2rh-125/14 — Evacuare din locuinţă şi înlăturarea obstacolelor, recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă: E. Cojocari 2rh-125/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol instanţa de recurs –A.Cobăneanu, S. Moldovan, Iu. Bejenaru ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de către Vasile Trohin în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Veronicăi Caragea împotriva lui Vasile Trohin cu privire la evacuare din locuinţă şi înlăturarea obstacolelor şi la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Trohin împotriva Veronicăi Caragea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate împotriva încheieriiCurţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, prin care recursul lui Vasile Trohin a fost considerat inadmisibil constată: La 20 septembrie 2012, Veronica Caragea, reprezentată de către Vasile Untilă a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Trohin cu privire la evacuare din locuinţă.

În motivarea acţiunii a indicat că în ultimii şapte ani, ea s-a aflat în concubinaj cu pârâtul Vasile Trohin, dar în ultima perioadă şi anume ultimii cinci ani, au apărut diferite divergenţe la modul de viaţă pe care-l duc, dânsa aflându-se peste hotarele Republicii Moldova, iar pârâtul rămânând în apartamentul ei. Menţionează că la numeroasele solicitări de a părăsi apartamentul, Vasile Trohin refuză. Afirmă că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1259 din 25 mai 1999, ea este unicul proprietar al apartamentului nr. 10 din str. Ion Creangă 10, mun. Chişinău, fapt confirmat şi prin extrasul din Registrul bunurilor imobile pentru efectuarea tranzacţiilor nr. 0100/12/113119 din 04 septembrie 2012. Solicită evacuarea forţată a lui Vasile Trohin şi a altor persoane cu bunurile lor din apartamentul nr. 10 din strada Ion Creangă, 72, mun.

Chişinău, obligarea pârâtului de a nu crea obstacole în folosirea bunului imobil proprietate privată a reclamantei şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată. La 25 septembrie 2012 Vasile Trohin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Veronicăi Caragea, solicitând recunoaşterea dreptului de proprietate asupra 1/2 din apartamentul nr. 10 din str. Ion Creangă, 72, mun. Chişinău care a fost cumpărat pe banii comuni acumulaţi pe parcursul a 17 ani ducând o viaţa comună cu pârâta. În susţinerea acţiunii Vasile Trohin a menţionat că aproximativ cu 25 de ani în urmă el a început să concubineze cu Veronica Caragea. Afirmă că, după ce au acumulat bani pentru procurarea unui apartament, la 25 mai 1999 ambii au cumpărat apartamentul din str. Ion Creangă,72, ap. 10, mun.

Chişinău de la Elena Cetea. Susţine că deşi contractul de vânzare-cumpărare a fost întocmit între Elena Cetea şi Veronica Caragea, banii pentru apartament i-a achitat el. Indică că atât pârâta cât şi fiul acesteia au plecat la muncă peste hotare. Menţionează că toată perioada cât Veronica Caragea se afla în Italia, iar feciorul ei în Rusia, el a întreţinut apartamentul, achitând toate serviciile comunale. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 16 octombrie 2012 au fost conexate pretenţiile lui Vasile Trohin împotriva Veronicăi Caragea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietar într-o singură procedură, care se află pe rol la Judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău - Elena Cojocari, nr. 2-5944/12.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 martie 2013 acţiunea Veronicăi Caragea împotriva lui Vasile Trohin cu privire la evacuarea din spaţiul locativ şi înlăturarea obstacolelor în folosinţă a fost respinsă, acţiunea lui Vasile Trohin împotriva Veronicăi Caragea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate a ½ din imobil a fost admisă integral, recunoscut dreptul de proprietate a lui Vasile Trohin asupra a 1/2 cotă-parte din apartamentul nr. 10 din str. Ion Creangă, nr. 72, mun.

