2ra-280/16 — Încasarea sumelor de bani

prima instanţă: V. Belous nr. 2ra-280/16 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza ÎNCHEIERE 16 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Victoria Panteleeva în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ivan Lenţa împotriva Victoriei Panteleeva şi Efimiei Hrinco cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Victoria Panteleeva şi menţinută hotărârea Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2015, prin care acţiunea a fost admisă integral constată: La 20 martie 2015, Ivan Lenţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Panteleeva şi Efimiei Hrinco cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a invocat că la finele anului 2009 începutul anului 2010, dânsul a procurat de la Efimia Hrinco casa individuală de locuit din sat. Şeptelici, r-nul Soroca, nr. cadastral 7854109036. Afirmă că deşi Efimia Hrinco, asigurându-l că este proprietarul bunului imobil litigios, a promis că va perfecta actele necesare în cel mai scurt timp, aceasta nu şi-a onorat obligaţia asumată. Relatează că la 02 octombrie 2014, dânsul a fost acţionat în instanţa de judecată de către Victoria Panteleeva, care pretinde că este proprietarul casei de locuit, prezentând certificatul de moştenitor legal din 06 ianuarie 2012, în baza căruia şi-ar fi înregistrat dreptul de proprietate. Menţionează că faptul procurării de el a bunului imobil litigios se confirmă prin certificatul Primăriei sat.

Şeptilici nr. 657 din 01 decembrie 2014, iar prin certificatul Primăriei sat. Şeptilici nr. 655 din 01 decembrie 2014 se confirmă că dânsul nu dispune de un alt spaţiu locativ decât casa procurată de la Efimia Hrinco. Remarcă că în perioada 01 mai 2010 – 01 mai 2014 dânsul a efectuat lucrări de îmbunătăţire inseparabile casei individuale de locuit, fapt confirmat prin raportul de constatare tehnico – ştiinţifică întocmit de centrul de expertiză „CEXIN”, care au sporit evident valoarea bunului imobil litigios. 1 Afirmă că deoarece pârâta a refuzat să contribuie financiar la efectuarea reparaţiei necesare casei individuale, iar odată cu evacuarea silită consideră că este în drept să solicite încasarea integrală a sumei de bani cheltuită în acest scop.

Remarcă că a achitat Efimiei Hrinco suma de 5000 lei pentru vânzarea casei individuale de locuit menţionate. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 5, 75 alin. (4), 86, 166, 167 CPC, art. 5, 329 alin. (3) şi (4), 764, 1422, 1423 Cod civil, art. 19 din Legea taxei de stat, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Solicită încasarea de la Efimia Hrinco a sumei de 5000 lei achitate pentru vânzarea bunului imobil litigios, repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, încasarea de la Victoria Panteleeva a sumelor de bani investite în construcţia anexelor şi reparaţia casei individuale de locui cu nr. cadastral 7854109036, încasarea cheltuielilor de judecată, precum şi scutirea parţială de la achitarea taxei de stat.

La 10 aprilie 2015, Ivan Lenţa a depus cerere de completare a cererii de chemare în judecată, solicitând admiterea acesteia, încasarea de la Efimia Hrinco a sumei de 5000 lei achitate pentru vânzarea bunului imobil litigios, repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, încasarea de la Victoria Panteleeva a sumelor de bani investite în construcţia anexelor şi reparaţia casei individuale de locui cu nr. cadastral 7854109036 în mărime totală de 97820,04 lei, încasarea cheltuielilor de judecată, precum şi scutirea parţială de la achitarea taxei de stat. Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2015 a fost admisă cererea de renunţare la pretenţiile din acţiunea lui Ivan Lenţa împotriva Victoriei Panteleeva şi Efimiei Hrinco cu privire la încasarea din contul ultimei a sumei de 5000 lei, achitată la procurarea casei de locuit şi 5000 cu titlu de reparare a prejudiciului moral, fiind încetat procesul în această privinţă.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 24 iunie 2015 acţiunea a fost admisă integral, încasat de la Victoria Panteleeva în beneficiul lui Ivan Lenţa valoarea materialelor de construcţie şi costul muncii investite în imobilul cu nr. cadastral 7854109036 în sumă de 97820,04 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 1941 lei, iar în total suma de 99761,04 lei. A fost încasat de la Victoria Panteleeva în beneficiul statului cheltuielile aferente judecării pricinii, suportate de instanţa de judecată în legătură cu înştiinţarea şi chemarea părţilor în judecată în sumă de 82,46 lei, precum şi taxa de stat de a cărei plată reclamantul a fost scutit ce constituie suma de 2084,60 lei, iar în total suma de 2167,06 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 a fost respins apelul declarat de Victoria Panteleeva şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 14 decembrie 2015, prin intermediul Oficiului Poştal, Victoria Panteleeva a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că potrivit avizului Consiliului Consultativ al Judecătoriei Europei pe lângă Consiliul Europei, examinarea pricinii civile trebuie să urmeze cel mult 2 două şedinţe – de pregătire a cauzei şi de examinare în fond, însă în speţă a fost o singură şedinţă, fapt ce a lipsit-o de posibilitatea de a prezenta o referinţă şi probe.

Menţionează că dânsa nu a fost prezentă ca parte la dosar, deoarece fiind cu fractură la picior din 09 iunie 2015 şi timp de 3 săptămâni, nu a avut posibilitate de a se prezenta la un apărător nici la medicul de familie pentru a prezenta certificatul medical în instanţa de judecată. Afirmă că Petru Pşenicinii, concubinul mamei ei Victoria Cujba, după decesul ultimei, i-a permis intimatului să locuiască în imobilul menţionat. Relatează că după decesul lui Petru Pşenicinii în anul 2010, dânsa a început perfectarea documentelor şi a aflat că fiica decedatului, Efimia Hrinco a trecut cu traiul în casa de locuit menţionată, având intenţia de a o înstrăina, neavând niciun drept.

Indică că la 31 ianuarie 2012, dânsa a depus cerere de chemare în judecată cu privire la evacuarea forţată a Efimiei Hrinco din bunul imobil litigios, dar pe parcursul procesului a aflat că în imobilul menţionat locuieşte o altă persoană şi anume, Ivan Lenţa, care fără niciun temei juridic a procurat bunul. Consideră că instanţele ierarhic inferioare nu au luat în consideraţie şi nu au apreciat corect raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 203 din 08 aprilie 2015, deoarece lucrările efectuate real conform planșei fotografice a imobilului nu corespund cu devizul de cheltuieli. Mai notează că în raportul de constatare menţionat este indicat că lucrările de reparaţie au fost efectuate din anul 2010, pe când potrivit certificatului de moştenitor legal din 06 ianuarie 2012, este estimat costul de 10761 lei, fără careva schimbări sau reparaţie la imobilul menţionat.

Remarcă că Ivan Lenţa nu a adus careva probe şi anume, bonuri de plată cu privire la procurarea materialelor de construcţie, iar bonurile de plată anexate sunt datate cu luna iulie 2014, adică din momentul când el a aflat despre cererea cu privire la evacuarea silită. La 08 februarie 2016, Lenţa Ivan, reprezentat de avocatul Iulian Rusanovschi a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Victoria Panteleeva. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2015 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în 3 măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Victoria Panteleeva, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Victoria Panteleeva, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Victoria Panteleeva ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Victoria Panteleeva se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă 4