1ra-1905/2023 — Art. 329 alin. 1 CP

Cauza a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Vasile Iachimov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate. El a fost liberat de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție. La 08 noiembrie 2023, instanța de apel a respins apelul apărării și a menținut sentința.

La 07 decembrie 2023, avocatul Mihail Durnescu, în interesele condamnatului, a declarat recurs. El solicită pronunțarea unei hotărâri de achitare.

La 16 decembrie 2008 a fost pornită cauza penală nr. 20088021578 privind sustragerea excavatorului „Fiat Hitachi ZX 350 LCH”. La 13 octombrie 2010, cauza a fost clasată, constatându-se că sustragerea nu a avut loc (f.d. 126-132, vol. I). În anul 2011 au fost pornite cauze privind denunțul și declarațiile false referitoare la excavator, precum și dobândirea ilicită a despăgubirii de asigurare, acestea fiind ulterior conexate în cauza nr. 2011990366. La 15 octombrie 2013, Vasile Iachimov a fost recunoscut în calitate de bănuit, iar la 14 ianuarie 2014 a fost pus sub învinuire pentru complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal. La 14 ianuarie 2019 a fost pornită în privința sa urmărirea penală în baza art. 329 alin. (1) Cod penal, cauza fiind conexată ulterior la nr. 2011990366. La 01 aprilie 2019, acuzațiile privind Vasile Iachimov au fost disjunse într-o cauză separată, nr. 2019970278. La 21 mai 2019, acesta a fost pus sub învinuire în baza art. 329 alin. (1) Cod penal, iar urmărirea penală s-a încheiat la 22 mai 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 24 mai 2019 – 29 iunie 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioada 22 iulie 2021 – 08 noiembrie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 28 decembrie 2023. 1 ÎN FAPT a. Învinuirea adusă

Vasile Iachimov a fost învinuit că, activând în calitate de inginer-inspector în cadrul Inspectoratului de Stat pentru Supraveghere Tehnică „Intehagro” (în continuare Inspectoratul), a neglijat prevederile regulamentului de funcționare a Inspectoratului, referitoare la atribuțiile inginerilor inspectori în domeniul înmatriculării tehnicii, eliberării numerelor de înmatriculare și răspunderea în caz de îndeplinire necorespunzătoare a funcțiilor atribuite. La 26 februarie 2008, el a înmatriculat excavatorul „Fiat Hitachi ZX 350 LCH”, anul producerii 2007, cu numărul de înmatriculare CE 683, de culoare galbenă și a eliberat certificatul de înmatriculare și certificatul de revizie tehnică, deși utilajul nu a fost introdus pe teritoriul vamal al Republicii Moldova și nu era produs la uzina specializată. În rezultatul acestor acțiuni neglijente, la 24 martie 2008, SRL „Cvial Service”, reprezentată de Lina Prihodico, cu documente de înmatriculare neveridice, a încheiat cu ÎM „Moldasig” SRL contractul de asigurare facultativă nr. AIC/01-069.08 privind asigurarea excavatorului „Fiat Hitachi ZX 350 LCH” procurat în baza creditului acordat anterior de BC. „Moldinconbank” SA. Ulterior, reprezentanții SRL „Cvial Service” au denunțat și au declarat fals despre sustragerea excavatorului și au obținut despăgubiri de asigurare în sumă de 1.832.625,44 de lei. În rezultatul acțiunilor neglijente ale lui Vasile Iachimov și acțiunile factorilor de decizie a SRL „Cvial Service”, ÎM „Moldasig” SRL i-a fost cauzat un prejudiciu material în aceeași sumă, care constituie daune în proporții deosebit de mari. Acțiunile lui Vasile Iachimov au fost calificate în baza art. 329 alin. (1) Cod penal. b. Probele

Conform ordinului de angajare din 14 octombrie 1999, Vasile Iachimov exercita funcția de inginer-inspector al Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Tehnică „Intehagro” în mun. Chișinău. Potrivit Regulamentului de funcționare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 607 din 28 iunie 1999, Inspectoratul era responsabil de înmatricularea tractoarelor, mașinilor autopropulsate și a altor utilaje grele, eliberarea numerelor de înmatriculare, transmiterea informației către Ministerul Afacerilor Interne și înmatricularea inventarului agricol complicat atașat la tractoare, marcarea și eliberarea certificatelor de înmatriculare. Potrivit pct. 11 din Regulament, inginerii-inspectori răspund pentru îndeplinirea necorespunzătoare a funcțiilor atribuite și pentru exercitarea incorectă a obligațiilor lor. Atribuțiile funcționale îl desemnau pe inginerul-inspector drept persoana principală responsabilă de respectarea regulilor privind înmatricularea tehnicii, eliberarea certificatelor și numerelor de înmatriculare. El trebuia să asigure întocmirea, evidența și păstrarea documentelor care confirmau legalitatea achiziționării tehnicii și a actelor în baza cărora a fost înmatriculat (f.d. 185–187, vol. I). 2

