertatea de asociere a executorilor judecătorești, deoarece permit constituirea unui birou asociat doar prin asocierea executorilor judecătorești din cadrul circumscripției aceleiași judecătorii. Restrângerea dreptului nu a fost necesară și nu are un scop legitim, pentru că nu s-a demonstrat ineficiența formelor de organizare profesională prevăzute până la adoptarea Legii nr. 367 din 21 decembrie 2023 sau existența unei nevoi sociale imperioase. În opinia autorului, stabilirea posibilităților de asociere profesională doar în cadrul circumscripției aceleiași judecătorii afectează accesul la muncă și exercitarea unei activități liber alese de către executorii judecătorești.

Autorul sesizării afirmă că licența de activitate a executorilor judecătorești reprezintă un bun protejat de articolul 46 din Constituție, iar prin normele contestate, titularilor le este afectată indirect utilizarea acesteia în condiții obișnuite, capacitatea de a menține și de a dezvolta o clientelă prin intermendiul unor parteneriate viabile și eficiente stabilite cu alți executori, precum și sunt lipsiți de veniturile pe care le-ar fi putut obține ca urmare a desfășurării activității într-un birou constituit de executori din cadrul circumscripției diferitelor judecătorii.

Totodată, autorul consideră că prevederile contestate au modificat arbitrar cadrul legal în care executorii judecătorești își exercită profesia, iar lipsa unor dispoziții tranzitorii nu le-a permis să-și adapteze conduita profesională și activitatea la noile reguli. Restrângerea dreptului executorilor judecătorești de a constitui un birou asociat de executori din cadrul circumscripției diferitelor judecătorii a afectat negativ așteptările legitime ale profesioniștilor, care, anterior, puteau să-și aleagă forma de organizare a activității fără limitări pe baza criteriului teritorial. Mai mult, autorul observă că Parlamentul nu a reglementat regimul juridic al birourilor asociate ale executorilor judecătorești constituite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 367 din 21 decembrie 2023, omisiune care poate admite interpretări abuzive din partea autorităților.

Potrivit autorului sesizării, prevederile criticate contravin articolelor 9, 20, 23, 41, 43, 46, 54, 126, 127 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești și din Legea nr. 367 din 21 decembrie 2023, ține de competența Curții Constituționale.

Conform articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, deputatul din Parlament are competenţa de a sesiza Curtea Constituţională.

Obiecte ale sesizării sunt articolul 32 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești și articolele I pct. 26 și II alin. (4) teza întâi din Legea nr. 367 din 21 decembrie 2023 pentru modificarea Legii nr. 113/2010 privind executorii judecătoreşti. Curtea observă că prevederile criticate ale articolului I pct. 26 din Legea nr. 367 din 21 decembrie 2023 se regăsesc în articolul 32 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010. În jurisprudenţa sa, Curtea notează că dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta (HCC nr. 19 din 31 octombrie 2023, § 28). Din acest motiv, Curtea îşi va raporta obiectul analizei la articolul 32 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 și la articolul II alin. (4) teza întâi din Legea nr. 367 din 21 decembrie 2023. Prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Autorul sesizării susține că prevederile contestate contravin articolelor 9 (

Referitor la incidenţa articolului 9 din Constituţie, Curtea notează că acesta comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza celorlalte reglementări şi nu poate fi invocat de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr. 79 din 10 iulie 2025, § 37). De asemenea, Curtea reiterează că articolele 23 și 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr. 91 din 25 iulie 2023, § 12; DCC nr. 33 din 18 aprilie 2024, § 23).

Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie, Curtea observă că autorul nu a prezentat critici de neconstituţionalitate şi nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu norma constituţională invocată. Aşadar, Curtea reiterează că simpla trimitere la o normă constituţională, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor criticate faţă de aceasta, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (DCC nr. 19 din 28 februarie 2023, § 22).

Prin criticile raportate la articolele 41, 43 și 46 din Constituție, autorul sesizării susține că (i) regulile de asociere într-un birou asociat al executorilor judecătorești și (ii) obligația de a-și înregistra o formă de organizare a activității afectează exercițiul dreptului de asociere, al dreptului la muncă și la protecția muncii, precum și al dreptului de proprietate ale executorilor judecătorești.

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că executarea hotărârilor judecătoreşti este parte integrantă a dreptului la un proces echitabil şi stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului de executare constituie o obligaţie pozitivă şi o prerogativă exclusivă a statului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, inclusiv referitoare la subiectul responsabil de înfăptuirea acestei executări

Curtea observă că, pe baza articolului 72 alin. (3) lit. r) din Constituție, Parlamentul a reglementat în Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 formele și modul de organizare profesională a executorilor judecătorești.

