2rac-112/15 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: A.Donos dosarul nr. 2rac-112/15 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iurie Bejenaru Judecătorii: Iuliana Oprea, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigorițchi”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Casa Helios” și SRL ”Hi-Fi Sistem” împotriva ÎI „Grigorițchi” cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 06 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigorițchi”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți din 30 mai 2013, c o n s t a t ă La 18 mai 2011 SRL ”Casa Helios” și SRL ”Hi-Fi Sistem” s-au adresat cu cerere de chemare în judecată către Întreprinderea Individuală „Grigorițchi” privind repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că, au luat în locaţiune de la Întreprinderea Individuală „Grigorițchi” o încăpere pentru oficiu, situată pe str. 1 Mai 3 b, mun. Bălţi, conform contractelor de locaţiune din 01.01.10. La 15 octombrie 2010 proprietarul încăperii a decopertat încăperea pentru a efectua lucrări de reparaţie. Despre faptul dat, SRL ”Casa Helios” și SRL ”Hi-Fi Sistem” nu au fost înştiinţate de către proprietarul încăperii arendate. Invocă reclamanţii că în seara de 16 spre 17 octombrie 2010 a plouat şi din cauza că încăperea era fără acoperiş a fost deteriorat tot mobilierul şi tehnica care era în încăperea arendată, precum şi programa „Dispetcer", care era instalată în unul din calculatoarele deteriorate de apa de ploaie.

Indică reclamanţii că au depistat faptul dat la 17 octombrie 2010, cînd au și chemat organele de drept pentru a ancheta incidentul. Potrivit actelor de expertiză și concluziilor experților, tehnica și mobilierul deteriorat nu mai pot fi restabilite, suma prejudiciului constituie: distrugerea tehnicii în sumă de 15411,39 lei; distrugerea mobilierului în mărime de 6600 lei; plata pentru efectuarea expertizei în sumă de 1800 lei; plata pentru diagnostica tehnicii în sumă de 1 839 lei; plata pentru expedierea telegramelor în sumă de 64,08 lei; suma de 2500 euro pentru instalarea programei „Dispetcer”, care era instalată în calculator conform contractului nr.22 din 16.03.10. Susţin reclamanţii, că la 04 aprilie 2011, au expediat în adresa pîrîtului o pretenţie cu propunerea de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă, însă pîrîtul nu a răspuns la pretenţie.

Solicită SC „Hi-Fi Sistem” SRL încasarea de la Întreprinderea Individuală „Grigorițchi” în beneficiul său a sumei de 10585,53 lei şi 2500 euro, iar SC „Casa Helios” SRL a solicitat încasarea de la ÎI „Grigoriţchi” în beneficiul său suma de 14190,89 lei. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 10 octombrie 2011 cauza a fost transmisă pentru examinare după competenţă la Judecătoria Bălţi. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 30 mai 2013 acţiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Întreprinderea Individuală „Grigorițchi” în beneficiul SC „ Casa Helios” SRL prejudiciul material în de 14190,89 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 1924,52 lei. S-a încasat de la Întreprinderea Individuală „Grigorițchi” în beneficiul SC „Hi-Fi Sistem” SRL prejudiciul material în sumă de 10585,53 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 1817,56 lei.

La data de 27 iunie 2013, Întreprinderea Individuală „Grigorițchi” a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 30 mai 2013. La data de 28 iunie 2013, SC „Hi-Fi Sistem” SRL a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 30 mai 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 26 noiembrie 2013, cererea de apel înaintată de către SC „Hi-Fi Sistem” SRL a fost restituită. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 11 februarie 2014, a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 30 mai 2013. La 08 mai 2014, Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 11 februarie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014 s-a admis recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi”, s-a casat integral decizia Curții de Apel Bălţi din 11 februarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în jude înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Casa Helios” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Hi-Fi Sistem” împotriva Întreprinderii Individuale „Grigoriţchi” cu privire repararea prejudiciului material, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți de un alt complet de judecată. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 noiembrie 2014 s-a respins apelul 2 declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți din 30 mai 2013. La adoptarea soluției instanța de apel a menționat că, nici în instanţa de fond, nici în instanța de apel apelantul nu a prezentat probele necesare, veridicie, pertinente şi concludente care ar fi confirmat poziţia sa.

Conform prevederilor art. art.118 alin.(l) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Mai mult ca atît, instanţa de apel a invocat faptul că, inundarea a avut loc din cauza ploii și din cauza decopertării încăperii, şi, că bunurile intimaţilor au fost deteriorate cu apă de ploaie, fapt ce se confirmă şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04.12.2013 (f.d.223-229, vol. I), cît și prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 iulie 2014, fapt care, avînd valoarea lucrului judecat (art. 123 CPC) nu mai pot fi infirmate în cadrul unui alt proces civil.

