2ra-2600/14 — Încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Rusu dosar nr. 2ra-2600/14 instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, V. Harmaniuc DECIZIE 15 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Corolevschi Iurie Diaconu, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către compania de asigurări „Garanţie”, societate pe acţiuni, în pricina civilă la acţiunea formulată de către reprezentantul Odobescu Ghenadie în interesele lui Botezatu Vasile împotriva companiei de asigurări „Garanţie”, societate pe acţiuni, intervenienţi accesorii Chidisovschi Victor şi Botezatu Valeriu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, prin care au fost admise apelurile declarate de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele lui Botezatu Vasile, şi de avocatul Balaur Sergiu în interesele companiei de asigurări „Garanţie”, societate pe acţiuni, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 19 martie 2013, cu dispunerea scoaterii de pe rol a cererii de chemare în judecată, c o n s t a t ă: La 17 februarie 2012 Odobescu Ghenadie a depus cerere de chemare în judecată în interesele lui Botezatu Vasile împotriva companiei de asigurări „Garanţie" societate pe acţiuni,

intervenienţi accesorii Chidisovschi Victor şi Botezatu Valeriu cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, a menţionat că la 14 august 2011, Chidisovschi Victor, conducînd autovehiculul de model „VAZ 2109”, cu număr de înmatriculare ED AH 481 a tamponat autovehiculul de model „BMW X6”, cu număr de înmatriculare ED GG 111 condus de Botezatu Valeriu şi care aparţine lui Botezatu Vasile. Prin procesul-verbal cu privire la contravenţie din 14 august 2011, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Chidisovschi Victor. 1 Consideră că CA „Garanţie” SA este obligată să achite lui Botezatu Vasile despăgubirea de asigurare, deoarece a asigurat răspunderea civilă a lui Chidisovschi Victor care se face vinovat de producerea accidentului rutier.

Cere reprezentantul Odobescu Ghenadie încasarea de la CA „Garanţie” SA în beneficiul lui Botezatu Vasile a despăgubirii de asigurare în sumă de 57 279,99 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 19 martie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial. S-a încasat de la CA „Garanţie” SA în beneficiul lui Botezatu Vasile despăgubirea de asigurare în sumă de 34 435 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică şi pentru taxa de stat în mărime de 2235 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014 au fost admise apelurile declarate de avocatul Odobescu Ghenadie în interesele lui Botezatu Vasile, şi de avocatul Balaur Sergiu în interesele CA „Garanţie” SA, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 19 martie 2013, cu dispunerea scoaterii de pe rol a cererii de chemare în judecată.

În dezacord cu decizia enunţată, recurenta CA „Garanţie” SA, la data de 01 iulie 2014 a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. Totodată, recurenta CA „Garanţie” SA a mai solicitat restituirea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, recurenta CA „Garanţie” SA a indicat în esenţă că decizia instanţei de apel este pasibilă de a fi casată pe motivul încălcării normelor de drept material, manifestată prin neaplicarea unei legi care trebuia să fie aplicată. În acest context, recurenta şi-a exprimat dezacordul cu privire la mărimea prejudiciului material.

Or, instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că alte pagube, ce nu au fost consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor sau în procesul-verbal suplimentar de constatare a pagubelor nu pot fi luate în consideraţie la achitarea despăgubirilor de asigurare şi nu sunt opozabile faţă de CA „Garanţie” SA. De asemenea, a menţionat că la data producerii accidentului rutier, contractul de asigurare pentru autovehiculul de model „Vaz 2109”, cu numărul de înmatriculare ED AH 481, nu era valabil, întrucît nu a fost achitată prima de asigurare conform contractului. Or, prima de asigurare a fost achitată după producerea accidentului rutier, iar valabilitatea contractului de asigurare nu are putere retroactivă.

Examinînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel în raport cu materialele cauzei, Colegiul conchide că recursul declarat de către CA „Garanţie” SA este declarat în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. 2 Potrivit art. 434 alin. (1) şi (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. În conformitate cu prevederile art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Potrivit art. 112 alin. (1) CPC, termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. Materialele pricinii denotă că copia deciziei redactate a Curţii de Apel Bălți din 27 februarie 2014, a fost expediată în adresa părților inclusiv în adresa CA „Garanţie” SA la data de 18 martie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 5838, (f.d.222).

De altfel, din avizul de recepție ce se conține în înscrisurile cauzei rezultă că CA „Garanţie” SA a recepţionat copia deciziei menţionate la data de 20 martie 2014, fapt consemnat şi în cererea de recurs de însăşi recurentă, (f.d.223). Cu toate acestea, Colegiul constată cu certitudine că cererea de recurs a fost depusă de către CA „Garanţie” SA doar la data de 01 iulie 2014, respectiv, în afara termenului legal prevăzut de art. 434 CPC, (f.d. 232-236). În acest context, instanţa de recurs relevă că recurenta urma să respecte termenul de 2 luni de depunere a recursului, termen prevăzut de art. 434 CPC, care este unul de decădere şi nu poate fi restabilit.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, 3 reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către compania de asigurări „Garanţie”, societate pe acţiuni. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Iurie Diaconu Svetlana Novac 4