Chişinău, care se află în folosinţa acestuia, fiind menţionat că hotărârea constituie temei pentru efectuarea de către Organul Cadastral Teritorial Chişinău a înscrierilor respective în Registrul de stat al bunurilor imobile, şi încasat de la Veronica Caragea în beneficiul lui Vasile Trohin cheltuielile judiciare în sumă de 5000 lei şi taxa de stat în sumă de 900 lei, iar în total suma de 5900 lei, precum şi încasat de la Veronica Caragea taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 2516,28 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2013 a fost admis apelul declarat de Veronica Caragea, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o hotărâre nouă, prin care: a fost admisă acţiunea Veronicăi Caragea împotriva lui Vasile Trohin cu privire la evacuare din locuinţă şi înlăturarea obstacolelor, evacuat Vasile Trohin, împreună cu bunurile sale, din apartamentul nr. 10 din str. Ion Creangă, 72, mun.

Chişinău şi obligat să nu creeze obstacole în exercitarea dreptului de proprietate a Veronicăi Caragea asupra apartamentului nr. 10 din str. Ion Creangă, 72, mun. Chişinău şi respinsă acţiunea lui Vasile Trohin împotriva Veronicăi Caragea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate. La 10 octombrie 2013 Trohin Vasile a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, recursul lui Vasile Trohin a fost considerat inadmisibil. La 07 februarie 2014, Vasile Trohina depus cerere de revizuire, solicitând în temeiul art. 449 lit. b), admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de recurs cu reexaminarea pricinii, casarea deciziilor şi remiterea cauzelor la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea cererii de revizuire a menţionat că la examinarea cauzei, Elena Cetea, care era subiect al raportului material litigios nu a fost implicată în proces deşi a depus o cerere autentificată notarial potrivit căreia s-a stabilit că costul apartamentului situat pe str. Ion Creangă 72, potrivit contractului de vânzare- cumpărare nr. 1259 din 25 mai 1999, a fost efectuată de către Vasile Trohin. În acest context, consideră că Elena Cetea urma să fie audiată în instanţa de judecată pentru a clarifica situaţia privind modul de procurare a apartamentului, precum şi identificarea persoanei care nemijlocit i-a transmis banii, în raport cu probele cercetate în instanţa de judecată. Deoarece Elena Cetea era în imposibilitate de a se prezenta în instanţa de judecată, declaraţiile acesteia au o importanţă esenţială pentru soluţionarea cauzei civile, adică o putere decisivă asupra concluziei instanţei de judecată.

Susţine revizuentul că instanţele de judecată nu s-au expus asupra faptului că potrivit art. 372 Cod civil, nu poate constitui temei de dobândire a dreptului de proprietate relaţia de fapt a concubinajului. Însă, dacă dreptul de proprietate a fost dobândit în timpul relaţiei de concubinaj, obiectul material al acestuia se va partaja conform aportului fiecăruia la dobândirea bunului, dobândirea bunului fiind considerată ca rezultat al unui acord de activitate comună în scopul dobândirii de bunuri, adică al contractului de societate civilă. Menţionează că la moment, erau aplicabile prevederile Codului civil redacţia anului 1964, deoarece legea nouă nu poate modifica condiţiile de încheiere a unui contract încheiat anterior intrării legii în vigoare.

Prin urmare, indică că conform art. 44 Cod civil (redacţia anului 1964), convenţiile pot fi încheiate verbal sau în scris (în formă simplă sau notarială). Convenţia, pentru care legea nu stabileşte o anumită formă, se consideră încheiată şi în cazul când comportarea persoanei arată vădit voinţa ei de a încheia convenţia. Tăcerea se consideră ca o exprimare a voinţei de a încheia convenţia în cazurile, prevăzute de legislaţia Uniunii RSS sau a RSS Moldoveneşti.

Iar conform art. 453 Cod civil (redacţia anului 1964), în baza contractului de activitate comună părţile se obligă să acţioneze împreună pentru atingerea unui scop economic comun, cum ar fi: construcţia şi exploatarea unei întreprinderi sau instituţii intercolhoznice ori de stat-colhoznice (care nu trece în administrarea operativă a unei organizaţii – persoană juridică), construirea de instalaţii şi sisteme ale gospodăriei apelor, construirea de drumuri, instalaţii sportive, şcoli, case de naştere, clădiri de locuit. Cetăţenii pot încheia contracte de activitate comună, dar numai în scopul satisfacerii necesităţilor personale curente.

