2ac-166/26 — Privind constatrea nulității copntractelor de vînzare cumpărare etc.

La 18 ianuarie 2022, Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al municipiului Chișinău au promovat acțiune în judecată în contradictoriu cu S.R.L. ,,Tehnoserv-Prim”, S.R.L. ,,Alfaspirit-Grup”, S.R.L. ,,Grand Oil”, ,,Fuerte Group” LP, ,,Grigorion” LTD, intervenient accesoriu notarul Bondarciuc Olga, prin care au solicitat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, restabilirea, cu efect retroactiv, a situaților juridice până la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cu restituirea reciprocă de către părți a prestațiilor primite în baza contractelor anulate, radierea din Registrul bunurilor imobile a tuturor înscrisurilor din subcapitolul II „Dreptul de Proprietate asupra Bunului” și înregistrarea dreptului de proprietate după municipiul Chișinău.

Prin hotărârea din 07 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a admis acțiunea civilă depusă de Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al municipiului Chișinău în contradictoriu cu S.R.L. ,,Tehnoserv-Prim”, S.R.L. ,,Alfaspirit-Grup”, S.R.L. ,,Grand Oil”, ,,Fuerte Group” LP, ,,Grigorion” LTD, intervenient accesoriu notarul Bondarciuc Olga.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 21 februarie 2025, S.R.L. ,,Grand Oil”, reprezentată de avocatul Vasile Josan a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 07 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care a solicitata admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

Potrivit fişei de repartizare a dosarului, la 28 iulie 2025, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, cauza civilă a fost repartizată spre examinare în ordine de apel, judecătorului-raportor Elena Bolocan.

Prin încheierea din 15 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a acceptă spre examinare cererea de apel depusă de S.R.L. „Grand Oil”, reprezentat de avocatul Vasile Josan, împotriva hotărârii din 07 februarie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 07 octombrie 2026, pin intermediul poștei electronice, S.R.L. „Grand Oil”, a depus cerere prin care a solicitat strămutarea cauzei de la 1 Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată pentru judecarea acesteia în ordine de apel.

În susținerea cererii de strămutare, a invocat că judecătorii Curții de Apel Centru denotă o vădită părtinire pe cauzele care abordează problema din speță, prin admiterea acțiunilor înaintate de către Consiliul mun. Chișinău, fapt care impune strămutare cauzei la o altă instanță de același nivel, deoarece principiul imparțialității judecătorului, ca o garanție fundamentală a înfăptuirii justiției, presupune atât lipsa oricărei prejudecăți subiective, cât și existența unor garanții obiective suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la imparțialitatea instanței.

În acest sens, a făcut trimitere la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 544/1995 cu privire la statutul judecătorului și la art. 26 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care consacră obligația instanței de a-și păstra imparțialitatea și obiectivitatea pe parcursul examinării cauzei.

Totodată, a invocat art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară și Carta europeană privind statutul judecătorilor, acte care subliniază importanța independenței și imparțialității judecătorului pentru garantarea unui proces echitabil și menținerea încrederii publicului în actul de justiție. Iar, în susținerea argumentelor enunțate, a făcut referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special la cauza Pullar c. Regatului Unit (§ 30, hotărârea din 10 iunie 1996), potrivit căreia instanța trebuie să ofere garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă privind imparțialitatea sa. LEGISLAȚIA RELEVANTĂ:

Art.1 alin.(1)-(4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului: „(1) Puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri. (2) Judecătorul este persoana învestită constituțional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le execută în baza legii. (3) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili şi se supun numai legii. (4) Judecătorii iau decizii în mod independent şi imparţial şi acţionează fără nici un fel de restricţii, influenţe, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, inclusiv judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicţiilor nu poate aduce atingere independenţei individuale a judecătorului.”

Art. 32 alin.(1) din Codul de procedură civilă, statuează că: „(1) Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimțământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă sau de judecătorii în a căror competență cauza respectivă este dată prin lege, cu excepția cazurilor expres stabilite de prezentul cod.”

