2rac-118/16 — Încasarea sumei

prima instanţă: O. Parfeni dosarul nr.2rac - 118/16 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton şi Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii : Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Instituţia Medico-Sanitară Publică „Institutul de Medicină Urgentă”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Consiliului mun. Chişinău împotriva Instituţiei Medico-Sanitare Publice „Institutul de Medicină Urgentă” cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Consiliul mun.

Chişinău, casată integral hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 30 iulie 2015 şi emisă o nouă hotărîre de admitere integrală a acţiunii, c o n s t a t ă: La 22 mai 2015, Consiliul mun. Chişinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Medico-Sanitare Publice „Institutul de Medicină Urgentă” cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 02 noiembrie 2006 a încheiat cu IMSP „Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic Medicina de Urgenţă” ulterior, reorganizată în IMSP „Institutul de medicină urgentă”, contractul de locaţiune nr. 2/01/064p a încăperilor cu altă destinaţie decît cea locativă din str. Nicolae H. Costin, 48, mun. Chişinău.

Conform prescripţiei privind rezultatele inspecţiei financiare tematice nr. 27- 02-10/264 din 13 martie 2015, contrar prevederilor art. 13 din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 282 din 27 decembrie 2011, art. 14 din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 249 din 02 noiembrie 2012 nu a fost calculată şi înaintată spre achitare plata pentru locaţiunea încăperilor de către ÎMSP „Institutul de Medicină Urgentă” în sumă totală de 151048,85 lei. În adresa locatarului a fost expediată notificarea nr. 04-120/258 din 31 martie 2015, însă pîrîtul nu a întreprins nici o acţiune expusă în notificare. În drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 512, 1393, 1395 Codul civil. Cere, Consiliul mun.

Chişinău încasarea din contul ÎMSP „Institutul de Medicină Urgentă” a sumei totale de 151048,85 lei, inclusiv: anul 2012 - 1 139418,34 lei, perioada 01 ianuarie 2013 – 11630,51 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 30 iulie 2015 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 14 august 2015 Consiliul mun. Chişinău a depus cerere de apel nemotivată, iar la 23 octombrie 2015 a depus cerere de apel motivată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015 a fost admis apelul declarat de către Consiliul mun. Chişinău, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre de admitere integrală a acţiunii.

Admiţînd acţiunea, instanţa de apel a stabilit că la 02 noiembrie 2006 Consiliul mun. Chişinău a încheiat cu ÎMSP „Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic Medicină de Urgenţă” ulterior, reorganizată în IMSP „Institutul de medicină urgentă”, contractul de locaţiune nr. 2/01/064p a încăperilor cu altă destinaţie decît cea locativă din str. Nicolae H.Costin,48 (f.d.7-10). A mai stabilit instanţa de apel că reieşind din Prescripţia privind rezultatele inspecţiei financiare tematice nr. 27 – 02-10/264 din 13 martie 2015 emisă de Inspecţia Financiară, contrar prevederilor art. 13 din Legea bugetului de stat pe anul 2012 nr. 282 din 27 decembrie 2011, art. 14 din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 249 din 02 noiembrie 2012 nu a fost calculată şi înaintată spre achitare plata pentru locaţiunea încăperilor de către ÎMSP „Institutul de Medicină Urgentă” în sumă totală de 151048,85 lei (f.d.

23). Totodată, a stabilit instanţa de apel că, din contractele de acordare a asistenţei medicale (de prestare a serviciilor medicale) în cadrul asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul 2011, 2012, 2014 încheiate între Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi ÎMSP „Institutul de Medicină Urgentă” rezultă că pîrîtul este finanţat de Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Instanţa de apel întemeindu-şi concluzia de admitere a acţiunii pe prevederile art. 13 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2012 cît şi prevederile art. 14 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 a concluzionat că aceste norme sunt aplicabile doar asupra instituţiilor finanţate de la stat şi că conform prescripţiei sus-enunţate s-a stabilit că nu a fost calculată şi înaintată spre achitare plata pentru locaţiunea încăperilor de către IMSP „Institutul de Medicină Urgenţă” în sumă totală de 151048,85 lei.

La 12 februarie 2016, Instituţia Medico-Sanitară Publică „Institutul de Medicină Urgentă” a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul, IMSP „Institutul de Medicină Urgenţă” în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece este emisă cu încălcarea normelor de drept material şi aplicarea eronată de către instanţa de apel a prevederilor legale şi anume, instanţa a aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. Mai menţionează că, decizia instanţei de apel în pricina dată se întemeiază pe aprecierea declarativă a circumstanţelor pricinii, fără a fi stabilite circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond.

2 La 12 martie 2016, Consiliul mun. Chişinău a depus referinţă solicitînd de a considera ca fiind inadmisibil recursul Instituţiei Medico-Sanitară Publică „Institutul de Medicină Urgentă”. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia atacată cu recurs a fost pronunţată la 10 decembrie 2015, iar recursul a fost depus la 12 februarie 2016, însă la dosar nu există probe prin care s-ar confirma data recepţionării de către recurent a deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către Instituţia Medico-Sanitară Publică „Institutul de Medicină Urgentă” a fost declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Instituţia Medico- Sanitară Publică „Institutul de Medicină Urgentă” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţele de judecată la examinarea pricinii date nu au examinat sub toate aspectele şi nu au apreciat 3 obiectiv probele prezentate este pur declarativă şi nu constituie temei de declarare a recursului. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea, nu pot fi reţinute, deoarece în speţă au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil.

Astfel, instanţa de recurs notează că, Instituţia Medico-Sanitară Publică „Institutul de Medicină Urgentă” în recursul depus nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Instituţia Medico-Sanitară Publică „Institutul de Medicină Urgentă” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Instituţia Medico-Sanitară Publică „Institutul de Medicină Urgentă” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 4