2rac-124/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: E. Silivestru dosarul nr.2rac-124/16 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 23 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii : Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizare nr. 51/173 împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, intervenienţi accesorii Primăria mun.

Chişinău, ÎI „Pavel Gherasimenco” şi Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea sumelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 02 decembrie 2014 şi emisă o nouă hotărîre de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 24 august 2009, Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/173 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2, intervenienţi accesorii Primăria mun. Chişinău, ÎI „Pavel Gherasimenco” şi Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea sumelor.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 21 februarie 2006 între APLP nr. 51/173 şi ÎMGFL nr. 2 a fost încheiat contractul nr. 2 de livrare a energiei termice, deservirea blocului şi deservirea sistemului ingineresc. Potrivit pct. 2.1 al contractului nominalizat, APLP nr. 51/173 s-a obligat să furnizeze energie termică pentru a deservi blocul, în care se amplasează sistemul ingineresc de care se deserveşte ÎMGFL nr. 2, la rîndul său, în conformitate cu pct. 3.2.1. ÎMGFL nr. 2 şi-a asumat obligaţiunea de a achita serviciile prestate. Din cauza nerespectării de către reclamat a condiţiilor contractuale şi a prevederilor legale prin neachitarea integrală a bonurilor de plată, la data de 01 iunie 2009 s-a acumulat o datorie în sumă de 108601,08 lei confirmată prin lista calculării şi achitării pe energia termică.

1 Cere APLP nr. 51/173 încasarea de la ÎMGFL nr. 2 în beneficiul său a datoriei în sumă de 108601,08 lei, precum şi cheltuielile de judecată. La 04 mai 2010, APLP nr. 2 a depus cerere suplimentară prin care solicită obligarea ÎMGFL nr. 2 să achite în beneficiul APLP nr. 51/173 suma de 62148,93 lei, dobînda pentru întîrziere şi 1500 lei cheltuieli de asistenţă juridică, în total suma de 77148,93 lei cheltuieli suplimentare. Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 14 iunie 2011 acţiunea a fost admisă parţial. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2012 a fost admis apelul declarat de ÎMGFL nr. 2, casată integral hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie mun.

Chişinău din 14 iunie 2011 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Botanica mun. Chişinău. Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău s-a dispus atragerea SA „Termocom”, Primăriei mun. Chişinău în calitate de intervenienţi accesorii, iar prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 14 decembrie 2012 s-a dispus atragerea ÎI „P.A.Gherasimenco” în calitate de intervenient accesoriu. În cadrul examinării pricinii, la 14 mai 2013 APLP nr. 51/173 a depus cerere de concretizare a pretenţiilor solicitînd încasarea de la ÎMGFL nr. 2 în beneficiul său datoria în sumă de 227698,53 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 62148,93 lei, precum şi toate cheltuielile de judecată.

Ulterior, la 08 mai 2014 APLP nr. 51/173 a mai depus o cerere de concretizare a acţiunii solicitînd încasarea de la ÎMGFL nr. 2 în beneficiul său a datoriei în mărime de 256739,73 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 62148,93 lei precum şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 02 decembrie 2014 acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la ÎMGFL nr. 2 în beneficiul APLP nr. 51/173 datoria în sumă de 220605,73 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 53401,93 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 8000 lei, taxa de stat în sumă de 6442,50 lei, precum şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 6442,50 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 29 decembrie 2014, ÎMGFL nr. 2 a declarat apel, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2015 a fost admis apelul declarat de ÎMGFL nr. 2, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 02 decembrie 2014, şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasat din contul ÎMGFL nr. 2 în beneficiul APLP nr. 51/173 datoria în mărime de 164976,53 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 20153, 34 lei, taxa de stat în mărime de 5553,90 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei, iar în total suma de 195683,77 lei. În rest pretenţiile APLP nr. 51/173 au fost respinse ca fiind tardive şi în parte neîntemeiate. A fost încasat de la APLP nr. 51/173 în beneficiul ÎMGFL nr. 2 taxa de stat aferentă apelului declarat în mărime de 1999,71 lei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că la 21 februarie 2006 APLP nr. 51/173, în calitate de furnizor, şi ÎMGFL nr. 2 în calitate de consumator încheiat contractul nr. 2, obiectul căruia l-a constituit furnizarea de către APLP nr.51 /173 a energiei termice, executarea lucrărilor de deservire a blocului locativ 2 şi a sistemelor inginereşti, iar ÎMGFL nr. 2 s-a obligat să achite valoarea serviciilor prestate, conform tarifelor stabilite.