Art. 43 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prevede că: „(1) Cauza pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, se soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe.” 2

Art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, statuează că: „(2) Instanţa strămută cauza la o altă instanţă dacă: f) există bănuieli, care derivă din elemente obiective, că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele cauzei sau de calitatea participanţilor la proces.”

Art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, indică că: „(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Încheierea instanţei ierarhic superioare este emisă în cel mult 5 zile lucrătoare, în baza copiilor de pe actele relevante transmise în formă electronică.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, remarcă că: „(3) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) - (3) din Codul de procedură civilă, relevă că: „(1) Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. (2) În caz de folosire cu rea-credinţă a drepturilor procedurale, instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, obligă partea vinovată să repare prejudiciul cauzat. (3) Participanţii la proces care exercită drepturile procedurale în mod abuziv se sancţionează de către instanţa de judecată cu amendă în mărime de până la 50 de unităţi convenţionale.” MOTIVAREA INSTANȚEI:

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că cererea de strămutare poate fi înaintată în temeiuri strict determinate de legislația procesual-civilă, bazată pe argumente plauzibile, probe ce confirmă temeinicia cererii formulate, iar lipsa identificării vreunui temei, care ar permite constatarea acestui fapt, ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea drepturilor procesuale ale părților.

Temeiul de strămutare a cauzei reglementat la art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, constituie un mijloc de asigurare a imparțialității judecătorilor la soluționarea unei cauze. Circumstanțele cauzei ar putea servi drept temei pentru a fi considerate că poate fi știrbită nepărtinirea judecătorilor, dacă acestea se referă la instanța de judecată ca instituție publică. Cât privește calitatea participanților la proces, strămutarea cauzei ar putea avea loc dacă participanții la proces au fost sau se află în anumite legături comune cu toți judecătorii.

Completul de judecată constată că argumentele invocate de către S.R.L. „Grand Oil”, drept temei de strămutare a cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad pentru judecarea acesteia în ordine de apel, precum că există bănuieli care derivă din elemente obiective că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele 3 cauzei și sau de calitatea participanților la proces, nu constituie temei de strămutare a cauzei, ori acest argument nu relevă existența unor împrejurări concrete care să permită concluzia că nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, în sensul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că, prevederile legale citate supra sunt clare în ceea ce vizează cazurile de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad pentru examinare, însă, la caz, nu au fost identificate circumstanțe prin prisma argumentelor invocate, ce ar justifica strămutarea examinării cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad pentru soluționarea cererii de apel.

Mai mult ca atât, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că, în conformitate cu art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, judecătorii sunt obligați să fie imparțiali și să asigure apărarea drepturilor şi libertăților persoanelor, onoarei şi demnității acestora.

În acest sens, articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale cere instanței să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite moduri.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui judecător într-o anumită cauză şi o abordare obiectivă, determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens.

În situația în care într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparţial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparţial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că temeiurile de strămutare a cauzei invocate de S.R.L. „Grand Oil” nu se încadrează în prevederile de drept indicate la art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă la care face referire ultima, respectiv cererea este neîntemeiată. Or, lipsa probelor incontestabile în acest sens, ce ar demonstra direct că nepărtinirea magistraților din cadrul Curții de Apel Centru, în special a judecătorilor care fac parte din completul de judecată implicați nemijlocit la judecarea prezentei cauzei în ordine de apel, ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces, servește temei de respingere a cererii S.R.L. „Grand Oil”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție rezumă că, de altfel, scopul strămutării cauzei, urmărit de către S.R.L. „Grand Oil” este 4 unul deghizat de tergiversare nejustificată a procesului și îngreunarea sarcinii de lucru a instanțelor judecătorești.

Din considerentele enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a respinge cererea depusă de către S.R.L. „„Grand Oil”, cu privire la strămurarea cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad, cu remiterea cauzei Curții de Apel Centru pentru judecarea acesteia în ordine de apel.

În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4) și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,