Coșcodar împotriva României

CĂLIN-Romeo COȘCODAR împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 21 ianuarie 2021 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 5 februarie 2016, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl CĂlin-Romeo Coșcodar a fost născut în 1988. La 13 decembrie 2018, Curtea (A patra secțiune) care stă în calitate de comitet, a pronunțat o decizie într-un grup de cazuri, care a inclus cererea actuală (a se vedea Beznea și alții c. România , nr. 26156/14 și 3 alte cereri), și a hotărât să elimine aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale prezentate de guvernul român („ Guvernul”) recunoaște o încălcare a articolului 3 din Convenție datorită condițiilor de detenție inadecvate ale reclamantului și acordându-i 2.700 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale și costurile și cheltuielile.

La 18 martie 2018, Guvernul a formulat o cerere de restabilire a cererii la lista de cauze a Curții, ca în cadrul procedurii de aplicare a hotărârii Curții, acestea au fost informate că reclamantul a murit la 19 ianuarie 2018 și că niciun moștenitor nu a manifestat intenția de a continua procesul în locul reclamantului. La 20 iunie 2019, în temeiul articolului 43 § 5 din Regulamentul Curții, Curtea a hotărât să dispună actuala cerere de cele la care a fost aderată și să-l restabilească pe lista cauzelor pe baza decesului reclamantului. În două ocazii, prin scrisorile din 24 iunie 2019 și 18 octombrie 2019, trimise prin post înregistrat, potențialelele moștenitori ale reclamantului au fost notificați că cererea a fost restaurată la lista cauzelor din Curte și au fost invitați, în special, să informeze Curtea dacă doresc să urmărească cererea în fața Curții.

(a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că nu intenționează să urmeze cererea. La 13 noiembrie 2019, fratele reclamantului, dl Viorel Coșcodar, a răspuns la scrisoarea Curții din 18 octombrie 2019 care a afirmat că dorește să continue cererea fără să se alăture unei copie a unui document care dovedește că este moștenitor al reclamantului. Prin scrisorile din 3 decembrie 2019 și 5 iunie 2020, fratele reclamantului a fost invitat să trimită o copie a unui document care să dovedească capacitatea de moștenitor a reclamantului decedat până la 6 ianuarie 2020 și, respectiv, 31 octombrie 2020. Nu a fost primit un astfel de document până în prezent și nu a fost furnizată nicio explicație pentru această omisiune.

Curtea trebuie să abordeze întrebarea dacă dl Viorel Coșcodar are dreptul de a continua cererea inițial depusă de solicitant, care a murit la 19 ianuarie 2018. Guvernul a susținut că dl Viorel Coșcodar nu a avut locus standi de a continua cererea actuală din cauza neașteptării acestuia de a prezenta un certificat de moștenitor și de a demonstra un interes moral puternic de urmărire a cauzei. Curtea reamintește că, în cazul în care reclamantul a murit după depunerea cererii, a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca acesta să aibă un interes suficient în acest caz (a se vedea, de exemplu, Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDH 2014, cu alte trimiteri.

Curtea a stabilit, de asemenea, că este în favoarea moștenitorului care dorește să continue procedura în fața Curții să-și susțină poziția de a face acest lucru (a se vedea, de exemplu, Belskiy c. Rusia (dec.), nr. 23593/03, 26 noiembrie 2009). În cazul actual, trebuie remarcat faptul că dl Viorel Coșcodar nu a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și-a exprimat dorința de a continua cererea numai după cererea repetată a Curții cu privire la existența de potențiali moștenitori.

În plus, după ce a afirmat că este moștenitorul reclamantului, dl Viorel Coșcodar nu a furnizat nici un document, cum ar fi un certificat de succesiune, pentru a confirma acceptarea succesiunii reclamantului întârziat (a se vedea Rista și alții c. Albania [Comitetul], nr. 5207/10 și altele 6 altele, 17 martie 2016) sau orice declarație care confirmă că a acceptat succesiune după fratele său decedat (contrast Romankevič c. Lituania , nr. 25747/07, § 15, 2 decembrie 2014) sau orice alte documente sau informații detaliate care ar putea fi relevante în cazul său particular (contrast Andreyeva c. Rusia (dec.), nr. 76737/01, 16 octombrie 2003). El nu a făcut acest lucru chiar după cererile exprese ale Curții și nu a furnizat nicio explicație pentru acest eșec.

