2ra-181/16 — Reprarea prejudiciului

prima instanţă: V. Carapirea dosarul nr.2ra-181/16 instanţa de apel: N. Vascan, V. Negru, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii : Maria Ghervas, Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Ursu împotriva lui Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 01 decembrie 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 22 august 2014, Igor Ursu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 01 iulie 2014 s-a deplasat cu maşina proprie de model „Wolkswagen-Golf” cu număr de înmatriculare LPAI 062 în cîmp, pentru a prelucra lanul de porumb. A parcat maşina pe imaşul satului Abaclia în apropierea lanului dat şi s-a deplasat la muncă. Peste cîteva ore a observat că mijlocul de transport lipseşte de la locul parcat, prin urmare a fost nevoit să sesizeze inspectoratul de poliţie pe faptul răpirii bunului mobil. Menţionează că de către organele de poliţie maşina a fost găsită abia la data de 10 iulie 2014, care era în stare avariată. Urmare a examinării tehnice a mijlocului de transport s-a constatat cauzarea unui prejudiciu în mărim de 11370 lei.

Pe acest fapt a fost pornită o cauză penală nr. 2014450159 în baza prevederilor art. 192/1 alin. (1) Codul penal şi pus sub învinuire Musteaţă Gheorghe, care în cadrul urmăririi penale şi-a recunoscut vina. Prin ordonanţa procurorului raionului Basarabeasca L. Gratila din 29 iulie 2014 s-a dispus încetarea urmăririi penale din motivul că făptuitorul Musteaţă Gheorghe nu a atins vîrsta pentru a fi tras la răspundere penală şi s-a dispus intentarea procesului contravenţional în privinţa mamei făptuitorului Valentina Musteaţă în temeiul art. 63 alin. (2) Codul contravenţional. La 30 iulie 2014, Valentina Musteaţă a achitat amenda contravenţională în mărime de 550 lei. 1 Cere, Igor Ursu încasarea de la Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă a sumei de 11370 lei în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin infracţiune, precum şi cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 1000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Basarabeasca din 01 decembrie 2014 acţiunea a fost admisă. A fost încasat în mod solidar de la Valentina Mustaţă şi Gheorghe Mustaţă în beneficiul lui Igor Rusu prejudiciul cauzat prin infracţiune în sumă de 11370 lei şi cheltuielile de judecată suportate pentru asistenţă juridică în sumă de 4000 lei, în total suma de 15370 lei, precum şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 341,10 lei. La 16 decembrie 2014, Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă au declarat apel împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de către Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă şi a fost menţinută hotărîrea primei instanţe.

A fost încasat în mod solidar de la Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă în beneficiul lui Igor Ursu cheltuielile de asistenţă juridică în instanţa de apel în mărime de 1000 lei şi cheltuielile de drum în mărime de 258 lei, iar în total suma de 1258 lei. În susţinerea concluziei instanţei de apel a constatat că de către organul de urmărire penală a Inspectoratului de Poliţie Basarabeasca a fost intentată o cauză penală cu nr. 2014450159 în privinţa lui Gheorghe Musteaţă în baza prevederilor art. 192/1 alin. (1) Codul penal, a răpit autoturismul de model „Wolkswagen – Golf” cu numărul de înmatriculare LPAI 062, ce-i aparţine lui Igor Rusu. Prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale din 29 iulie 2014 emisă de procurorul raionului Basarabeasca a fost clasată urmărirea penală pe cauza penală nr. 1014450159 pe motiv că minorul Gheorghe Musteaţă nu a împlinit vîrsta pentru a fi tras la răspundere penală.

Tot prin ordonanţa nominalizată a fost pornit proces contravenţional în privinţa Valentinei Musteaţă şi recunoscută vinovată de comiterea contravenţiilor în temeiul art. 63 alin. (2), 104 Codul contravenţional, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 55 unităţi convenţionale în sumă de 1100 lei. La fel, a reţinută instanţa de apel că ordonanţa Procurorului raionului Basarabeasca din 29 iulie 2014 nu a fost contestată de Valentina Mustaţă, ultima chiar a achitat la 30 iulie 2014 o parte din amenda aplicată prin această ordonanţă, astfel fiind certă cauzarea prejudiciului material lui Igor Ursu de către Gheorghe Musteaţă. Menţinînd soluţia primei instanţe cu privire la admiterea acţiunii instanţa de apel, de drept şi-a fundamentat concluzia pe prevederile art.art.

10 alin. (1), 11 lit.g), 1398 alin. (1) şi (3), 1407 alin. (1) şi (2) Codul civil, precum şi art.117 alin. (1), 118 alin. (1) şi 123 alin. (4) CPC. Iar, cuantumul prejudiciului material cauzat lui Igor Ursu a fost stabilit în baza actelor ce stabilesc diagnosticul automobilului La 30 noiembrie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) CPC, Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Recurenţii în motivarea recursului au indicat că nu sunt de acord cu hotărîrea şi decizia instanţei de apel în partea stabilirii cuantumului prejudiciului material, 2 deoarece intimatul nu a prezentat instanţei acte ce confirmă cuantumul prejudiciului cauzat.

Mai menţionează că procurorul în faza de urmărire penală nu a asigurat minorul cu avocat şi nici nu le-a explicat drepturile şi obligaţiile părţilor la încetarea urmăririi penale. Astfel consideră că instanţele de judecată nu au apreciat just probele prezentate. La 19 ianuarie 2016, Igor Ursu a depus referinţă la recursul declarat de către Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă solicitînd declararea acestuia ca fiind inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului declarat în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurenţilor cu soluţia pronunţată de către instanţele judecătoreşti şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurenţi a faptului că instanţele de judecată la examinarea pricinii date nu au examinat sub toate aspectele şi nu au apreciat just probele prezentate este pur declarativă şi nu constituie temei de declarare a recursului. 3 Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie 4 să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Gheorghe Musteaţă şi Valentina Musteaţă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Maria Ghervas Iurie Bejenaru 4