De asemenea, a stabilit instanţa de apel că APLP nr. 51/173 solicită încasarea de la ÎMGFL nr. 2 încasarea sumei de 108601,80 lei, formată din suma de 37399 lei, ce constituie potrivit calculul anexat la dosar suma vizată în contractul nr. 2 din 21 februarie 2006 şi sumele datorate pentru energia termică şi deservirea blocului în valoare totală de 79202,80 lei pentru perioada februarie 2006 – iunie 2009, prin deducerea sumei de 8000 lei achitată potrivit aceluiaşi calcul la 01 iunie 2006 (3000 lei), 12 iulie 2006 (3000 lei) şi 25 august 2006 (2000 lei).

Instanţa de apel în susţinerea opiniei de admitere a acţiunii a reţinut prevederile art. 970 alin. (1) şi (2), 971 alin. (1) şi (2), 512 alin. (1), 513 alin. (1), 514, 572 alin. (1) şi (2) precum şi art. 585 şi 619 alin. (1) şi (2) Codul civil concluzionînd că datoria pîrîtului faţă de reclamant în perioada 01 mai 2010 – 31 decembrie 2012 pentru energia termică livrată constituie suma de 72137,54 lei, iar pentru deservirea blocului constituie 13491,16 lei, calculul fiind efectuat din suprafaţa ocupată de ÎMGFL nr. 2 de 340,9m.p. Astfel, a constatat instanţa de apel că ÎMGFL nr. 2 urmează să achite APLP nr. 51/173 pentru perioadele 01 ianuarie 2009 – 30 iunie 2009 şi 01 mai 2010 – 31 decembrie 2012 datoria în sumă de 164976,53 lei şi dobînda de întîrziere în sumă de 20153,34 lei, precum şi taxa de stat în sumă de 5553,90 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 5000 lei.

Totodată, instanţa de apel avînd drept suport prevederile art. 271 şi 277 alin. (1) lit. a) Codul civil a respins ca fiind tardive pretenţiile înaintate la 14 mai 2013 prin cererea de majorare a cuantumului acţiunii de încasare a datoriei în sumă de 19190,25 lei, pentru perioada 01 ianuarie 2010- martie 2010, precum şi a pretenţiei de încasare a dobînzii de întîrziere înaintate la 04 mai 2010. De asemenea, instanţa de apel a respins ca fiind neîntemeiată pretenţia de încasarea a sumei de 37399 lei, deoarece această sumă conform încheierii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 21 februarie 2006 a fost confirmată în tranzacţia încheiată între părţi la 20 februarie 2006, iar în temeiul art. 265 lit. d) CPC, instanţa judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care părţile au încheiat o tranzacţie, confirmată de instanţă.

La fel, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a stabilit că în temeiul contractului de locaţiune nr. 1/10/071 din 13 septembrie 2010, încheiat între Primăria mun. Chişinău şi Î.I „PA Gherasimenco”, reorganizat ulterior în SRL „PA Gerasimenco”, ultimului a fost transmisă în locaţiune încăperea cu nr.29, cu suprafaţa de 31,4 m.p. din str. Trandafirilor 29/1, lit.A, subsol cu geamuri în vederea organizării unui oficiu. Astfel, după încheierea acestui contract, ÎMGFL nr. 2 nu mai era posesorul imobilului nominalizat, astfel încât serviciile nu mai erau prestate în beneficiul acesteia, beneficiarul serviciilor date fiind locatarul bunului indicat - ÎI „PA Gherasimenco”.