De asemenea, Colegiul civil menţionează faptul că, conform prevederilor art. 891 CC, locatorul are dreptul să verifice bunul închiriat, să efectueze lucrări asupra lui şi, în cazul imobilului, să-l prezinte eventualilor cumpărători sau locatari, fiind obligat să-şi exercite aceste drepturi în mod rezonabil. Astfel raportînd prevederile normelor sus citate la speţa dată, instanța de apel a invocat faptul că, locatorul este în drept să efectueze lucrări de reparaţie a bunului închiriat, or, pentru a exercita aceste drepturi locatorul este obligat să respecte şi interesele locatarului, adică să-și realizeze drepturile sale în mod rezonabil. Prin urmare locatarul trebuie să fie înştiinţat în prealabil despre eventualele lucrări, iar lucrările trebuie efectuate cu condiția că ele nu vor crea incomodităţi pentru locatar în ce priveşte folosinţa bunului închiriat.

Or, la caz s-a stabilit că locatarii nu au fost înştiinţaţi în prealabil cu privire la decopertarea clădirii închiriate şi locatorul nu a întreprins măsuri pentru evitarea scurgerii apei din construcție, cu atît mai mult că lucrările s-au efectuat toamna şi apariţia precipitaţiilor sub formă de ploaie era posibil de prevăzut, iar locatorul era obligat să întreprindă măsuri pentru evitarea inundațiilor în interiorul clădirii închiriate. Distinct de cele enunţate, instanţa de apel a relevat faptul că într-adevăr, pentru admiterea acţiunii şi stabilirea sumei cu titlu de prejudiciu material, instanţa de fond a luat ca probe, expertizele anexate de către reclamant, întocmite la data de 29.10.2010 şi 17.11.2010 de către Camera de Comerţ şi Industrie (f.d.

41-45, vol.I), în lipsa reprezentantului Întreprinderii Individuale „Grigoriţchi” care a fost înştiinţat prin telegramă despre efectuarea expertizelor, fapt stabilit și prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013 (f.d.227, vol.I). Conform prevederilor art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă 3 pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. La 28 ianuarie 2015 Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi”a indicat că, consideră deciziile instanțelor inferioare ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Invocă recurentul că, conform art. 9 alin. (3), lit. b) din Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, nr. 1086 din 23.06.2000 se stipulează că, expertul judiciar nu are dreptul să adune independent materiale pentru efectuarea expertizei.

Or, în speţă, din raportul de expertiză nr. 0283758 se constată că expertul în mod individual a acumulat probe (concluziile) de la service-centru „Slaider”. Prin urmare, consideră că, expertul a încălcat şi prevederile art. 9 din Legea nr. 1086 din 23.06.2000 la efectuarea raportul de expertiză din 17.11.2010. Totodată, urmează de menţionat că, SC ”Andix” SRL, conform extrasului din Registrul persoanelor juridice nr. 217 din 07.02.2012 nu poate întocmi concluzii ori alte constatări care ar putea servi ca element de bază la elaborarea raporturilor de expertiză.

Or, în cazul în care intimaţii s-au adresat la Camera de Comerţ şi Industrie, filiala Bălţi pentru efectuarea unui raport de expertiză privind evaluarea pagubelor a deteriorării tehnicii, consideră recurentul nejustificată adresarea expertului de la Camera de Comerţ şi Industrie la un agent economic (de ce anume la acesta şi nu la altul) pentru constatarea faptelor solicitate de intimaţi, ca apoi să le transcrie în raportul de expertiză nr. 0283758 din 17.11.2010. În aceeaşi ordine de idei reiterează recurentul că, service-centru a SRL ”Andix” în concluzia sa menţionează că, reparaţia şi schimbul pieselor nu este posibil din lipsa pieselor. În baza acestor constatării, recurentul ÎI. „Grigoriţchi” consideră că, tehnica de birou putea fi reparată, fapt stabilit şi în raportul de expertiză nr. 0283758 din 17.11.2010.

Or, în cazul în care tehnica de birou putea fi reparată, expertul nu urma să calculeze paguba materială a intimaților din considerentul prețurilor a tehnicii de birou noi, de la compania SRL ”Andix”. La 13 martie 2015 Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” a declarat supliment 4 la cererea de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei instanţei de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. În motivarea suplimentului la cererea de recurs, Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” a invocat că, instanţa de apel nu a ținut cont de obiecțiile instanţei superioare cu privire la legalitatea expertizei. Mai mult ca atît, la materialele cauzei lipsesc documente confirmative care demonstrează că, atît tehnica de birou cît și mobilierul aparţine intimaților.

Prin astfel de acţiunii, consideră recurentul că a avut loc o violare a principiilor de ”egalitate a armelor” și ”administrarea echitabilă a probelor”, inclusiv art.26 alin. (1) CPC ”contradictorialitatea și egalitatea părţilor în drepturile procedurale” și art.6 CEDO ”dreptul la un proces echitabil”. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

5 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Întreprinderea Individuală „Grigoriţchi” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iurie Bejenaru Judecătorii Iuliana Oprea Galina Stratulat 6