Anterior modificărilor operate prin Legea nr. 367 din 21 decembrie 2023, prevederile Legii privind executorii judecătoreşti stabileau că fiecare executor judecătoresc își desfășura activitatea în cadrul unui birou, în care puteau activa unul sau mai mulți executori judecătorești asociați. Biroul executorului judecătoresc urma să fie amplasat în circumscripția judecătoriei pentru care acesta a fost învestit în funcție (articolul 25 alineatele (1) și (2) din Legea privind executorii judecătorești, în redactarea anterioară Legii nr. 367 din 21 decembrie 2023).

În actuala redactare, Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 prevede că executorii judecătorești își pot desfășura activitatea în cadrul unui birou individual sau unui birou asociat (articolul 32 alin. (1) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010). În cadrul biroului individual îşi exercită activitatea un singur executor judecătoresc, iar în cadrul unui birou asociat își pot exercita activitatea doi sau mai mulţi executori judecătoreşti din circumscripţia aceleiaşi judecătorii. Articolul 32 alineatele (2) și (4) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 stabilește expres că biroul individual al executorului judecătoresc activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică, iar biroul asociat al executorilor judecătoreşti este persoană juridică. Pentru a asigura conformarea profesioniștilor în domeniu la regulile prescrise de organizare a activității, prin Legea nr. 367 din 21 decembrie 2023 pentru modificarea Legii nr. 113/2010, executorii judecătorești au fost obligați să-și înregistreze, în modul și termenul stabilit, una din formele de organizare a activității din cele prevăzute de lege (articolul II alin. (4)) din Lege).

Curtea observă că autorul invocă și incidenţa articolului 11 din Convenţia Europeană, care garantează libertatea de întrunire şi de asociere. Curtea notează că acest articol îşi găseşte corespondentul în articolul 41 din Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la asociere, garantat de articolul 41 din Constituţie, prevede posibilitatea cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni social-politice sau alte tipuri şi forme de organizaţii, care nu au scopuri lucrative şi nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor beneficii. Pe baza acestui drept, persoanele pot participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală sau de a-şi realiza o serie de interese legitime comune (DCC nr. 177 din 15 decembrie 2022, § 26; DCC nr. 117 din 28 septembrie 2023, § 21).

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că, pentru ca o asociație să intre sub incidența protecției oferite de articolul 11, aceasta trebuie să acționeze în calitate de entitate de drept privat. Noţiunea de „asociere" are un sens autonom, iar încadrarea acesteia în dreptul naţional are doar o valoare relativă şi nu constituie decât un punct de plecare (

Curtea menționează că executorul judecătoresc este persoană fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public și, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, este exponentul puterii de stat (a se vedea articolul 2 alin. (1) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010). De altfel, executorul judecătoresc este persoana autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii (articolul 21 alin. (1) din Codul de executare), acesta este independent în activitatea sa şi se supune numai legii (articolul 6 alin. (1) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010).

Curtea notează că executorul judecătoresc îndeplineşte o activitate de interes public şi asigură realizarea unui scop de interes general. Așadar, prevederile contestate prin care sunt stabilite formele și regulile de organizare a activității executorilor judecătorești nu fac incidentă libertatea de asociere, garantată de articolul 41 din Constituție.

Cu referire la articolul 43 din Constituție, autorul susține că „limitarea nejustificată a posibilității de asociere profesională are consecințe directe asupra accesului la muncă și exercitării unei activități liber alese" de către executorii judecătorești.

Potrivit articolului 43 alin. (1) din Constituţie, orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţie împotriva şomajului.

Referitor la acest articol, anterior, Curtea a reţinut că stabilirea unor criterii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită

Având în vedere că activitatea executorului judecătoresc este o activitate de interes public, statului îi revine obligaţia de a întreprinde toate măsurile necesare, inclusiv organizarea activității executorilor judecătoreşti, pentru ca ei să exercite în mod legal competenţele cu care au fost învestiţi (a se vedea DCC nr. 114 din 28 octombrie 2019, § 22). Așadar, Curtea observă că, deși prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate stabilesc condiţii de organizare profesională și obligația executorilor judecătorești de a le respecta, nu este afectat exerciţiul dreptului la muncă protejat de articolul 43 din Constituţie.

Referitor la incidența articolelor 46 și 127 din Constituție, autorul susține că licența de activitate a executorilor judecătorești reprezintă un bun protejat, iar normele contestate afectează indirect utilizarea sa în condiții obișnuite, formarea clientelei profesionale și obținerea veniturilor viitoare.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că articolul 46 din Constituţie are același domeniu de aplicare ca articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr. 62 din 11 iunie 2020, § 33; HCC nr. 6 din 16 aprilie 2025, § 38).

Curtea Europeană a reţinut că licenţa, autorizaţia sau permisul pentru desfăşurarea unei activităţi comerciale constituie un „bun" în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Încetarea sau retragerea licenţei echivalează cu o ingerinţă în dreptul persoanelor la respectarea bunurilor lor, inclusiv la respectarea intereselor economice legate de afacerea lor (HCC nr. 6 din 16 aprilie 2025, § 39).

Curtea notează că activitatea executorului judecătoresc poate fi suspendată sau încetată doar în cazurile prevăzute de lege (articolele 21 și 22 din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010). Totuşi, Curtea menţionează că prevederile contestate de autorul sesizării nu reglementează retragerea licenței de activitate sau încetarea activităţii executorului judecătorești. Dispoziţiile contestate se referă exclusiv la regulile de constituire a biroului asociat și obligația de înregistrare a unei forme de organizare a activității executorilor judecătorești (a se vedea,

Curtea nu reține argumentul autorului sesizării, care pretinde că normele contestate afectează indirect utilizarea licenței de activitate a executorului judecătoresc în condiții obișnuite. În analiza sa abstractă, Curtea observă că prevederile contestate nu anulează sau restrâng dreptul executorilor judecătorești de a-și desfășura activitatea pe baza licenţei. De altfel, posibilitatea de a-și desfășura plenar activitatea pe baza licenței și competența generală a executorului judecătoresc de a întreprinde acţiuni de executare silită în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul nu a fost afectată de normele contestate (a se vedea, în acest sens, articolul 30 alin. (1) din Codul de executare și articolul 34 alin. (1) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010).

Referitor la formarea clientelei profesionale, căreia executorul îi poate presta servicii care i-ar genera un profit, Curtea reiterează că, prin Legea nr. 367 din 21 decembrie 2023, Parlamentul a reglementat modul de constituire a biroului asociat al executorilor judecătorești și a prevăzut obligația acestora de a înregistra o formă de organizare a activității.

Curtea observă că legea stabilește dreptul executorilor de a se asocia pe baza criteriului teritorial, și anume în circumscripţia aceleiaşi judecătorii. Curtea observă că prin precizarea regulilor de constituire a unui birou și de asociere legea asigură ordonarea activității executorilor judecătorești, repartizarea echitabilă a acestora în teritoriu, precum și facilitează aplicarea unui regim fiscal transparent și predictibil pentru toți executorii judecătorești, indiferent de forma juridică de organizare.

Curtea reține că prin modificările contestate Parlamentul a clarificat criteriile de organizare a activităţii și de înregistrare ale formelor de organizare a executorului judecătoresc. De altfel, articolul 25 din Legea privind executorii judecătorești, în redactarea anterioară Legii nr. 367 din 21 decembrie 2023, stabilea, ca regulă generală, că executorul judecătoresc îşi are biroul în circumscripţia judecătoriei pentru care a fost învestit în funcţie. În acest birou puteau activa unul sau mai mulţi executori judecătoreşti asociaţi. În acest context, Curtea nu confirmă afirmațiile autorului privind caracterul imprevizibil al normelor contestate și existenţa aşteptărilor legitime ale executorilor judecătorești de a-și constitui forme de organizare în lipsa unor reguli. Mai mult, Parlamentul a stabilit o perioadă tranzitorie de un an în cadrul căreia executorii judecătorești urmează să asigure înregistrarea unei forme de organizare în modul reglementat. În acest sens, inclusiv executorii judecătorești care și-au organizat activitatea într-o formă care nu mai corespunde noilor reglementări, în perioada de grație de un an, sunt în drept să-și modifice forma de organizare a activității (articolul 33 alin. (6) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010).

Curtea observă că prin precizarea regulilor de asociere și de înregistrare a formelor de organizare legea asigură desfășurarea activității executorilor judecătorești într-un cadru previzibil, cu reguli clare, care le-ar permite executorilor să constituie parteneriate.

În fine, referitor la pretinsa afectare a dreptului de proprietate prin imprevizibilitatea veniturilor pe care executorii judecătorești le-ar putea obține în condiții de asociere liberă, Curtea reiterează jurisprudența sa constantă, în care a precizat că articolul 46 oferă protecţie doar bunurilor actuale ale unei persoane. Astfel, veniturile viitoare nu pot fi considerate „bunuri", decât cu excepţia cazului în care dreptul a fost deja câştigat sau este sigur că va fi plătit (DCC nr. 189 din 21 decembrie 2021, § 33; DCC nr. 130 din 20 septembrie 2022, § 27). Aşadar, de vreme ce autorul pretinde existenţa unei ingerinţe în dreptul de proprietate asupra unor venituri pe care executorii judecătorești doar ipotetic le-ar putea obține, Curtea menționează că acestea nu constituie un „bun" protejat de Constituție. Astfel, Curtea menționează că prevederile contestate nu afectează dreptul de proprietate.

Referitor la capătul sesizării care susţine existenţa unei ingerinţe în articolul 126 din Constituţie, Curtea precizează că acest articol obligă statul să asigure,

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.