2rc-289/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Gavriliţa dosarul nr. 2rc-289/13 DECIZIE 30 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat şi Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către creditorul Oleg Iacovlev, în pricina civilă la cererea Societăţii cu răspundere limitată „Nefis” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu răspundere limitată „Iaşa”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013, prin care a fost admisă contestaţia administratorului insolvabilităţii SRL „Iaşa” împotriva cererii de validare înaintate de către Iacovlev Oleg în mărime de 1794718,49 lei, c o n s t a t ă: La 24 mai 2011, SRL „Nefis” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Iaşa”.

În motivarea cererii creditorul SRL „Nefis” a indicat că s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Iaşa” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 105771,95 lei, a penalităţii în sumă de 19026 lei şi a dobînzii de întîrziere în sumă de 35177,95 lei. Datoria menţionată s-a format în urma realizării de către SRL „Nefis” în adresa debitorului a produselor alimentare conform actelor anexate. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26 mai 2011, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 septembrie 2011, a fost admisă spre examinare cererea introductivă, cu aplicarea măsurilor de asigurare corespunzătoare.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 20 ianuarie 2012 cererea a fost admisă, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Iaşa”, Tatiana Bostan a fost numită în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate la SRL „Iaşa”, a fost convocată prima şedinţă de raportare şi validare a creanţelor pentru 28 februarie 2012, orele 11.00, în incinta Curţii de Apel Economice, au fost obligaţi creditorii să depună creanţele sale la Curtea de Apel Economică pînă la adunarea de validare şi să precizeze neîntîrziat bunurile din masa debitoare asupra cărora deţin un drept prioritar. 1 Pe parcursul examinării cauzei de insolvabilitate, în ordinea art. 131 a Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14.11.2001, Iacovlev Oleg a înaintat o cerere de validare a creanţei în sumă totală de 2500405,54 lei, ce constă din: 1355359 lei ce constituie costul imobilului din or.

Orhei str. Vasile Lupu nr. 16, transmis în posesia BC „Eximbank-Grupo Veneto Banca” SA în baza contractului de ipotecă din 13.01.2007, venitul ratat în sumă de 228429 lei, 705687,95 lei achitaţi pentru rambursarea creditelor, achitarea dobînzilor din sursele proprii, 22000 lei pentru achitarea contractului de antrepriză şi suma de 57998,04 lei pentru achitarea energiei electrice şi a serviciilor de telefonie precum şi a creanţei salariale în mărime de 130932,54 lei. Totodată administratorul insolvabilităţii a contestat creanţa înaintată de către creditor în mărime de 1794718,49 lei dintre care: 1355359 lei constituie costul imobilului din or.

Orhei str. Vasile Lupu nr. 16 transmis în posesia BC „Eximbank- Grupo Veneto Banca” SA în baza contractului de ipotecă din 13.01.2007, venitul ratat în sumă de 228429 lei, 22000 lei pentru achitarea contractului de antrepriză, suma de 57998,04 lei pentru achitarea energiei electrice şi a serviciilor de telefonie precum şi a creanţei salariale în mărime de 130932,54 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013 a fost admisă contestaţia administratorului insolvabilităţii SRL „Iaşa” împotriva cererii de validare a creanţei înaintate de către Iacovlev Oleg în mărime de 1794718,49 lei. La data de 18 iunie 2013 Iacovlev Oleg a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, cu emiterea unei noi decizii de respingere a contestaţiei depusă de administratorul insolvabilităţii SRL „Iaşa” şi admiterii cererii de validare a creanţei în volum deplin.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea primei instanţe, considerînd-o neîntemeiată, care a fost emisă cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural, iar ca urmare, concluziile instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Indică că bunul imobil transmis băncii se află în deplina ei dispoziţie, ea putînd oricînd să-1 vîndă. Cu toate acestea din 2010 pînă în prezent banca nu a făcut nici o încercare de a vinde acest bun şi nici nu prea încearcă să facă acest lucru.

Prin urmare s-a creat o situaţie cînd toate bunurile SRL „Iaşa” vor fi înstrăinate, banii vor fi repartizaţi între creditori, iar Iacovlev Oleg, neavînd către acest moment validate creanţe, n-o să-şi poată satisface creanţele din contul SRL „Iaşa”, din motiv că nu va mai fi masa debitoare, necătînd la aceea că bunul imobil al lui Iacovlev Oleg va fi înstrăinat pentru acoperirea creanţelor băncii în privinţa SRL „Iaşa”. În aşa mod se încalcă dreptul de proprietate al lui Iacovlev Oleg garantat de art. 1 alin. (1) al Protocolului adiţional de la Paris la Convenţia Europeană. 2 Mai invocă că a prezentat toate actele necesare pentru a valida creanţa salarială, însă instanţa de judecată neîntemeiat i-a respins cererea de validare şi a admis contestaţia administratorului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii contestate, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Conform art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs remarcă că încheierea contestă a fost emisă la 03 iunie 2013, iar recursul este depus la 18 iunie 2013, prin ce se constată că recursul este declarat în termen legal.

Reieşind din materialele cauzei se constată că la 24 mai 2011, SRL „Nefis” a depus o cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Iaşa”. Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 26 mai 2011, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 septembrie 2011, a fost admisă spre examinare cererea introductivă, cu aplicarea măsurilor de asigurare corespunzătoare. Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 20 ianuarie 2012 cererea a fost admisă, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Iaşa”, Tatiana Bostan a fost numită în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate la SRL „Iaşa”. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013 a fost admisă contestaţia administratorului insolvabilităţii SRL „Iaşa” împotriva cererii de validare a creanţei înaintate de către Iacovlev Oleg în mărime de 1794718,49 lei.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia instanţei de insolvabilitate este una legală emisă pe aprecierea multiaspectuală a materialului probator din următoarele considerente. Astfel, reieşind din materialele cauzei a fost constatat că validarea creanţei solicitată de către creditorul Iacovlev Oleg nu este bazată pe careva titluri executorii, iar în acest caz sarcina probaţiunii aparţinînd creditorului. Totodată, conform art. art. 9 alin (7) la Legii cu privire la ipotecă, în cazul în care creanţele creditorului ipotecar sînt satisfăcute de către garantul ipotecar, inclusiv în contul bunului imobil ipotecat, acesta obţine dreptul de creditor al obligaţiilor debitorului.

După ce garantul ipotecar execută obligaţia debitorului, primul are dreptul să solicite de la creditorul ipotecar dovada executării obligaţiei în condiţiile stabilite de lege. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că BC „Eximbank-Grupo Veneto Banca” SA şi-a 3 executat un drept al său prevăzut de lege, iar recurentul nu a prezentat careva probe ce ar confirma executarea obligaţiei din partea sa. Referitor la validarea creanţei salariale, instanţa de recurs ţine să menţioneze că în contestaţia înaintată, administratorul insolvabilităţii a invocat faptul că, după cum rezultă din informaţia prezentată de către CTAS Orhei debitorul SRL „Iaşa” în perioada anului 2011 nu a avut angajaţi.

Iar conform ultimului raport financiar pentru anul 2010 datoriile salariale ale debitorului erau de 52693 lei, pe cînd cerinţele din cererile de validare a creanţelor sînt în mărime de 365250 lei. Astfel circumstanţele pricinii pun sub îndoială desfăşurarea raporturilor de muncă a debitorului cu creditorii contestaţi. Conform art. 144 alin. (3) a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, administratorul insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că instanţa de insolvabilitate corect a constatat că există un litigiu de drept în ceea ce priveşte sumelor salariale, or instanţa de insolvabilitate corect a constatat că există un litigiu de drept. Astfel, la cererile de validare creditorii au anexat ordonanţe judecătoreşti de încasare a salariului care, la cererea administratorului insolvabilităţii au fost anulate de către Judecătoria Orhei, care în partea motivată a încheierilor respective concluzionează că, între părţi există un litigiu de drept.

Este de remarcat şi faptul că în contestaţia înaintată administratorul insolvabilităţii a invocat faptul că constatarea şi încasarea valorii venitului ratat nu este dreptul instanţei de insolvabilitate, iar acordul privind obligarea reparării prejudiciului, precum şi actul de verificare din 02.01.2012 încheiate de către SRL „Iaşa” şi Iacovlev Oleg în perioada administrării provizorii dă temei să aprecieze existenţa litigiilor de drept. Conform art. 144 alin. (4) a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată.

În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Iacovlev Oleg cu menţinerea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013. 4 În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 425, 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul depus de către Iacovlev Oleg.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2013, în pricina civilă la cererea Societăţii cu răspundere limitată „Nefis” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu răspundere limitată „Iaşa”, prin care a fost admisă contestaţia administratorului insolvabilităţii SRL „Iaşa” împotriva cererii de validare a creanţelor înaintate de către Iacovlev Oleg în mărime de 1794718,49 lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5