Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
3ra-396/16
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
17 martie 2016
Părțile
Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat vs Consiliul mun.Chişinău, intervenient accesoriu Corşicova Arina
Pe scurt
Temeiurile declarării recursului

3ra-396/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A. Gafton dosarul nr. 3ra-396/16 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu ÎNCHEIERE 17 martie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Arina Corşicova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu Arina Corşicova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 10 februarie 2015, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Chişinău, intervenient accesoriu Arina Corşicova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 13 noiembrie 2014, Consiliul municipal Chişinău a adoptat decizia nr. 9/36-1 „Cu privire la darea în locaţiune a unor încăperi din bd. Decebal,89 (subsol) dnei Arina Corşicova”, prin care a transmis în locaţiune, pe un termen de trei ani, dnei Arina Corşicova încăperile cu altă destinaţie decît cea locativă cu suprafaţa de 37,3 m.p. din bd. Decebal,89 (subsol), avînd destinaţia de încăperi auxiliare. Susţine că, în conformitate cu art. 64 din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, a efectuat controlul sub aspectul legal al deciziei menţionate şi consideră că, aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

Afirmă că, în conformitate cu art. 68 din Legea menţionată, prin notificarea nr. 1304/OT4-2189 din 17 decembrie 2014, Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a solicitat Consiliului municipal Chişinău anularea deciziei nr.9/36-1 din 13 noiembrie 2014 ca fiind emisă contrar legislaţiei, însă pînă la data depunerii prezentei cereri, Consiliul municipal Chişinău nu a modificat sau abrogat decizia enunţată. Relevă că, la adoptarea deciziei menţionate, Consiliul municipal Chişinău a ignorat prevederile art. 77 alin. (2), (3) şi (5) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi ale Legii nr. 179-XVI din 10 iulie 2008 cu privire la parteneriatul public-privat.

1 Mai relevă că, procedura licitării dreptului de locaţiune urma a fi petrecută în conformitate cu Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 136 din 10 februarie 2009, care stabileşte că organizarea şi desfăşurarea licitaţiei este condiţionată de: asigurarea liberului acces la licitaţie şi a drepturilor egale pentru toţi participanţii, cu excepţia celor lipsiţi de acest drept şi prioritatea preţului maxim propus. Menţionează că, Consiliul municipal Chişinău urma să asigure accesul liber şi egalitatea tuturor doritorilor de a obţine dreptul la locaţiune a încăperii cu suprafaţa de 37,3 m. p. din bd. Decebal,89 (subsol).

Susţine că, la adoptarea deciziei menţionate, Consiliul municipal Chişinău urma să ţină cont şi de prevederile pct. 3.1 şi 3.1.1 din Regulamentul gestionării clădirilor, construcţiilor şi încăperilor cu altă destinaţie, decât cea locativă- proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr.4/11 din 26 septembrie 2003, precum şi de prevederile pct. 4.3 din Regulamentul licitaţiilor pentru obţinerea dreptului de locaţiune a încăperilor aflate în gestiunea Consiliului municipal Chişinău nr. 6/25 din 18 februarie 2004. Afirmă că, conform pct. 23 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate în locaţiune prin negocieri directe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, autoritatea abilitată poate accepta darea bunurilor neutilizate în locaţiune prin negocieri directe, atunci cînd închirierea lor nu a fost solicitată la o licitaţie, cînd cheltuielile de organizare a licitaţiilor nu sunt justifícate (nu sunt acoperite de chiria pe 6 luni).

Invocă faptul că, Consiliul municipal Chişinău, la adoptarea actului administrativ, a ignorat prevederile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, care stipulează că actele normative ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale trebuie să corespundă întocmai prevederilor constituţionale, legilor, precum şi hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului. Solicită anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr. 9/36-1 din 13 noiembrie 2014 „Cu privire la darea în locaţiune a unor încăperi din bd. Decebal,89 (subsol) dnei Arina Corşicova”. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 07 mai 2015 s-a admis acţiunea şi s-a anulat decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 9/36-1 din 13 noiembrie 2014 „Cu privire la darea în locaţiune a unor încăperi din bd.Decebal,89 (subsol) dnei Arina Corşicova” ca fiind ilegală. Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 9/36-1 din 13 noiembrie 2014 „Cu privire la darea în locaţiune a unor încăperi din bd.

Decebal,89 (subsol) dnei Arina Corşicova” a fost emisă contrar prevederilor legislaţiei în vigoare, invocînd la caz prevederile art. 77 alin. (2), (3) şi (5) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, ale Legii nr. 179-XVI din 10 iulie 2008 cu privire la parteneriatul public-privat, ale art. 34 alin. (1) şi (2) din Constituţia RM, ale Regulamentului privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 136 din 10 februarie 2009, ale pct. 3.1 şi 3.1.1 din Regulamentul gestionării clădirilor, construcţiilor şi încăperilor cu altă destinaţie, 2 decât cea locativă-proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/11 din 26 septembrie 2003, ale pct. 4.3 din Regulamentul licitaţiilor pentru obţinerea dreptului de locaţiune a încăperilor aflate în gestiunea Consiliului municipal Chişinău, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 6/25 din 18 aprilie 2004, ale pct. 23 din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate în locaţiune prin negocieri directe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008 şi ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 317 din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2015 a fost respins apelul declarat de Arina Corşicova şi menţinută hotărârea primei instanţe. La data de 14 ianuarie 2016, Arina Corşicova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt neîntemeiate şi ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi, anume, pct.3.1.2 din Regulamentul gestionării clădirilor, construcţiilor şi încăperilor cu altă destinaţie, decît cea locativă – proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/11 din 26 septembrie 2003. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

3 (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii rezultă că, decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la data de 14 decembrie 2015 (f. d. 59), iar cererea de recurs a fost depusă de acesta la data de 14 ianuarie 2016 (f. d. 62). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Arina Corşicova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentul invocat în recurs precum că, instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi, anume, pct.3.1.2 din Regulamentul gestionării clădirilor, construcţiilor şi încăperilor cu altă destinaţie, decît cea locativă – proprietate municipală, aprobat prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/11 din 26 septembrie 2003 nu poate fi reţinut, deoarece tranzacţiile legate de înstrăinare, concesionare, cît şi de darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale poartă un caracter oneros, deoarece urmează a fi încheiate ca urmare a expunerii acestora la licitaţie, însă se poate trece la negocieri directe privind locaţiunea bunurilor neutilizate doar în privinţa acelor bunuri care, deja, au fost expuse la licitaţie şi, ca urmare, nu au fost solicitate.

Or, încăperile cu altă destinaţie decît cea locativă cu suprafaţa de 37,3 m. p. din bd. Decebal,89 (subsol), care au fost transmise recurentei în locaţiune, nu au fost expuse la licitaţie. Astfel, instanţa de recurs notează că, Arina Corşicova nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă 4 inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Arina Corşicova ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Arina Corşicova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.