2rac-49/15 — Încasarea datoriei, dobinzii de intirziere

prima instanţă – M. Avornic dosarul nr. 2rac-49/15 instanţa de apel – N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către SRL „Optimus Plus”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎS „Calea Ferată din Moldova” împotriva SRL „Optimus Plus” cu privire la încasarea datoriei, penalităţilor şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către SRL „Optimus Plus” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 20 februarie 2014 c o n s t a t ă La 17 septembrie 2013 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Optimus Plus” cu privire la încasarea datoriei, penalităţilor şi a dobînzii de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a încheiat cu SRL „Optimus Plus” contractul nr. 183a/07-2-783 din 01 ianuarie 2007 de transmitere în chirie a spaţiului sub depozit cu suprafaţa de 582,2 mp, cu plata unei chirii lunare de 24580,74 lei şi contractul nr. 30 din 26 februarie 2008 de transmitere în chirie a spaţiului sub depozit cu suprafaţa de 498,3 mp, cu plata unei chirii lunare de 26186,72 lei. Contractele în cauză au fost încheiate pe un termen de pînă la 31 decembrie 2010, cu menţiunea prelungirii actelor juridice pe un termen nedeterminat în caz de continuare tacită a raporturilor contractuale. Susţine că pîrîtul nu a achitat plata chiriei, astfel pentru perioada anilor 2011,2012 şi 4 luni ale anului 2013 ÎS „Calea Ferată din Moldova” a înaintat acţiuni în instanţa de judecată privind încasarea datoriei şi evacuarea SRL „Optimus Plus” din încăperile transmise în locaţiune.

Cu toate acestea, pîrîtul continuă să se folosească de spaţiile din litigiu, formînd la moment pentru lunile mai-august 2013 în baza contractului nr. 183a/07-2-783 din 01 ianuarie 2007 o datorie în sumă de 98322,96 lei, iar în baza contractului nr. 30 din 26 februarie 2008 o datorie de 104745,60 lei, iar în total suma datoriei constituind 203068,56 lei. Părţile au prevăzut la încheierea contractelor şi clauza penală în mărime de 0,2% din suma plăţii neachitate pentru fiecare zi de întîrziere. Astfel, pentru neachitarea plăţii chiriei în termen, pîrîtul datorează o penalitate în sumă totală de 31271,86 lei pentru neexecutarea în termen a ambelor contracte. La fel, reclamantul pretinde şi la plata dobînzii de întîrziere pentru 4 luni de întîrziere în sumă de 17804,01 lei.

Cere reclamantul încasarea de la SRL „Optimus Plus” a datoriei pentru plata chiriei în sumă de 203068,56 lei, a penalităţii de 31271,86 lei, a dobînzii de întîrziere de 17804,01 lei, încasarea cheltuielilor de judecată de 7564,33 lei, inclusiv de asistenţă juridică de 10000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 20 februarie 2014, a fost admisă parţial acţiunea şi a fost dispusă încasarea de la SRL „Optimus Plus” în beneficiul ÎS „Calea Ferată din Moldova” suma datoriei de 203068,56 lei, penalitatea în mărime de 31271,86 lei, dobînda de întîrziere - 17804,01 lei, taxa de stat – 7564,33 lei, iar în total suma de 259708,76 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Optimus Plus” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 20 februarie 2014. La 11 decembrie 2014 SRL „Optimus Plus” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă, în alt complet de judecători. În motivarea recursului a invocat că, prima instanţă prin încheierea din 20 septembrie 2013 a stabilit convocarea şedinţei pentru data de 30 octombrie 2013 în vederea concilierii părţilor. Din cauza că încheierea de asigurare a acţiunii a fost contestată în instanţa ierarhic superioară, a fost omisă şedinţa din 30 octombrie 2013 stabilită pentru conciliere.

Ulterior, prima instanţă a dispus numirea pricinii pentru data de 20 februarie 2014, orele 13.30, şedinţă la care urma a fi pusă în aplicare încheierea din 20 septembrie 2013, sub aspectul concilierii părţilor. La ora indicată în înştiinţare – 13.30, şedinţa nu a început, ci a fost deschisă de preşedinte abia la 13.43, fără a informa părţile despre motivul reţinerii. Deci, pe durata de 15 minute părţile aşa şi nu au fost înştiinţate despre faptul că şedinţa totuşi va avea loc sau nu. La ora deschiderii şedinţei din 13.43 a fost constatată lipsa reprezentantului SRL „Optimus Plus” şi deoarece acesta era citat legal, a fost dispusă examinarea pricinii în lipsa lui. Or, recurentul consideră că nu a fost citat pentru orele 13.43, ci pentru ora 13.30, respectiv era în drept de a părăsi incinta judecăţii peste 10 minute, deoarece problemele tehnice sau alte probleme, ce afectează activitatea instanţei, nu pot fi puse în sarcina pîrîtului.