În acest context, Curtea constată că cererea de urmărire a procedurii a fost depusă de o persoană care nu a furnizat nici o dovadă a statutului său de moștenitor (a se vedea mutatis mutandis Léger c. France (striking off) [GC], nr. 19324/02, § 50, 30 martie 2009). Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, nu consideră că „respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile” necesită examinarea cererii în ciuda decesului reclamantului. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 11 februarie 2021. {signature_p_2} Liv Tigerstedt Armen Harutyunyan Președintele adjunct al Registrului interimar

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 522/16 Călin-Romeo COȘCODAR against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 21 January 2021 as a Committee composed of: Armen Harutyunyan, President, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Liv Tigerstedt, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 February 2016, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Călin-Romeo Coșcodar, was born in 1988. On 13 December 2018, the Court (Fourth Section) sitting as a Committee, delivered a decision in a group of cases, which included the current application (see Beznea and Others v. Romania , nos. 26156/14 and 3 other applications), and decided to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a unilateral declaration submitted by the Romanian Government (“the Government”) acknowledging a violation of Article 3 of the Convention due to the applicant’s inadequate conditions of detention and awarding him 2,700 euros (EUR) in respect of pecuniary and non ‑ pecuniary damage and costs and expenses.

On 18 March 2018, the Government made a request to restore the application to the Court’s list of cases, as in the course of the proceedings to enforce the Court’s decision, they were informed that the applicant had died on 19 January 2018 and no heir had manifested an intention to pursue the proceedings in the applicant’s place. On 20 June 2019 the Court decided, under Rule 43 § 5 of the Rules of the Court, to disjoin the current application from those to which it had been joined and to restore it to its list of cases on the basis of the applicant’s death. On two occasions, by letters dated 24 June 2019 and 18 October 2019, sent by registered post, the applicant’s potential heirs were notified that the application had been restored to the Court’s list of cases and they were invited, in particular, to inform the Court whether they wished to pursue the application before the Court.

Their attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that they do not intend to pursue the application. On 13 November 2019, the applicant’s brother, Mr Viorel Coșcodar, replied to the Court’s letter of 18 October 2019 stating that he wanted to pursue the application without joining a copy of a document proving that he was the applicant’s heir. By letters dated 3 December 2019 and 5 June 2020, the applicant’s brother was invited to send a copy of a document proving his capacity of heir of the deceased applicant no later than 6 January 2020 and 31 October 2020 respectively.

No such document has been received to date and no explanation has been provided for this omission. THE LAW The Court must address the question whether Mr Viorel Coșcodar has the right to pursue the application originally lodged by the applicant, who died on 19 January 2018. The Government submitted that Mr Viorel Coșcodar did not have locus standi to continue the current application due to his failure to submit an heir certificate and to show a strong moral interest to pursue the case. The Court recalls that, where the applicant has died after the application was lodged, it has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see, for example, Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014, with further references).

The Court has also established that it is for the heir who wishes to pursue the proceedings before the Court to substantiate his or her standing to do so (see, for example, Belskiy v. Russia (dec.), no. 23593/03, 26 November 2009). In the current case, it must be noted that Mr Viorel Coșcodar failed to inform the Court of the applicant’s death and expressed his wish to pursue the application only after the Court’s repeated enquiry as to the existence of potential heirs. Moreover, having claimed to be the applicant’s heir, Mr Viorel Coșcodar did not provide any document, such as a succession certificate, to confirm acceptance of the late applicant’s succession (see Rista and Others v. Albania [Committee], nos.

5207/10 and 6 others, 17 March 2016) or any statement confirming that he had accepted succession after his deceased brother (contrast Romankevič v. Lithuania , no. 25747/07, § 15, 2 December 2014) or any other documents or detailed information which could be of relevance in his particular case (contrast Andreyeva v. Russia (dec.), no. 76737/01, 16 October 2003). He failed to do so even after the Court’s express requests and provided no explanation for this failure. Against this background, the Court finds that the request to pursue the proceedings was submitted by a person who has provided no evidence of his status as an heir (see, mutatis mutandis , Léger v. France (striking out) [GC], no. 19324/02, § 50, 30 March 2009). In the light of the foregoing, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application.

Furthermore, it does not consider that “respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols” requires the examination of the application despite the applicant’s death. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 11 February 2021. {signature_p_2} Liv Tigerstedt Armen Harutyunyan Acting Deputy Registrar President