Or, prin prisma art.977 Codul civil, serviciile nu mai erau prestate pârâtei, aceasta nu poate fi obligată să stingă valoarea serviciilor prestate în beneficiul intervenientului accesoriu ÎI „PA Gherasimenco”, deoarece acest fapt contravine prevederilor art.970 şi 971 Codul civil, în condiţiile în care ÎMGFL nr.2 a ieşit din raportul obligaţional instituit între APLP nr. 51/173 şi ÎI „PA Gherasimenco”, 3 contrariul însemnând îmbogăţirea fără justă cauză a acestora din urmă din contul ÎMGFL nr.2, care nu foloseşte imobilului transmis în locaţiune terţului. Prin urmare, Colegiul civil al instanţei de apel a conchis că, în speţă ÎMGFL nr.2 nu are calitatea de gestionar al fondului locativ cu referire la imobilul transmis în locaţiune ÎI „PA Gherasimenco”, deoarece serviciile erau prestate de APLP nr.51/173 doar aferent încăperilor ocupate de ÎMGFL nr. 2 în subsolul blocului locativ nominalizat în calitate de sediu.

La 11 februarie 2016, ÎMGFL nr. 2 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărîri de respingere integrală a acţiunii. Recurentul,ÎMGFL nr. 2, în motivarea recursului şi-a exprimat dezacordul cu decizia instanţei de apel deoarece, aceasta greşit a concluzionat existenţa contractului de livrare a energiei termice încheiat între APLP nr. 51/173 şi ÎMGFL nr. 2 care pune în sarcina întreprinderii municipale achitarea pentru energia termică livrată. Menţionează că ÎMGFL nr. 2 a fost fondată în baza deciziei Primării mun. Chişinău nr. 14/26 din 08 mai 1997, ca agent economic cu sediul, mun. Chişinău, str. Trandafirilor 29/1.

Luînd ca bază decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 16/16 din 15 decembrie 2004 la data de 17 ianuarie 2005 a fost întocmit actul de transmitere-primire o fondului nelocativ conform căruia, încăperile nelocative din subsolul blocului din str. Trandafirilor 29/1 au fost transmise ÎMGFL nr. 2. Anume blocul locativ dat a fost transmis în gestiune APLP nr. 51/173 în anul 1998, adică după fondarea ÎMGFL nr. 2. Astfel, menţionează că subsolul acestui bloc, unde se află sediul ÎMGFL nr. 2 nu a fost transmis la balanţa APLP nr. 51/173 şi prin urmare acesta nu a fost în drept să semneze careva contracte de livrare a energiei termice, livrarea energiei termice este de competenţa SA „Termocom”.

Consideră ca atît prima instanţă cît şi instanţa de apel nu au luat în consideraţie circumstanţele enunţate, rezumîndu-se doar la existenţa contractul încheiat la 21 februarie 2006 între APLP nr 51/173 şi ÎMGFL nr. 2 privind livrarea energiei termice, deservirea blocului locativ şi a reţelelor inginereşti şi termenul acestui contract a fost valabil timp de un an. Mai menţionează că după expirarea termenului contractului, conform pct. 2.5 urma să semneze procesul-verbal, factură şi bonul de plată pentru lucrul îndeplinit şi evident să consemneze prelungirea existenţei contractului. Mai mult, consideră că nici nu putea fi prelungit contractul de livrare a energiei termice, deoarece subsolul din blocul nr. 29/1 din str. Trandafirilor, mun.

Chişinău unde îşi are sediul ÎMGFL nr. 2 nu a fost transmis la balanţa APLP nr. 51/173 şi astfel intimatul nu putea acţiona în calitate de furnizor a energiei termice. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii rezultă că decizia Curţii de Apel Chişinău este emisă la 10 decembrie 2015, iar copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost recepţionat de către ÎMGFL nr. 2 la 21 ianuarie 2016, prin intermediul întreprinderii „Poşta Moldovei, şi în aceste circumstanţe instanţa de recurs consideră că recursul depus la 11 februarie 2016 este depus în termenul prevăzut de lege.

4 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎMGFL nr. 2 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Este neîntemeiat şi nu poate fi reţinut argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel a emis o decizie contrară circumstanţelor pricinii şi materialului probator administrat în speţă. Astfel, instanţa de recurs notează că, ÎMGFL nr. 2 nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine şi jurisprudenţa CEDO conform căreia recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd motivele recursului indicate în cazul din speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii atît în 5 prima instanţă cît şi instanţa de apel, asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎMGFL nr. 2 ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) şi 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 2 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru 6