Ca rezultat, în lipsa pîrîtului, instanţa la aceeaşi şedinţă a dispus finisarea pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare şi examinarea nemijlocită a acesteia. În consecinţă, tot procesul s-a redus la unele formalităţi, fără a fi elucidate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi anume – nu a fost pusă în discuţie perioada acumulării pretinselor datorii, mărimea chiriei, suprafaţa transmisă în locaţiune etc. şi fără a fi audiată poziţia pîrîtului pe marginea litigiului dat. Astfel, instanţa nu a asigurat dreptul societăţii de acces liber la justiţie. Susţine că şi în ordine de apel pricina a fost examinată în lipsa reprezentantului apelantului, care la aceeaşi dată şi aceeaşi oră avea numită o altă cauză la Curtea de Apel Chişinău cu sediul din str. Teilor 4 mun.

Chişinău, înaintînd în acest sens o cerere de amînare a pricinii, care însă a fost respinsă fără careva motive întemeiate. Nu s-a dat apreciere nici faptului că suprafaţa transmisă iniţial în locaţiune, a fost redusă semnificativ prin acorduri adiţionale. Cu toate acestea, instanţele au dispus încasarea chiriei pentru suprafaţa indicată iniţial în contractele de locaţiune. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Optimus Plus” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Optimus Plus” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului vis-a-vis de modul ilegal de examinare a pricinii în prima instanţă. Or, după cum rezultă din înştiinţarea de la f.d. 41, 44, pîrîtul SRL „Optimus Plus” a fost citat pentru şedinţa din data de 20 februarie 2014, orele 13.30. În conformitate cu art. 102 al. (1) şi al. (4) CPC, instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură. Citaţia se înmînează părţii cu cel puţin 3 zile înainte de data judecării. În pricinile urgente, acest termen poate fi mai scurt, la discreţia instanţei. Art. 205 al.

(1) CPC prevede că, participanţii la proces sînt obligaţi să comunice din timp instanţei judecătoreşti motivul imposibilităţii de a se prezenta în şedinţă de judecată şi să prezinte probele care dovedesc motivul, iar art. 206 al. (3) CPC prevede că, dacă pîrîtul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu s-a prezentat în judecată şi nu a comunicat instanţei motivul neprezentării sau dacă motivele sunt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă pîrîtul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, instanţa o examinează în lipsa acestuia. Respectiv, norma procesuală incubă pîrîtului obligaţia de a comunica instanţei motivul neprezentării, în caz de înştiinţare a acestuia.

Ba mai mult, acesta nu a depus cerere de amînare a şedinţei. Dispoziţiile de procedură privind judecarea pricinilor civile în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel în măsura în care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului capitol, în conformitate cu art. 376 al. (1) CPC. Nu sunt întemeiate nici argumentele recurentului privind judecarea pricinii în ordine de apel în absenţa reprezentantului SRL „Optimus Plus”. Or, conform cererilor de la f.d. 72 şi f.d. 109 apelantul a cerut amînarea şedinţei de judecată numite pentru 10 iunie 2014, inclusiv din cauza neprezentării motivate a reprezentantului apelantului. Neprezentarea în şedinţă de judecată a reprezentantului sau a unui alt participant la proces nu împiedică examinarea pricinii.

La solicitarea întemeiată a participantului la proces, instanţa poate amîna o singură dată judecarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia, în conformitate cu art. 206 al. (5) CPC. Deşi reprezentantul apelantului SRL „Optimus Plus” la 20 octombrie 2014 a depus cerere de amînare a procesului pentru şedinţa din 21 octombrie 2014, instanţa de apel, în corespundere cu prevederile art. 206 al. (5) CPC, corect a dispus prin încheiere protocolară respingerea cererii şi a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părţii neprezente, în privinţa căreia a fost respectată procedura de înştiinţare legală. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Optimus Plus” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul SRL „Optimus Plus” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat