2r-231/14 — Repunerea în termen, constatarea faptului încheierii unui contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, obligarea perfectării contractului individual de muncă, efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea restanţelor salariale, penalităţii de întârziere şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: D. Mîrzenco dosarul nr: 2r-213/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița DECIZIE 12 februarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov examinând recursul declarat de Întreprinderea de Producție și Comerț „Ionel” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Munteanu împotriva Întreprinderii de Producție și Comerț „Ionel” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repunerea în termen, constatarea faptului încheierii unui contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, obligarea perfectării contractului individual de muncă, efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea restanţelor salariale, penalităţii de întârziere şi repararea prejudiciului moral împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea apelantului Întreprinderea de Producție și Comerț „Ionel” Societate cu Răspundere Limitată de repunere în termenul de declarare a apelului, restituită apelantului cererea de apel cu toate documentele anexate constată: La 05 septembrie 2011, Mihail Munteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva FPC „Ionel” SRL cu privire la anularea ordinului de angajare, constatarea faptului încheierii unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, obligarea perfectării contractului individual de muncă,

efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea restanţei salariale, penalităţii de întârziere şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 01 februarie 2008 s-a angajat la FPC „Ionel” SRL în calitate de şofer, paznic şi muncitor. Afirmă că la angajare directorul FPC „Ionel” SRL i-a spus că îl angajează la lucru în funcţiile menţionate, dar oficial va fi angajat doar în calitate de paznic şi cu o dată mai târzie, pentru a evita achitările impozitelor mari. Invocă că angajatorul nu i-a achitat salariul pentru munca prestată, restanţele salariale constituind suma de 62040 lei.

Solicită anularea ordinului de angajare a lui în calitate de paznic emis de pârât la 20 iunie 2011, constatarea faptului că între el şi angajatorul FPC „Ionel” SRL a fost încheiat un contract de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu 01 februarie 2008 şi a încetat la 01 aprilie 2011, obligarea pârâtului să perfecteze contractul individual de muncă în formă scrisă şi să efectueze înscrierile respective în 1 carnetul de muncă, încasarea de la pârât în beneficiul lui a salariului neachitat pe toată perioada de muncă în sumă de 62040 lei, penalităţii pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1 % din suma neplătită în termen a salariului în sumă de 62040 lei din ziua concedierii reclamantului, 01 aprilie 2011 până la pronunţarea hotărârii pe dosar, pagubei morale pricinuite lui în sumă de 50000 lei, precum şi cheltuielilor de judecată.

La 20 iunie 2013 Mihail Munteanu a depus cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor, solicitând repunerea în termen, constatarea faptului că între el şi angajatorul FPC „Ionel” SRL a fost încheiat un contract de muncă pe o perioadă nedeterminată începând cu 01 februarie 2008 şi a încetat la 01 aprilie 2011, obligarea pârâtului să perfecteze contractul individual de muncă în formă scrisă şi să efectueze înscrierile respective în carnetul de muncă, încasarea de la pârât în folosul lui a salariului neachitat pe toată perioada de muncă 01 februarie 2008-01 aprilie 2011 în mărime de 62040 lei, penalităţii pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,1 % din suma neplătită în termen a salariului de 62040 lei, din ziua concedierii lui 01 aprilie 2011, până la pronunţarea hotărârii 20 iunie 2013, ceea ce constituie 62,04 lei + 689 zile = 42745,56 lei, pagubei morale pricinuite lui pe care o estimează în sumă de 50000 lei şi cheltuielilor de judecată care constau din plata serviciilor juridice în sumă de 2500 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 20 iunie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, recunoscut faptul că între SRL „Ionel” ca angajator şi Mihail Munteanu ca angajat a fost încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată începând de la 01 februarie 2008 până la 01 aprilie 2011, obligată administraţia SRL „Ionel” să efectueze în carnetul de muncă al lui Mihail Munteanu înscrierile respective privind angajarea şi demisionarea acestuia de la întreprindere, încasat de la SRL „Ionel” în beneficiul lui Mihail Munteanu suma de 62040 lei cu titlu de salariu restant şi suma de 42745,56 lei cu titlu de penalitate pentru fiecare zi de întârziere la plata restanţei la salariu, iar în total suma de 104785,56 lei, încasat de la SRL „Ionel” în beneficiul lui Mihail Munteanu suma de 2500 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistenţă juridică, în rest acţiunea a fost respinsă.

La fel, a fost încasat de la SRL „Ionel” taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 3143 lei. La 11 octombrie 2013 FPC „Ionel” SRL a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii. La 04 decembrie 2013 FPC „Ionel” SRL a depus cerere de apel motivată, prin care a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 a fost respinsă cererea apelantului FPC „Ionel” SRL de repunere în termenul de declarare a apelului, restituită apelantului FPC „Ionel” SRL cererea de apel ca depusă tardiv și remise apelantului cererea de apel cu toate documentele anexate.

La 18 ianuarie 2014, FPC „Ionel” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a încheierii recurate, adoptarea unei noi încheieri prin care să fie repus în termenul de atac apelul declarat de FPC „Ionel” SRL împotriva hotărârii primei instanţe şi restituirea pricinii spre rejudecare apelului.

2 În motivarea recursului a menţionat că conform prevederilor Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, aplicarea regulilor de prescripţie, nu poate conduce la privarea unei persoane de orice posibilitate rezonabilă de a prezenta o acţiune, invocând constatările Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Leoni versus Italia din 26 octombrie 2000. Afirmă că a solicitat repunerea în termen de declarare a apelului asupra hotărârii primei instanţe din motiv că cauza a fost examinată în lipsa lui, hotărârea motivată a primit-o la 12 septembrie 2013, iar apelul la depus la 11 octombrie 2013. Indică că din conţinutul încheierii recurate rezultă că instanţa de apel a calculat termenul de apel începând cu 21 iulie 2013, când i-a fost adusă la cunoştinţă dispozitivul hotărârii respective, termenul de apel fiind până la data de 21 august 2013. Susţine că după ce a primit dispozitivul hotărârii, la 01 august 2013 a depus în cancelaria Judecătoriei Străşeni cerere cu privire la eliberarea hotărârii motivate.

Iar în această perioadă judecătorul Dumitru Mîrzenco se afla în concediu anual de odihnă şi din această cauză recurentul nu a avut posibilitate să facă cunoştinţă cu materialele dosarului, dosarul ne fiind transmis în cancelarie. Toate adresările lui de a-i acorda posibilitate de a face cunoştinţă cu dosarul au rămas fără răspuns, deoarece nu era acces la dosar. Menţionează că nu a participat la examinarea cazului în fond în prima instanţă, nu a participat la audierea martorilor din partea intimatului, nu i-au fost înmânate înscrisurile probatorii, nu a fost audiaţi martorii recurentului, din care cauză recurentul nu a avea cunoştinţă de cauză şi nu a putut formula un apel fără a face cunoştinţă cu materialele dosarului.

Consideră că termenul de depunere a apelului a fost omis din vina instanţei de judecată, din care motiv a şi solicitat repunerea apelului în termen. Invocă că instanţa de apel a emis încheierea recurată cu încălcarea normelor de drept procedural şi a dreptului la apărare. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii contestate cu recurs a fost expediată în adresa părţilor la 24 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată(f. d. 123). Alte date la materialul dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 18 ianuarie 2013, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. 3 La caz, se constată că prin încheierea din 10 decembrie 2013, Curtea de Apel Chişinău a dispus respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului înaintat de către FPC „Ionel” SRL, restituindu-i ultimei cererea de apel, ca fiind depusă în afara termenului legal.

La adoptarea acestei soluţii, instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către FPC „Ionel” SRL în afara termenului legal este justificată. În conformitate cu art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Străşeni, prin care a fost admisă parţial acţiunea lui Mihail Munteanu, a fost emis şi pronunţat la 20 iunie 2013. Cu toate acestea, FPC „Ionel” SRL a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 11 octombrie 2013, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Este de remarcat că instanţa de apel, prin prisma dispoziţiilor art. 116 CPC, care prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, corect a respins cererea cu privire la repunerea apelului în termen. Aceasta deoarece FPC „Ionel” SRL, odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei instanţe nu a făcut, prin probe incontestabile, dovada imposibilităţii îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

Or, invocarea recurentului precum că cauza a fost examinată în lipsa lui şi hotărârea motivată a primit-o la 12 septembrie 2013 nu poate fi reţinută de instanţa de recurs, deoarece, după cum a fost remarcat mai sus, art. 362 alin. (1) CPC expres prevede că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii, în acest sens, legislaţia în vigoare nu prevede. Prin urmare, corect a fost respinsă de instanţa de apel şi cerinţa cu privire la repunerea apelului în termen, deoarece FPC „Ionel” SRL nu a prezentat probe justificative ce ar demonstra omiterea acestui termen din motive întemeiate.

Pe cale de consecinţă, instanţa de recurs consideră necesar de menţionat şi faptul că recurentul FPC „Ionel” SRL, având la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

4 În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea de Producție și Comerț „Ionel” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Munteanu împotriva Întreprinderii de Producție și Comerț „Ionel” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repunerea în termen, constatarea faptului încheierii unui contract de muncă pe o perioadă nedeterminată, obligarea perfectării contractului individual de muncă, efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă, încasarea restanţelor salariale, penalităţii de întârziere şi repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5