La poziția nr. 663 registrul „Intehagro” conține o mențiune despre eliberarea la 26 februarie 2008 a certificatului tehnic pentru un utilaj al SRL „Cvial Service”. Înscrierea se referă la un excavator „Fiat Hitachi”, anul producerii 2007, culoare galbenă, fără număr al motorului, posesor SRL „Cvial Service”. La rubrica referitoare datelor certificatelor eliberate este înscris certificatul tehnic seria AB nr. 071758, eliberat la 26 februarie 2008, pentru numărul de înmatriculare CE 683. La rubrica însemnări este mențiunea „gaj până 11.02.2011”. Certificatul tehnic de înmatriculare seria AB nr. 071758 a fost eliberat pentru excavatorul „Fiat Hitachi ZX 350 LCH”, anul producerii 2007, de culoare galbenă, aflat în posesia SRL „Cvial Service”. În aceeași zi, Vasile Iachimov a eliberat certificatul de revizie tehnică nr. 00169327 și bonul de revizie tehnică pentru numărul de înmatriculare CE 683. Următorul control tehnic a fost stabilit pentru luna martie 2009. La 28 februarie 2010, comisia „Intehagro” a dispus distrugerea, după expirarea termenului de păstrare, a documentelor primare care au stat la baza înregistrărilor efectuate în perioada octombrie 2007–februarie 2008, cu numerele de ordine 605–665. În acest interval se încadra și înregistrarea excavatorului de la poziția nr. 663 (f.d. 20-21, vol. III).

La 11 ianuarie 2008, BC „Moldindconbank” SA și SRL „Cvial Service” au încheiat contractul de credit nr. 1/1. Banca a acordat societății un credit de 200.000 de euro pentru investiții (f.d. 154–162, vol. I). La aceeași dată a fost încheiat contractul de gaj nr. 1. La 23 mai 2008, prin acordul adițional nr. 1, lista bunurilor care garantau rambursarea creditului a fost completată cu excavatorul „Fiat Hitachi ZX 350 LCH”, anul producerii 2007, cu numărul de înmatriculare CE 683 (f.d. 154–167, vol. I).

La 14 ianuarie 2008, SRL „Cvial Service” a solicitat deschiderea unui acreditiv documentar în valoare de 200.000 de euro în beneficiul societății germane „Ost-Line Handels” GmbH. În cerere s-a indicat că plata urma să fie efectuată în baza facturii și a scrisorii internaționale de transport CMR, prezentate în original. Marfa se referă la Fiat Hitachi ZX 350 LCH. Punctul de destinație al mărfii era mun. Chișinău, iar ultima dată a livrării – 28 ianuarie 2008 (f.d. 40, vol. II).

La 11 ianuarie 2008, „Ost-Line Handels” GmbH a emis factura nr. 20081002. Factura descrie un excavator „Fiat-Hitachi ZX 350 LCH-3”, cu numărul de șasiu HCMBFP00J00051360, de culoare roșie, la preț de 200.000 de euro. Scrisoarea internațională de transport CMR indica expedierea unui excavator cu aceleași caracteristici din Germania către SRL „Cvial Service” din mun. Chișinău (f.d. 22, 64, vol. II). Actele bancare confirmă transferarea sumei de 200.000 de euro către societatea germană (f.d. 61-63, vol. II).

La 20 februarie 2008, a fost întocmită declarația vamală primară. Aceasta descrie un excavator pe șenile „Fiat-Hitachi ZX 350 LCH-3”, cu numărul de identificare HCMBFP00J00051360, anul producerii 2007, cu greutatea de 34.000 3 kg și valoarea de 200.000 de euro. La descrierea mărfii este inclusiv mențiunea „RED2431619”. Expeditor este indicat „Ost-Line Handels” GmbH, destinatar – SRL „Cvial Service”, iar declarant – SRL „Valah”. Țara de expediție este indicată Germania, de origine Italia, iar țara de destinație Moldova. Biroul de ieșire Larga-Kelmentsi (f.d. 58, vol. II).

Potrivit actelor privind urmărirea penală din cauzele disjunse, la 24 martie 2008, SRL „Cvial Service” și ÎM „Moldasig” SRL au încheiat un contract de asigurare facultativă privind excavatorul „Fiat Hitachi ZX 350 LCH”, cu numărul de înmatriculare CE 683. Ulterior, Lina Prihodico, directorul SRL „Cvial Service” a raportat sustragerea excavatorului și a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare. După refuzul ÎM „Moldasig” SRL de achitare benevolă, SRL „Cvial Service” a obținut în instanță încasarea acesteia. La 15 septembrie 2010, ÎM „Moldasig” SRL a achitat suma de 1.832.625,44 de lei. La 13 octombrie 2010, cauza penală pornită cu privire la pretinsa sustragere a excavatorului a fost clasată din lipsa faptului infracțiunii. Organul de urmărire penală a reținut că bunul declarat ca sustras nu se aflase la locul indicat și că niciun angajat al SRL „Cvial Service” nu îl văzuse. La 10 august 2011 a fost pornită urmărirea penală în privința Linei Prihodico pentru declarațiile făcute în cauza privind pretinsa sustragere. În ordonanță s-a consemnat că aceasta nu a putut indica locul în care se aflase excavatorul înainte de pretinsa sustragere. Angajații SRL „Cvial Service” au declarat că nu au văzut și utilizat utilajul. Potrivit informațiilor obținute de la Centrul Virtual Național SECI/GUAM, excavatorul nu a traversat teritoriul Ucrainei în perioada 10–21 februarie 2008 (f.d. 125-153, vol. I, 134, vol. II).

Răspunsurile la comisia rogatorie din Italia atestă că societatea „K&I Business Group Limited”, indicată drept beneficiară a transferului efectuat de societatea germană, nu a fost identificată în registrele italiene. Reprezentantul Fiat a comunicat că numărul de identificare HCMBFP00J00051360 nu corespunde unui excavator produs de Fiat-Hitachi. El a indicat de asemenea că activitatea comună dintre Fiat și Hitachi a încetat în anul 2002 (f.d. 115 vol. II).

În cadrul comisiei rogatorii adresate autorităților germane a fost audiat Robert Kimmel directorul societății „Ost-Line Handels” GmbH și au fost prezentate actele privind pretinsa procurare a excavatorului, inclusiv contractul nr. 168/07 din 07 noiembrie 2007, prin care „Ost-Line Handels” GmbH s-a obligat să livreze SRL „Cvial Service” un excavator „Fiat-Hitachi ZX 350 LCH”, nou și în stare tehnică corespunzătoare. Prețul bunului a fost stabilit la 200.000 de euro, iar condiția de livrare era EXW Germania (f.d. 129, vol. II). Directorul „Ost-Line-Handels” GmbH, a declarat că la sfârșitul anului 2007, societatea sa a intermediat vânzarea către SRL „Cvial Service” a excavatorului „Fiat-Hitachi ZX350LCH”. Un contract de vânzare cumpărare nu a fost întocmit, doar factură. A fost contactat de o firmă din Ucraina care i-a solicitat să găsească un excavator pentru SRL „Cvial Service”. Excavatorul aparținea unei societăți italiene și a fost transportat direct din Italia în Republica Moldova, fără a ajunge sau a fi înregistrat 4 în Germania. Societatea sa a emis o factură în sumă de 200.000 de euro. Din această sumă, 197.000 de euro au fost transferați vânzătorului, iar 3.000 de euro a constituit comisionul de intermediere. El nu a primit documentele excavatorului. Numărul de identificare i-a fost comunicat ulterior, prin telefon, de către director, pentru a fi inclus în factură. După audiere, Robert Kimmel a prezentat copia facturii privind excavatorul și actele bancare referitoare la transferul mijloacelor bănești. Extrasul contului societății germane confirmă primirea banilor și transferarea ulterioară a unei sume către „K&I Business Group Limited” (f.d. 82–89 și 143–152, vol. II).

Potrivit răspunsului BNC Interpol Kiev, excavatorul cu numărul de identificare HCMBFP00J00051360 nu a fost înregistrat în Ucraina. Același număr de identificare figura în evidențe ca aparținând unui vehicul de model ODAZ 9370, cu numărul de înmatriculare AH 8990 XX, deținut de o întreprindere din or. Donețk, Ucraina (f.d. 153–154, vol. II).

Martorul Iurie Guțu a declarat la urmărirea penală că înmatricularea tehnicii speciale importate se efectua în baza cererii, actelor de proprietate, documentelor vamale, actelor de identificare și dovezii achitării tarifelor. Înainte de înmatriculare, inspectorul trebuia să identifice fizic utilajul și să verifice corespunderea datelor din acte cu numărul șasiului și al motorului. Înmatricularea numai în baza documentelor prezentate de solicitant nu era permisă. Martorul a precizat că această procedură nu a suferit modificări esențiale din anul 2007 (f.d. 68–69, vol. III). El nu a fost audiat în instanța de judecată.

Martorul Adrian Gurițanu a declarat că nu îl cunoaște pe Vasile Iachimov și nu cunoaște legătura acestuia cu SRL „Cvial Service”. El activează la BC „Moldindconbank” SA din octombrie 2016 și a cunoscut împrejurările cauzei din actele dosarului debitorului. Potrivit acestor acte, în anul 2008, banca a acordat SRL „Cvial Service” un credit de 200.000 de euro. Printre bunurile constituite în gaj figura și excavatorul „Fiat Hitachi ZX 350 LCH”. El nu a putut preciza dacă excavatorul a fost examinat fizic de angajații băncii la acordarea creditului și instituirea gajului. El a menționat că, dacă bunul exista și putea fi examinat, banca îl examina. Debitorul putea prezenta și un raport de evaluare, pentru veridicitatea căruia răspundea evaluatorul. Din anul 2014, față de SRL „Cvial Service” a fost intentat un proces de insolvabilitate. Potrivit raportului lichidatorului, societatea nu dispunea de masă debitoare, iar excavatorul nu a fost identificat. El a precizat însă că nu a studiat nemijlocit dosarul de creditare și că toate informațiile le cunoște din actele dosarului (f.d. 1-2, vol. IV).

