3r-217/26 — Contestarea actului administrativ

La 03 iunie 2024 Stalbe Andrei a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Agenției teritoriale Asistență Socială Centru, terț Stalbe Alexandrina, solicitând anularea în parte a Dispoziției nr. 04 din 20 martie 2024, emisă de șefa Direcției Generale Asistență Socială Strășeni a Agenției Teritoriale de Asistență Socială Centru, Cleopatra Cobzac cu privire la stabilirea graficului de întrevederi a tatălui cu copilul minor; anularea răspunsului la cererea prealabilă, înregistrat cu nr. 677 din 29 aprilie 2024; obligarea pârâtului să emită un act administrativ în partea stabilirii graficului de întrevederi a tatălui cu copilul minor.

Prin hotărârea din 11 septembrie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central s-a respins ca nefondată acțiunea depusă de Stalbe Andrei.

La 16 octombrie 2025 avocatul Țurcan-Donțu Arina a depus în interesele lui Stalbe Andrei cerere de apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei noi decizii, prin care acțiunea să fie admisă.

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 28 iulie 2026 a declarat inadmisibil apelul depus de avocatul Țurcan-Donțu Arina în interesele lui Stalbe Andrei, din motivul depunerii apelului după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.

La 20 august 2026, Stalbe Andrei a depus recurs împotriva încheierii din 28 iulie 2026 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului și casarea încheierii instanţei de apel, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Centru pentru reexaminarea admisibilității apelului sau, în cazul în care se va constata că apelul a fost depus tardiv, apelantul să fie repus în termenul de declarare a acestuia în temeiul art. 65 alin. (1), (2) și art. 237 alin. (1) din Codul administrativ.

În motivarea recursului, Stalbe Andrei a indicat că instanţa de apel a emis o încheiere neîntemeiată, cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept procedural, precum și cu o motivare contradictorie, care face imposibilă verificarea temeiniciei soluției.

A invocat recurentul că în încheierea contestată, Curtea de Apel Centru a admis mai multe erori cu privire la instanța care a examinat cauza în fond – fiind indicat eronat în dispozitivul încheierii precum că apelul a fost depus împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, precum 1 și cu privire la data înregistrării cererii de apel – fiind menționată atât data de 16 octombrie 2025, cât și data de 29 august 2025. De asemenea, instanța de apel a reținut, pe de o parte, că „termenul declarării apelului începe a curge din ziua imediat următoare datei pronunțării dispozitivului hotărârii”, iar, pe de altă parte, că termenul curge „de la data pronunțării dispozitivului hotărârii – la caz, de la 12 septembrie 2025”, în pofida faptului că dispozitivul a fost pronunțat la 11 septembrie 2025.

Recurentul consideră că o motivare care conține constatări de fapt care se exclud reciproc, echivalează cu lipsa motivării. Contradicțiile nu sunt formale, ci vizează fapte juridice esențiale ale cauzei.

Stalbe Andrei a mai susținut că, examinarea admisibilității apelului s-a realizat din oficiu, fără citarea părților și fără punerea prealabilă în discuție a chestiunii tardivității cererii de apel. În aceste condiții, nu a avut niciodată posibilitatea reală de a lua cunoștință de excepția reținută împotriva sa și, respectiv, de a formula – în condițiile art. 65 alin. (1), (2) și art. 237 alin. (1) din Codul administrativ – o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, prezentând probele privind împrejurările care au determinat depășirea. Instanța i-a reproșat, astfel, omisiunea de a exercita un drept procesual pe care, în lipsa oricărei informări, nu avea cum să îl valorifice.

A notat că, depășirea invocată de instanța de apel este de 3 zile calendaristice (13 octombrie 2025 – termenul-limită reținut de instanță, 16 octombrie 2025 – data depunerii apelului), în condițiile în care dispozitivul hotărârii a fost recepționat de parte abia la 16 septembrie 2025, iar hotărârea motivată – ulterior. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că, deși reglementarea termenelor procedurale servește scopul legitim al securității raporturilor juridice și al bunei administrări a justiției, totuși, aplicarea acestora nu trebuie să fie atât de rigidă încât să împiedice examinarea pe fond a cauzei; o interpretare excesiv de formalistă a normelor de procedură constituie o încălcare a dreptului de acces la instanță.