Astfel, afirmă că având în vedere faptul că art. 453 Cod civil (redacţia anului 1964), precum şi alte norme ce se referă la capitolul de activitate comună nu prevăd în mod imperativ care ar urma să fie forma convenţiei de activitate comună indiferent de valoarea obiectului convenţiei acesta va putea fi încheiată în formă scrisă sau orală şi probată în instanţă cu martori. Totodată, indică revizuentul că din declaraţiile martorilor audiaţi în instanţa de fond se constată cu certitudine că Veronica Caragea şi Vasile Trohin au locuit împreună ca familie mai mult de 17 ani, au crescut un copil, pe parcurs au închiriat spaţii locative, au dus o gospodărie comună, au activat la diferite locuri de muncă, el fiind încadrat în serviciu de baza contractului de muncă, au avut un buget unic, în comun au acumulat suma de 9500 dolari pentru SUA, pentru procurarea apartamentului, au suportat cheltuieli comune şi au dobândit bunuri prin aportul lor comun.

Declară că martorii, audiaţi din ambele părţi au indicat că atât Vasile Trohin cât şi Veronica Caragea, în comun cu rudele au participat la reparaţia apartamentului. Faptul că dânşii era privită ca o familie se demonstrează şi prin fotografiile anexate la materialele cauzei ce reflectă diferite evenimente din viaţa lor comună. Consideră că o probă importantă pentru cauza dată au servit şi declaraţiile martorului Larisa Cetea, care îi cunoaşte pe Veronica Caragea şi Vasile Trohin din momentul de când le-a vândut apartamentul nr. 10 din str. Ion Creangă 72, care venise să vadă apartamentul prima dată cu copilul lor, iar a doua oară cu sora lui VasileTrohin –Zinaida Şibaieva. A menţionat că banii în sumă de 9500 dolari pentru apartament i-a primit de la sora lui Vasile Trohin, Zinaida Şibaieva şi că apartamentul a fost înregistrat pe numele lui Veronica Caragea la propunerea lui Vasile Trohin.

Revizuentul este de opinia că instanţa de apel neîntemeiat a ignorat proba cu martorii, luând ca temei la pronunţarea deciziei contractul de vânzare – cumpărare din 25 mai 1999, fapt ce l-a lipsit pe Vasile Trohin de dreptul la ½ din proprietatea apartamentului, respingând neîntemeiat cererea reconvenţională. Menţionează că instanţa de fond prin prisma normelor de drept material enunţate, corect a dispus admiterea acţiuni reconvenţionale înaintată de Vasile Trohin şi corect a stabilit că dreptul de proprietate asupra imobilului, aparţine atât Veronicăi Caragea cât şi lui Vasile Trohin, acesta fiind dobândit în timpul relaţiei de concubinaj, iar obiectul material – apartamentul nr. 10 din str. Ion Creangă 72, mun.

Chişinău just a fost partajat conform aportului fiecărei părţi la dobândirea bunului, fiind stabilit cert că dobândirea bunului a fost drept rezultat al unui acord de activitate comună a ambilor în scopul dobândirii de bunuri, adică contractul de activitate comună. Remarcă că atât instanţa de apel, cât şi instanţa de recurs, eronat a interpretat normele de drept material, ceia ce a dus la pronunţarea unor decizii nelegitime şi neîntemeiate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

Din dispoziţiile legale enunţate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentulVasile Trohin în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, dar, prin invocarea circumstanţelor de fapt, şi-a expus dezacordul cu soluţia instanţelor ierarhic inferioare, fapt ce nu se încadrează în temeiurile reglementate de acest articol.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de cătreVasile Trohin împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Veronicăi Caragea împotriva lui Vasile Trohin cu privire la evacuare din locuinţă şi înlăturarea obstacolelor şi la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Trohin împotriva Veronicăi Caragea cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu