2r-93/15 — Privind recuperarea prejudiciului

Dosarul nr.2r-93/15 prima instanţă: S. Daguța instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 04 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală, Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rabei Ghenadie împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral, material cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procurorilor și ale instanțelor de judecată prin tragere ilegală la răspundere penală și condamnare ilegală, compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 27 mai 2014, prin care a fost respinsă cererea Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termen şi cererea de apel a fost restituită ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă: La 14 august 2012, Rabei Ghenadie s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral, material cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procurorilor și ale instanțelor de judecată prin tragere ilegală la răspundere penală și condamnare ilegală, compensarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 februarie 2013, acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Rabei Ghenadie suma de 42 406 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 40 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în total suma de 87 406 lei. În rest pretențiile depuse de către Rabei Ghenadie au fost respinse ca neîntemeiate (f.d.109).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2014, a fost respinsă cererea Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova privind repunerea în termenul de declarare 1 a apelului şi cererea a fost restituită în adresa apelantului, ca fiind depusă tardiv (f.d.137- 140). La 17 iunie 2014, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd repunerea recuruslui în termenul de declarare, casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2014 şi trimiterea pricinii în aceiași instanță pentru examinarea cererii de apel. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menționeze că reprezentantul Ministerului Finanțelor la şedinţa de judecată din 27 mai 2014 în instanţa de apel nu a fost prezent. La 11 iunie 2014, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului copia încheierii emise la 27 mai 2014 (f.142). Recurentul susține în cererea de recurs că încheierea contestată a recepționat-o, la 13 iunie 2014, fără anexarea căror-va acte confirmative în acest sens. Conform art. 111 alin. (3) Codul de procedură civilă, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

În urma celor enunţate, prin prisma normei citate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului înaintată de Ministerul Finanțelor urmează a fi admisă ca fiind întemeiată, deoarece încheierea contestată, i-a fost adusă la cunoștință recurentului, la 13 iunie 2014. În motivarea cererii de recurs, Ministerul Finanțelor a invocat că instanţa de apel eronat a constat că apelul declarat împotriva hotărîrii primei instanțe a fost depus înafara termenului legal. În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Necătînd la faptul că recursul a fost declarat de către Ministerul Finanțelor, la 17 iunie 2014, pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Rabei Ghenadie a parvenit în adresa Curții Supreme de Justiție, la 21 ianuarie 2015, fapt ce se confirmă prin ștampila aplicată pe coperta dosarului. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 27 mai 2014, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din materialele dosarului rezultă că, la 11 februarie 2013, prima instanță a pronunțat hotărîrea în pricina dată, prin care a admis parțial acțiunea depusă de către Rabei Ghenadie (f.d.109). 2 La 30 decembrie 2013, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a depus apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat. Totodată Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a solicitat repunerea în termen a apelului, invocînd ca de fapt a expediat prin intermediul oficiului poștal cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 11 februarie 2013, la 20 februarie 2013, dar nu cunoaște din care considerente apelul dat nu a fost înregistrat la Curtea de Apel Chișinău.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014 a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului depusă de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. S-a restituit cererea de apel depusă de către apelant, cu toate documentele anexate la ea, ca fiind depusă înafara termenului legal. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente. În conformitate cu art. 369 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Pornind de la prevederile normei de drept enunţate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantului –Ministerul Finanțelor, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac, iar motivele de repunere în termen sunt neîntemeiate. Dispozitivul hotărîrii primei instanţe a fost emis la 11 februarie 2013, care a fost expediat în adresa Ministerului Finanțelor la aceaiași dată (f.d.111) și recepționată de către ultimul - la 12 februarie 2013 (f.d.112), pe cînd cererea de apel a fost depusă la 30 decembrie 2013 (f.d.115). În conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor enunţate, Colegiul constată că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Instanţa de apel corect a concluzionat că nu poate fi reţinut argumentul Ministerul Finanțelor că a expediat la 20 februarie 2013 cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanțe, prin intermediul oficiului poștal, deoarece recurentul nu a probat prin probe confirmative data enunțată.

Or, anexarea de către recurent a unei xerocopii a cererii de apel din 20 februarie 2013, nu poate fi reținută ca una veridică, deoarece Ministerul Finanțelor nu a prezentat prin 3 probe concludente, înregistrarea acestei cereri la Judecătoria Ciocana mun. Chișinău, fapt ce denotă că o astfel de cerere a fost depusă. Argumentul recurentului că a anexat copia registrului de expediere a corespondenței pentru data de 20 februarie 2013, unde se confirmă faptul că a expediat cerere de apel, anume la această dată, instanța de recurs îl consideră ca unul declarativ, deoarece potrivit materialelor pricinii lipsesc astfel de date În conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Ţinînd cont de împrejurările menţionate în coraport cu normele enumerate se conchide că apelantul – Ministerul Finanțelor a încălcat termenul de 30 zile, consacrat în art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

În această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, 4 cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014. În conformitate cu art., 427 alin. (1) lit. a) şi art. 428 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite cererea Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului.

Se respinge recursul depus de Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rabei Ghenadie împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului moral, material cauzate prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procurorilor și ale instanțelor de judecată prin tragere ilegală la răspundere penală și condamnare ilegală, compensarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5