Art. 63, alin. (1) din Codul administrativ reglementează că: „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 65, alin. (1) din Codul administrativ prevede că: „Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.” 2

Art. 191, alin. (5), lit. b) din Codul administrativ reglementează următoarele: „Curtea Supremă de Justiţie soluţionează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curţilor de apel.”

Art. 232, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Apelul se depune la instanţa de judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărârii, instanţei de apel.”

Art. 236, alin. (1) din Codul administrativ stipulează că: „Instanţa de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.”

Art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ prevede următoarele: „Apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).”

Art. 241, alin. (1) din Codul administrativ relevă că: „Încheierile primei instanțe şi ale instanţei de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod şi de alte legi.”

Art. 241, alin. (3) din Codul administrativ stabileşte că: „Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătoreşti se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 242 din Codul administrativ reglementează că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanţa de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătoreşti, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic.”

Art. 243, alin. (1), lit. b), alin. (2) din Codul administrativ prevede că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanţa adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul. Instanţa competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanţa competentă poate cita participanții la proces.”

Din interpretarea corectă a prevederilor legale enunțate, instanţa de recurs notează că, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie constată că la 11 septembrie 2025 Judecătoria Strășeni, sediul Central a pronunțat dispozitivul hotărârii, prin care acțiunea depusă de către Stalbe Andrei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Dispozitivul hotărârii i-a fost notificat lui Stalbe Andrei la data de 16 septembrie 2025 prin intermediul poștei electronice, la aceeași dată reclamantul confirmând recepționarea actului judecătoresc. (f.d. 98, 99)

La 16 octombrie 2025, prin intermediul poștei electronice, avocatul Țurcan-Donțu Arina a depus în interesele lui Stalbe Andrei cerere de apel împotriva hotărârii din 11 septembrie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central (f.d. 116-120)

Judecătoria Strășeni, sediul Central a notificat hotărârea motivată reclamantului Stalbe Andrei la data de 22 decembrie 2025, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar. (f.d. 109)

Curtea de Apel Centru prin încheierea din data de 28 iulie 2026 a declarat inadmisibil apelul depus de avocatul Țurcan-Donțu Arina în interesele lui Stalbe Andrei, din motivul depunerii apelului după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.

Stalbe Andrei a criticat soluția instanţei de apel, susținând că nu a avut posibilitatea reală de a formula o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, întrucât admisibilitatea apelului s-a realizat din oficiu, fără citarea părților și fără punerea prealabilă în discuție a chestiunii cu privire la tardivitatea apelului.

Efectuând controlul judiciar al încheierii din 28 iulie 2026 a Curții de Apel Centru, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost emisă în concordanță cu normele de drept procedural, or, în corespundere cu art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ apelul se declară inadmisibil în special când apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232, alin. (1).

Completul de judecată evidențiază că articolul 232, alin. (1) din Codul administrativ prevede expres că apelul se depune în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

În acest context, instanța de recurs ţine să sublinieze că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a 4 realizării drepturilor şi obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale. Prin urmare, neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative.

Instanța de recurs menționează că termenul de procedură instituit de legiuitor este prevăzut de o normă imperativă şi trebuie executat întocmai. Așa, art. 232, alin. (1) din Codul administrativ stipulează că începutul curgerii termenului de depunere a apelului este determinat doar de un singur eveniment – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Coroborând prevederile art. 63, alin. (1) din Codul administrativ cu art. 385 alin. (1) din Codul civil se constată că în condițiile speței începutul curgerii termenului de depunere a apelului este ziua imediat următoare datei calendaristice pronunțării dispozitivului hotărârii, adică ziua de 12 septembrie 2025, iar ultima zi fiind data de 13 octombrie 2026, ora 24:00 (zi de luni).

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că avocatul Țurcan- Donțu Arina, acționând în interesele lui Stalbe Andrei, nu s-a conformat prevederilor art. 232, alin. (1) din Codul administrativ, or, a depus apelul la 16 octombrie 2026.

Astfel, este în afara oricărui dubiu că apelul a fost depus cu depășirea termenului legal prevăzut la art. 232, alin. (1) din Codul administrativ, fără a fi solicitată repunerea în termenul legal de prezentare a cererii de apel.

Instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul recurentului precum că nu a avut posibilitatea de a formula cerere de repunere în termen, admisibilitatea apelului fiind examinată din oficiu, în lipsa părților, or, Curtea de Apel Centru a acționat conform prevederilor legale, art. 236 alin. (1) din Codul administrativ stipulând expres că instanţa de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.

Totodată, se reține că, potrivit normei imperative de la art. 65. alin. (1) din Codul administrativ, persoana care, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, la cerere, poate fi repusă în termen, respectiv, instanța de judecată nefiind în drept, din oficiu, în lipsa unei cereri de repunere în termen, să repună persoana în termenul legal de îndeplinire a actului procedural.

Stalbe Andrei nu a depus cerere de repunere în termen în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, anexând o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului abia la prezenta cerere de recurs, depusă la 20 august 2026.

În asemenea condiții, Curtea de Apel Centru, în lipsa unei cereri de repunere în termen, întemeiat a declarat inadmisibilă cererea de apel depusă de avocatul Țurcan-Donțu Arina, în interesele lui Stalbe Andrei.

Referitor la argumentul recurentului cu privire la erorile admise de Curtea de Apel Centru în încheierea din 28 iulie 2026, completul de judecată menționează că erorile indicate sunt greșeli tehnice, care pot fi corectate de 5 către instanța care a pronunțat actul judecătoresc și nu constituie temei de anulare a încheierii din 28 iulie 2026.

În urma celor constatate completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menționează că, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acţiunea în termen.

În corespundere cu prevederile art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, Stalbe Andrei urma să îndeplinească obligațiile cu bună- credință. Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenul prevăzut de lege, or, termenul de depunere a apelului este imperativ, absolut şi peremptoriu, astfel că nerespectarea acestei condiții atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac. Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a apelului se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al apelantului şi al reprezentantului acestuia, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile procedurale.

Astfel, prin prisma art. 24, alin. (1) din Codul administrativ, Stalbe Andrei, inițiind acțiune în instanţa de judecată, avea obligația prezumată de a manifesta diligență și să prezinte apelul în termen. Această acțiune procesuală era vital necesară pentru întreprinderea măsurilor de protejare a drepturilor de acces la instanță și declararea căii de atac (apelul), în caz contrar intervenind cu titlu de sancțiune procedurală, declararea apelului inadmisibil în temeiul art. 232, alin. (1) coroborat cu art. 236, alin. (2), lit. d) din Codul administrativ.

Cu privire la acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat în cauza Van Harn v. Germania (nr.7557/03 din 11 septembrie 2007) că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

Completul de judecată notează că legiuitorul a instituit termenul imperativ pentru exercitarea căii de atac, asigurând astfel stabilitatea raporturilor juridice dintre părți și evitarea incertitudinii pentru o perioadă îndelungată de timp, în care apar, derulează şi se modifică o complexitate de relații dintre părţi sub egida unor norme de drept distincte. Deci, admiterea exercitării unei căi de atac efectuată necorespunzător şi în afara termenului legal ar constitui o încălcare a principiului legalității şi securității raporturilor juridice şi respectiv, o soluție inadmisibilă în conjunctura ordinii de drept naționale.

În lumina acestor circumstanțe, instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanța de apel întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de către avocatul Țurcan-Donțu Arina, în interesele lui Stalbe Andrei, împotriva hotărârii din 11 septembrie 2025 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Conjunctura situației de fapt constatată de instanța de recurs și concluziile trase profilează netemeinicia recursului și necesitatea respingerii acestuia cu menținerea încheierii contestate. 6 49. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul 243, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de către Stalbe Andrei împotriva încheierii din 28 iulie 2026 a Curţii de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ana Cucerescu 7