CtEDO 03.11.2020 Auto

ERDOĞAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.11.2020
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ERDOĞAN v. TURKEY (CtEDO, 2020)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI SECȚIUNI DECIZIE nr. 7030/10 Zafer Sinan ERCDO KAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 3 noiembrie 2020 în calitate de comitet compus din: Aleš Pejchal, președinte, Egidijus Kūris, Carlo Ranzoni, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 ianuarie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 6 aprilie 2020, care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Zafer Sinan Erdoğan, este un cetățean turc, născut în 1967 și locuiește în Mersin. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Yatmaz, un avocat care practică în Adana. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ , că i s-a refuzat dreptul de a face declarații unui avocat. În sfârșit, reclamantul s-a mai plâns că a fost supus unui tratament necorespunzător în timpul arestării sale, în contravenție cu art. 3 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 6 aprilie 2020, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de această parte a cererii. „Guvernul Turciei recunoaște că în acest caz s-a încălcat drepturile reclamantului în temeiul articolului 6 §§ § 1 și 3 din Convenție, având în vedere jurisprudența bine stabilită a Curții. Guvernul reamintește, de asemenea, că legea nr. 4928 din 15 iulie 2003 a abrogat dispoziția privind restricția sistemică privind dreptul de acces la un avocat. Guvernul subliniază, de asemenea, că art. 311 alineatul (1) litera (f) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat de Legea nr. 7145 din 31 iulie 2018, necesită acum redeschiderea procedurilor penale în cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în urma unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Guvernul consideră că remedierea menționată este capabilă să ofere remediere în ceea ce privește plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție. Guvernul oferă astfel să plătească reclamantul Zafer Sinan ERCDO­AN, EUR 500 (cincă sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului în vederea soluționării cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cauzei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.” Prin scrisoarea din 2 iunie 2020, reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenele declarației unilaterale din motivul că suma oferită de Guvern nu a acoperit daunele pe care le-a suferit. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din lista sa un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 10. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la valabilitatea depunerii dreptului la un avocat în timpul custodiei de poliție și utilizarea probelor obținute în absența unui avocat pentru a condamna reclamanții (a se vedea, printre altele, Simeonovi c. Bulgaria [GC], nr. 2180/04, 12 mai 2017; Bozkaya c. Turcia , nr. 46661/09, 5 septembrie 2017; Türk c. Turcia , nr. 22744/07, 5 septembrie 2017; Hakan Duman c. Turcia , nr. 28439/03, 23 martie 2010; Savaș c. Turcia , nr. 9762/03, 8 decembrie 2009; și Yunus Aktaș și alții c. Turcia , nr. 24744/03, 20 octombrie 2009). 11. Curtea dorește să atragă în continuare atenția asupra faptului că la 31 decembrie 2009 , Iulie 2018, Legea turcă nr. 7145 a intrat în vigoare. Articolele 4, 17, 18 și 19 din această nouă lege prevede dreptul de a solicita deschiderea procedurii de instanță internă sau ancheta după decizia Curții de a anula un caz pe baza unei soluții prietenoase sau a unei declarații unilaterale. Potrivit jurisprudenței și practicii Curții, redeschiderea procedurii interne este cea mai adecvată modalitate de a oferi o soluție eficace la o presupusă încălcare. În acest sens, având în vedere rolul subsidiar al Curții în protecția drepturilor și libertăților garantate de Convenția și de protocoalele sale, se reamintește că aceasta intră în primul rând în favoarea autorităților naționale de a remedia orice încălcare a Convenției. 12. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c) 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) ). . Această decizie nu aduce atingere posibilității ca reclamantul să exercite orice altă cale de remediere disponibilă pentru a obține recurs (a se vedea Jeronovičs c. Letonia [GC], nr. 44898/10, §§ 116-118, 5 iulie 2016). 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 15. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în măsura în care se referă la reclamația de mai sus. În ceea ce privește celelalte plângeri 16. Respectând articolele 3 și 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge de asemenea că a fost tratat rău în timpul arestării sale și că instanța de judecată a folosit declarațiile sale, care se presupune că au obținut sub presiune. 17. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale (a se vedea Oğuz v. Turcia (dec.), nr. 14040/10, § 26, 5 noiembrie 2013, și Yalgın și alții v. Turcia (dec.), nr. 33370/96 , 11 ianuarie 2000). 18. În consecință, această parte a cererii este întemeiată în mod evident și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 §§ §§ și 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; Decide să elimine această parte a cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenție. Declară restul cererii inadmisibil. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 26 noiembrie 2020. Hasan Bakırcı Aleš Pejchal Președintele Adjunct Registrului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă