2ra-643/16 — Încasarea datoriei,

prima instanţă: D. Băbălău dosarul nr. 2ra-643/16 instanţa de apel: M. Guzun, A, Nogai, Vl. Braşoveanu ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Maria Ghervas Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Griciuhin Mihail cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 31 martie 2015, c o n s t a t ă: La 09 februarie 2015 ÎCS „Easy Credit” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Griciuhin Mihail cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 07 august 2014 a încheiat cu Griciuhin Mihail contract de împrumut, prin care s-a obligat să-i acorde un împrumut în valoare de 9 449 lei, ce urma a fi rambursat în 12 rate lunare egale a cîte 1027 lei lunar, începînd cu data de 07 septembrie 2014. La rîndul său, Griciuhin Mihail s-a obligat să restituie împrumutul cu dobînda şi costurile aferente, în conformitate cu prevederile contractuale şi cu graficul rambursării împrumutului.

Menţionează reclamantul că a acordat împrumut în termen şi conform condiţiilor stabilite în contract, astfel îndeplinindu-şi toate obligaţiunile asumate faţă de debitor, iar pîrîtul nu a achitat nici o rată lunară conform graficului prestabilit, intenţionat refuzînd de a-şi onora obligaţiile contractuale. În scopul soluţionării amiabile a litigiului, prins scrisoare recomandată la 02 decembrie 2014 a somat debitorul, solicitînd rambursarea ratelor scadente dar neachitate. Solicită reclamantul încasarea de la Griciuhin Mihail a sumei restante a împrumutului în valoarea de 4 108 lei, dobînda de întîrziere – 1296 lei, penalitate în sumă de 975 lei şi suma ratelor lunare rămase a împrumutului -8216 lei, în total – 14595 lei, precum şi taxa de stat – 438 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 31 martie 2015 acţiunea a fost admisă în parte. S-a încasat de la Griciuhin Mihail în beneficiul ÎCS „Easy Credit” SRL datoria în sumă de 13 299 lei, cheltuieli de judecată la plata taxei de stat în sumă de 398,97 lei. La data de 30 aprilie 2015 ÎCS „Easy Credit” SRL a declarat apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 1296 lei şi ca urmare diminuarea cheltuielilor de judecată de la 438 lei la 398,97 lei şi de a emite o nou ă hotărîre prin care a admite integral acţiunea. Prin deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de ÎCS „Easy Credit” SRLşi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Instanţa de apel la emiterea deciziei a apreciat ca fiind întemeiate constatările primei instanţe privind legalitatea pretenţiilor reclamantului referitor la plata datoriilor de împrumut, dobînzilor şi penalităţilor. Instanţa de apel, la fel a reţinut şi concluziile instanţei de fond cu referire la plata dobînzilor de întîrziere în mărime de 1296 lei. Instanţa de apel a menţionat că instanţa de fond corect a stabilit că rata de refinanţare a BNM la data de 31 iulie 2014 a constituit 6,5 %, indicele 2 constituie 3,25 % jumătate din rata de referinţă şi cheltuielile suportate de creditor şi costurile aferente menţinerii rezervei instituţionale de aproximativ 5%, formînd o rată rezonabilă de 14,75 %. Prin urmare, reclamantul este în drept de a pretinde o dobîndă în mărime de 1393 lei anual.

De asemenea, a menţionat că suma solicitată ca dobîndă de întîrziere în mărime de 1296 lei nu se află într-o rată rezonabilă cu dobînda deja instituită în corpul împrumutului. La 14 decembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrii instanţei de fond şi deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii şi emiterea unei noi hotărîri prin care a admite integral acţiunea. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată la emiterea hotărîrilor au confundat termenul de dobîndă contractuală cu termenul de dobîndă de întîrziere, făcînd eronat referire la art. 585 şi 869 Cod Civi, pe cînd în opinia recurentului trebuiau a fi aplicate prevederile art. 619 şi 872 Cod Civil.

2 Astfel, invocă că termenul de dobîndă este reglementat de art. 585,869 Cod Civil. Dobînda este o sumă de bani ce urmează a fi plătită drept recompensă pentru utilizarea mijloacelor financiare, primite. Termenul de dobîndă de întîrziere este reglementat de art. 619 şi art. 872 Cod civil şi reprezintă compensaţia la care poate pretinde creditorul creanţei pentru neexecutarea în termen a obligaţiei de restituire a împrumutului. Susţine în acest sens că debitorul Griciuhin Mihail este obligat, odată cu semnarea contractului de împrumut, să achite şi dobînda de întîrzieie în cazul în care acesta nu-şi va executa în termen obligaţia de rambursare a împrumutului. Susţine că instanţele eronat au făcut referire la Recomandarea nr. 13 privind relaţia rezonabilă dintre dobînzile practicate pe piaţa financiară nonbancară şi rata da bază a Băncii Naţionale a Moldovei, în care se face referire la art. 585 şi 869 Cod civil, care reglementează termenul de dobîndă.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei 3 recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Easy Credit” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 4