Vasile Iachimov nu și-a recunoscut vinovăția. La urmărirea penală, el a declarat că a înmatriculat excavatorul „Fiat Hitachi ZX 350 LCH”, cu numărul de înmatriculare CE 683, potrivit procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1047 din 11 noiembrie 1999. Înmatricularea a fost solicitată la cererea depusă la ÎS „Intehagro” la 25 februarie 2008 de Alexandru Erhan, la care au fost anexate actul 5 TK-25 și factura în original. Iachimov a confirmat că semnătura și ștampila aplicate pe cerere îi aparțin. El a susținut că a văzut excavatorul atunci când a perfectat și a eliberat actele de înmatriculare, însă nu cunoștea în ce mod acesta a fost adus la sediul întreprinderii. El nu îi cunoștea pe Oleg Vinogradschi, Igor Zahojii, Lina Prihodico, Petru Gogu, Alexandru Erhan sau alte persoane din cadrul SRL „Cvial Service”. Fotografierea mecanismului nu era obligatorie în anul 2008, această procedură fiind introdusă, în anul 2013. Fiind audiat suplimentar la urmărirea penală, Iachimov a precizat că a verificat personal numărul șasiului excavatorului. Acest număr a fost înscris în registru și în certificatul de înmatriculare. De regulă, numărul era gravat pe o plăcuță metalică amplasată pe cabina sau pe caroseria utilajului, însă el nu și-a amintit unde era fixată plăcuța în cazul acestui excavator. Excavatorul era de culoare galbenă. Înmatricularea putea fi efectuată numai după identificarea tehnicii și în prezența fizică a acesteia. El nu ține minte în ce mod excavatorul a fost transportat la sediul ÎS „Intehagro” și ulterior ridicat de acolo (f.d. 5-7, vol. III). În ședința de judecată, inculpatul a menținut, în esență, aceeași poziție. El a afirmat că a văzut cu certitudine excavatorul, care era de culoare galbenă și că a verificat actul TV-25, declarația vamală primară și factura. Numărul de identificare era înscris pe o plăcuță metalică fixată pe mecanism. După verificarea actelor și înscrierea datelor în registru, inginerii-inspectori completau și eliberau certificatul și numărul de înmatriculare. El a confirmat că a introdus datele în actele din dosar și a eliberat actele de înmatriculare pentru excavator. Inginerii-inspectori nu aveau atribuții de expertizare sau de testare tehnică a mecanismelor. Ei efectuau doar inspecția prevăzută de reglementările aplicabile, fără a conduce sau a testa utilajul. În cazul unor neconcordanțe privind numerele de identificare, persoana era îndrumată către vamă sau către un expert autorizat. În anul 2008, ÎS „Intehagro” nu dispunea de tehnică pentru fotografiere și nu avea acces la registrele uzinelor producătoare ori la baze internaționale de date. El nu a primit ulterior acte privind radierea sau anularea înmatriculării și nici informații despre existența unor nereguli referitoare la excavator. La întrebarea procurorului, Iachimov a refuzat să precizeze locul în care a văzut excavatorul. El a afirmat că a îndeplinit aceeași procedură ca în cazul celorlalte mecanisme înmatriculate și că a acționat conform instrucțiunilor și atribuțiilor sale de serviciu (f.d. 3-4, vol. IV). În fața instanței de apel, el a reiterat că nu își recunoaște vinovăția, și a susținut declarațiile din prima instanță (f.d. 107, vol. IV).

Martora apărării, Natalia Pugacescu, angajată a SRL „Valah”, a declarat că declarația primară din dosar a fost perfectată de un specialist în vămuire al societății., fapt care rezultă din ștampilă și din rubrica nr. 14 a documentului. O declarație primară nu putea fi întocmită fără introducerea bunului în Republica Moldova. Ea a precizat că activează în cadrul SRL „Valah” din august 2008, că nu putea stabili din copia examinată anul întocmirii declarației. Ea a explicat că brokerul vamal perfectează declarațiile în baza actelor prezentate de importator sau exportator, iar agentul economic răspunde pentru autenticitatea și 6 corectitudinea acestora. Dacă neconcordanțele sunt vizibile, specialistul nu perfectează declarația. Dacă datele denaturate nu pot fi observate vizual, răspunderea revine agentului economic. Ea nu îl cunoaște pe Vasile Iachimov (f.d. 5, vol. IV). c. Sentința

Cauza a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 29 iunie 2021, Vasile Iachimov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate. El a fost liberat de răspundere penală, iar procesul penal a fost încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripție. Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este confirmată prin declarațiile martorilor, actele privind pornirea și clasarea cauzei referitoare la pretinsa sustragere a excavatorului, contractele de credit, gaj și asigurare, Regulamentul „Intehagro”, atribuțiile funcționale și ordinul de angajare, răspunsurile autorităților străine, procesele-verbale de examinare, precum și certificatul de înmatriculare și certificatul de revizie tehnică. Ea a apreciat că aceste probe sunt pertinente și concludente, se coroborează între ele și confirmă dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția lui Vasile Iachimov. Instanța a descris, în termeni generali, elementele infracțiunii de neglijență în serviciu. Ea a menționat că latura obiectivă presupune încălcarea unei obligații de serviciu care a produs urmările prevăzute de lege, iar latura subiectivă presupune imprudența, atunci când făptuitorul nu prevede consecințele, deși trebuia și putea să le prevadă, ori prevede posibilitatea survenirii lor, dar consideră fără temei că acestea nu se vor produce. Instanța a concluzionat că Vasile Iachimov și-a îndeplinit necorespunzător obligațiile de serviciu și că această conduită a cauzat daune în proporții mari. O corelare a elementelor infracțiunii cu împrejurările concrete ale cauzei precum și o motivare a existenței raportului de cauzalitate dintre fapta lui Vasile Iachimov și prejudiciul achitat ulterior de asigurător, nu se regăsește în sentință. O explicație a faptului dacă Iachimov a anticipat sau trebuia să anticipeze un astfel de prejudiciu la fel nu există în motivare. d. Apelul și decizia instanței de apel

La 07 iulie 2021, avocatul Mihail Durnescu a declarat apel în interesele inculpatului Vasile Iachimov. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare. Avocatul a susținut că Vasile Iachimov a fost pus sub învinuire după expirarea termenului în care putea fi menținut în calitate de bănuit. Din acest motiv, ordonanța de punere sub învinuire și actele procesuale ulterioare sunt nule. El a invocat și alte neregularități ale urmăririi penale, inclusiv lipsa actului de transmitere a cauzei către Procuratura Anticorupție, lipsa originalelor unor acte, neclarități privind competența organului de urmărire penală și încălcarea dreptului la apărare. Apărătorul a mai susținut că prima instanță nu a apreciat efectiv probele și argumentele apărării. El a invocat declarația vamală, declarațiile reprezentantei SRL „Valah” și raportul de evaluare, care, potrivit apărării, 7 confirmau importul și existența excavatorului în Republica Moldova. El a invocat caracterul neclar al învinuirii și faptul că fapta imputată nu întrunește elementele infracțiunii.

La 08 noiembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins ca nefondat apelul avocatului Mihail Durnescu și a menținut sentința. Instanța a constatat că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, a apreciat probele în ansamblu și a încadrat just acțiunile lui Vasile Iachimov în baza art. 329 alin. (1) Cod penal. Instanța a reținut că vinovăția inculpatului este confirmată prin declarațiile martorilor, actele privind creditarea, gajarea și asigurarea excavatorului, Regulamentul „Intehagro” și atribuțiile funcționale ale inculpatului, actele referitoare la pretinsa sustragere a utilajului, răspunsurile autorităților străine și certificatul de înmatriculare și certificatul de revizie tehnică eliberate de Vasile Iachimov. Referitor la depășirea termenului de menținere în calitate de bănuit, instanța a constatat că Vasile Iachimov a fost recunoscut în calitate de bănuit la 15 octombrie 2013 și pus sub învinuire la 14 ianuarie 2014 pentru complicitate la escrocherie. La 01 aprilie 2019, cauza privind infracțiunile prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 190 alin. (5) și art. 329 alin. (1) Cod penal a fost disjunsă într-o procedură separată. Instanța a considerat că termenul invocat de apărare curgea de la data disjungerii. Ea a mai constatat că infracțiunea era mai puțin gravă și a menținut soluția privind liberarea inculpatului de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție. e. Recursul

La 07 decembrie 2023, avocatul Mihail Durnescu, în interesele lui Vasile Iachimov, a declarat recurs. El a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, în redacția anterioară modificărilor din 01 septembrie 2023. Avocatul a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, hotărârea nu este suficient motivată, a fost admisă o eroare gravă de fapt, iar fapta imputată nu întrunește elementele infracțiunii. El contestă demonstrarea conduitei infracționale și a legăturii de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului și prejudiciul pretins. Avocatul pretinde că Iachimov nu a participat la faptele incriminate și nu a cauzat prejudiciul, iar prima instanță i-a angajat răspunderea, deși el nu a participat la încheierea tranzacțiilor care au determinat prejudiciul. Recurentul invocă neclaritatea învinuirii, lipsa stabilirii rolului concret al inculpatului, a existenței unei eventuale remunerații ori a unui folos și a implicării acestuia în tranzacțiile privind excavatorul. El a susținut că instanțele au ignorat probe care confirmau importul și existența excavatorului, inclusiv declarația vamală, raportul de evaluare și declarațiile reprezentantului societății importatoare. Recurentul contestă și legalitatea urmăririi penale. El susține că Vasile Iachimov a dobândit de facto calitatea de bănuit anterior punerii sale sub învinuire și că termenul prevăzut de art. 63 Cod de procedură penală a fost depășit. De asemenea, avocatul a invocat lipsa unor acte privind transmiterea cauzei către Procuratura Anticorupție, lipsa originalelor unor înscrisuri și neclarități privind competența 8 organului de urmărire penală. El a solicitat casarea sentinței și a deciziei, pronunțarea unei hotărâri de achitare, reabilitarea inculpatului și constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

La 28 decembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs. Instanța nu a primit vreo referință.

La momentul săvârșirii infracțiuni, partea relevantă a Codului penal era următoarea: „Articolul 123. Persoana cu funcție de răspundere (1) Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice. Articolul 126. Proporţii deosebit de mari, proporţii mari, daune considerabile şi daune esenţiale. (1) Se consideră proporţii deosebit de mari, proporţii mari valoarea bunurilor sustrase, dobîndite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate, comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau de un grup de persoane, care, la momentul săvîrşirii infracţiunii, depăşeşte 5000 şi, respectiv 2500 unităţi convenţionale de amendă. Articolul 329. Neglijența în serviciu (1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcţie de răspundere a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 9 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.”

Prin Legea nr. 245/2011, în vigoare din 03 februarie 2012, art. 123 Cod penal a fost modificat, fiind introdusă la alin. (2) noțiunea de „persoană publică”. Prin aceeași lege, în art. 329 alin. (1) Cod penal, sintagma referitoare la „persoana cu funcție de răspundere” a fost înlocuită cu sintagma „persoană publică”. Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 24 din 17 octombrie 2019, textul „intereselor publice sau” din art. 329 alin. (1) Cod penal a fost declarat neconstituțional.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul a fost depus la 07 decembrie 2023, după intrarea în vigoare a modificărilor Codului de procedură penală din 01 septembrie 2023. Avocatul a invocat art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) în redacția anterioară. El a susținut, în esență, că instanța de apel nu a răspuns argumentelor esențiale ale apărării, că hotărârea nu este suficient motivată și că nu sunt întrunite elementele infracțiunii. Apărarea a susținut că nu a fost stabilit rolul concret al lui Vasile Iachimov, participarea acestuia la tranzacțiile privind excavatorul și legătura sa cu prejudiciul imputat. Recurentul a contestat și aprecierea unor probe referitoare la existența și importul excavatorului. El a invocat, de asemenea, încălcări admise la urmărirea penală, inclusiv depășirea termenului de menținere în calitate de bănuit.

Având în vedere conținutul acestor argumente, criticile referitoare la aprecierea probelor vor fi examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Critica privind întrunirea elementelor infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal, privește încadrarea juridică a faptelor constatate și va fi examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

În decizia nr. 1ra-1085/2024, §§ 37-42 și încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 38, Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe 10 aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42).

Apărarea susține că probele confirmă introducerea și existența excavatorului în Republica Moldova. Ea invocă declarația vamală, documentele comerciale și declarațiile Nataliei Pugacescu. Aceste argumente nu demonstrează o apreciere vădit nerezonabilă a probelor de către instanțele inferioare. Natalia Pugacescu nu a participat la întocmirea declarației din februarie 2008. Ea activa la SRL „Valah” din august 2008 și a explicat doar, în general, procedura de perfectare a declarațiilor vamale. Ea nu a putut confirma împrejurările concrete ale importului excavatorului în cauză. Autoritățile ucrainene au comunicat că excavatorul cu numărul de identificare indicat în actele comerciale nu a traversat teritoriul Ucrainei în perioada relevantă și că același număr figura în evidențele lor pentru un alt vehicul. Reprezentantul Fiat a comunicat că numărul respectiv nu corespunde unui excavator produs de Fiat-Hitachi. Existau, de asemenea, neconcordanțe între caracteristicile bunului din actele prezentate și cele reținute de Iachimov. Factura emisă de societatea germană se referea la un excavator de culoare roșie, în timp ce Iachimov a declarat că utilajul examinat de el era galben, iar această culoare a fost înscrisă și în actele de înmatriculare. În aceste împrejurări, nu este vădit nerezonabilă concluzia instanțelor că înmatricularea excavatorului nu a fost efectuată cu respectarea obligațiilor ce reveneau inginerului-inspector. Potrivit atribuțiilor funcționale și regulilor de înmatriculare, acesta trebuia să identifice utilajul și să verifice concordanța datelor necesare înmatriculării. Concluzia instanțelor că înmatricularea nu a fost efectuată în mod corespunzător nu poate fi calificată drept vădit nerezonabilă.

Apărarea pretinde că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal. Completul urmează să verifice dacă, în raport cu situația de fapt reținută de instanțele inferioare, prejudiciul imputat se află în legătură de cauzalitate cu îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu reținută în sarcina lui Vasile Iachimov și dacă a fost stabilită forma de vinovăție cerută de această normă. Această chestiune privește încadrarea juridică a faptelor constatate, nu reaprecierea probelor. Având în vedere motivarea instanțelor inferioare și motivele invocate în recurs, această critică va fi examinată prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală – interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție. Examinarea acestui temei nu necesită convocarea părților în ședință (art. 433 alin. (3) lit. a) Cod de procedură penală).

Art. 329 alin. (1) Cod penal incriminează neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, de către o persoană cu funcție de răspundere, ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconștiincioase față de acestea, dacă fapta a cauzat daune în proporții mari intereselor persoanelor fizice 11 sau juridice. Infracțiunea este una materială. Procesul calificarii ei, impune necesitatea constatării unei fapte prejudiciabile, a unui rezultat prejudiciabil și a unei legături de cauzalitate dintre faptă și rezultat. Potrivit pct. 8.7 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 15 mai 2017, instanța trebuie să soluționeze dacă dauna (prevăzută de art. 329 Cod penal) se află în legătură de cauzalitate cu neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu. Existența prejudiciului și încălcarea unei obligații nu sunt suficiente dacă nu este stabilit raportul dintre ele.

Din perspectiva laturii subiective, procesul calificării unei infracțiuni comise din imprudență necesită verificarea elementelor intelective și volitive a atitudinii psihice a făptuitorului. Pentru a verifica persistența sineîncrederii instanțele trebuie să verifice capacitatea făptuitorului de a-și da seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, de a prevedea urmările ei prejudiciabile și încrederea sa uşuratică că aceste urmări vor putea fi evitate. Pentru a verifica persistența neglijenței instanțele trebuie să verifice dacă făptuitorul nu era în stare să-și dea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale și nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă (neglijență). Aceeași logică derivă și din pct. 12.2 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 15 mai 2017. În cauza nr. 1ra-738/2020, Curtea Supremă de Justiție nu a apreciat ca fiind nerezonabil și a menținut argumentul curții de apel, precum că legătura de cauzalitate presupune ca fapta imputată să determine producerea urmării prejudiciabile și că posibilitatea prevederii consecințelor trebuie apreciată în raport cu împrejurările concrete, pregătirea și experiența profesională a făptuitorului.

Instanțele inferioare, la reținerea vinovăției lui Vasile Iachimov au considerat suficiente încălcarea atribuțiilor de serviciu și constatarea existenței prejudiciului. Ele nu au explicat în nici un mod care din faptele constatate le-au permis să conchidă existența celor două elemente ale neglijenței sau sineîncrederii și nici a legăturii cauzale dintre faptă și prejudiciu (para. 20 și 22). Prin urmare, avînd în vedere argumentele formulate în recurs, temeiul stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală este incident.

Instanțele au constatat că Vasile Iachimov la 26 februarie 2008, în calitate de inginer-inspector al Î.S. „INTEHAGRO”, a înmatriculat un excavator de model „Fiat Hitachi ZX 350 LCH” și a eliberat certificatul tehnic de înmatriculare și certificatul de revizie tehnică, deși un vehicul cu astfel de date nu i-a fost prezentat, iar datele înscrise nu corespundeau realității (vezi para. 33). La 24 martie 2008, reprezentanții SRL „Cvial Service”, folosind documentele întocmite și eliberate de Iachimov, au încheiat cu „Moldasig” un contract de asigurare. Ulterior, reprezentanții societății asigurate au denunțat fals, sustragerea excavatorului și au declarat mincinos despre dispariția acestuia. La 30 decembrie 2008, cunoscând că excavatorul nu exista, ei au solicitat despăgubirea de asigurare. Suma de 1.832.625,44 de lei a fost achitată de asigurător la 15 12 septembrie 2010. Instanțele inferioare au apreciat că fapta lui Vasile Iachimov a determinat apariția prejudiciului de 1.832.625,44 de lei. Împrejurările enunțate nu exclud, prin ele însele, existența unei legături de cauzalitate. Totuși, ele impuneau un răspuns convingător la întrebarea dacă eliberarea certificatului de înmatriculare a determinat producerea prejudiciului sau a constituit doar un instrument utilizat ulterior de alte persoane pentru săvârșirea fraudei. Instanțele nu au răspuns la întrebarea respectivă deși ea este esențială.

Între operațiunea de înmatriculare și producerea prejudiciului au intervenit acte ulterioare: încheierea contractului de asigurare, denunțarea falsă a sustragerii și solicitarea despăgubirii de către reprezentanții SRL „Cvial Service”. Documentele de înmatriculare au făcut posibilă inițierea raporturilor dintre SRL „Cvial Service” și asigurător. Prejudiciul s-a produs însă, după acțiuni ulterioare și intenționate ale reprezentanților societății, care au declarat fals sustragerea bunului și au solicitat despăgubirea. Instanțele nu au identificat un raport între conduita lui Vasile Iachimov și aceste acțiuni care să permită atribuirea juridică a prejudiciului acestuia. Simpla succesiune a faptelor și utilizarea ulterioară a documentelor eliberate de inculpat nu sunt suficiente pentru stabilirea legăturii de cauzalitate cerute de art. 329 alin. (1) Cod penal.

Faptul că documentele de înmatriculare au fost ulterior utilizate pentru încheierea contractului de asigurare nu demonstrează, prin el însuși, că prejudiciul achitat de asigurător constituie urmarea penalmente imputabilă conduitei inculpatului. Simpla creare a posibilității producerii rezultatului nu substituie demonstrarea raportului cauzal cerut de norma de incriminare. Partea acuzării nu a demonstrat și instanțele nu au constatat că obligațiile de serviciu încălcate aveau drept scop prevenirea riscului concret care s-a materializat și că acest prejudiciu reprezenta realizarea acestui risc. Este cert stabilit că prejudiciul reținut (plata de către asigurător a sumei de 1.832.625,44 de lei) nu este o consecință directă a faptei de eliberare neglijentă a documentelor de către Vasile Iachimov. Fără încheierea contractului de asigurare, a declarării false despre sustragerea excavatorului și fără pretinderea compensării riscului asigurat acest prejudiciu nu avea să apară. Prin urmare, la caz nu poate fi reținută o legătură cauzală dintre faptă și prejudiciu ceea ce împiedică reținerea laturii obiective a infracțiunii stabilite de art. 329 alin. (1) Cod penal.

Nici latura subiectivă nu a fost stabilită în raport cu urmarea prejudiciabilă imputată. Pentru reținerea celor două forme de imprudență, trebuie stabilit că inculpatul, raportat la atribuțiile, pregătirea și posibilitățile sale reale de verificare, prevedea urmările prejudiciabile dar a crezut în mod ușuratic că ele vor putea fi evitate sau că el, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor deși trebuia să o facă (para. 36). Obligația de prevedere nu presupune anticiparea tuturor împrejurărilor concrete în care prejudiciul se poate produce. Instanțele nu au explicat în ce mod o eventuală neregularitate la înmatricularea utilajului îl făcea pe Iachimov să prevadă obținerea ulterioară, prin declarații false și proceduri 13 judiciare, a despăgubirii de asigurare și motivele din care el spera în mod ușuratic că acest prejudiciu va fi evitat. Instanțele nu au indicat împrejurările din care să rezulte că, la 26 februarie 2008, Vasile Iachimov trebuia și putea să prevadă că fapta sa va fi urmată de alte acțiuni care în ansamblu vor determina prejudiciul și că el din neglijență nu a prevăzut această posibilitate. Constatarea îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu nu poate substitui stabilirea imprudenței în raport cu rezultatul prejudiciabil. În caz contrar, orice încălcare a unei obligații de serviciu care a creat o posibilitate ulterior exploatată de alte persoane ar atrage răspunderea în baza art. 329 Cod penal, indiferent de raportul dintre conduită, rezultat și forma de vinovăție. O asemenea interpretare depășește conținutul normei penale. Prin urmare, în astfel de condiții, nu poate fi reținută vinovăția stabilită de componența de infracțiune stabilită de art. 329 alin. (1) Cod penal.

Din situația de fapt reținută de instanțele inferioare nu rezultă că între prejudiciul achitat de asigurător și fapta inculpatului persistă o legătură cauzală. Faptele reținute nu denotă că inculpatul trebuia și putea să prevadă producerea unei asemenea urmări prejudiciabile. Aceste circumstanțe exclud posibilitatea de calificare a faptei conform componenței de infracțiune stabilită de art. 329 alin. (1) Cod penal. În condițiile în care faptele au fost constatate iar argumentele referitoare la aprecierea nerezonabilă a probelor sunt vădit nefondate, eroarea stabilită poate fi înlăturată în recurs, fără necesitatea unei noi aprecieri a probelor sau a trimiterii cauzei la rejudecare. Prin urmare, recursul urmează a fi admis, sentința și decizia casate cu rejudecarea cauzei și emiterea unei sentințe de achitare a lui Vasile Iachimov în baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală pe motiv că fapta acestuia nu întrunește toate elementele componenței de infracțiune incriminate.

Completul observă că fapta imputată lui Vasile Iachimov a avut loc la 26 februarie 2008. Atât acuzarea, cât și instanțele inferioare l-au calificat drept „persoană publică” în sensul art. 123 alin. (2) Cod penal. La data faptei, art. 329 alin. (1) Cod penal se referea însă la „persoană cu funcție de răspundere”. Sintagma respectivă a fost substituită cu noțiunea de „persoană publică” prin Legea nr. 245 din 02 decembrie 2011, în vigoare din 03 februarie 2012. Prin urmare, calitatea de subiect special trebuia analizată potrivit art. 123 Cod penal în redacția aplicabilă la 26 februarie 2008, prin raportare la atribuțiile concrete exercitate de Vasile Iachimov, iar nu prin aplicarea directă a noțiunii ulterioare de „persoană publică”. Totuși, având în vedere concluzia de la pct. 42, stabilirea definitivă a acestui aspect nu mai poate influența soluția asupra recursului. Din același motiv, este lipsită de relevanță examinarea criticilor privind termenul de menținere în calitate de bănuit și celelalte neregularități ale urmăririi penale. Soluționarea lor nu ar putea conduce la o soluție mai favorabilă.

Prin ordonanța organului de urmărire penală din 19 noiembrie 2013 au fost recunoscute în calitate de corpuri delicte certificatul tehnic de înmatriculare seria 14 AB nr. 071758 din 26 februarie 2008 și certificatul de revizie tehnică nr. 00169327 (f.d. 156, vol. II). Potrivit art. 162 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, documentele care constituie corpuri delicte se păstrează în dosar pe întreaga durată de păstrare a acestuia. Prin ordonanța din 04 aprilie 2019, fila 38 din Registrul de înmatriculare al ÎS „Intehagro” și fișa postului lui Vasile Iachimov au fost recunoscute și anexate la cauză în calitate de mijloace materiale de probă (f.d. 33-34, vol. III). Prin ordonanța din 18 aprilie 2019 au fost anexate în calitate de documente contractele, actele ÎS „Intehagro”, materialele comisiilor rogatorii și răspunsurile autorităților străine. Aceste documente constituie mijloace materiale de probă în sensul art. 157 alin. (1) Cod de procedură penală și, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, urmează a fi păstrate la materialele cauzei penale.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul avocatului Mihail Durnescu. Casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2023 și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 iunie 2021 și pronunță o nouă hotărîre prin care: a. Vasile Iachimov se achită de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii; b. corpurile delicte și mijloacele materiale de probă de păstrat la materialele cauzei penale Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Sergiu Stratan Alexandru Negru 15