2r-365/13 — Încasarea prejudiciului material şi moral

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2r-365/13 Judecători: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 22 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Valentina Ţurcan, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Valentinei Ţurcan împotriva lui Ion Prisacari, privind încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2013, prin care a fost restituit apelul lui Ţurcan Valentina ca depus tardiv, CONSTATĂ : La 24 ianuarie 2012, Valentina Ţurcan s-a adresat în judecată cu o cerere către Ion Prisacari, solicitînd încasarea sumei de 100 000 dolari SUA cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat, că la 09 noiembrie 2009, a încheiat cu avocatul Ion Prisacari, contract privind acordarea asistenţei juridice, prin care ultimul s-a obligat să întreprindă toate măsurile prevăzute de lege pentru apărarea ei în cauza penală nr.200904025, intentată împotriva lui T. Dociu, V. Dociu şi A. Gudzovscaia conform art. 155 din Codul penal - ameninţarea cu omor, unde reclamanta figura în calitate de parte vătămată. Pe parcursul efectuării urmăririi penale, pîrîtul nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale, necontestînd în termenul prevăzut de lege încheierea judecătorului de instrucţie al Judecătoriei Bălţi din 22 august 2011. Susţine Valentina Ţurcan că pîrîtul prin acţiunile sale i-a cauzat enorme suferinţe psihice şi solicită încasarea de la Ion Prisacari a sumei de 100 000 dolari SUA cu titlu de prejudiciu moral şi retragerea licenţei acestuia pentru exercitarea profesiei de avocat.

Prin încheierea judecătoriei Bălţi din 27 ianuarie 2012 s-a refuzat în primirea capătului de cerere privind retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat a pîrîtului Ion Prisacari în temeiul art. 169 alin.(l) lit.a) CPC, din motiv că pricina nu urmează a fi judecată în procedura civilă. Ulterior, reclamanta a înaintat mai multe cereri suplimentare de concretizare a acţiunii, prin care a solicitat în final încasarea de la Ion Prisacari a prejudiciului material în suma de 500 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei (f.d.48). 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 21 decembrie 2012, acţiunea valentinei Ţurcan a fost respinsă. La 22 februarie 2012, Valentina Ţurcan a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 21 decembrie 2012, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă integral.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2013, a fost restituită Valentinei Ţurcan cererea de apel cu toate documentele anexate. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că Valentina Ţurcan a omis termenul de depunere a apelului. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 10 aprilie 2013, Valentina Ţurcan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 27 martie 2013, cu remiterea cauzei în instanţa de apel pentru judecarea cererii de apel în fond. În argumentarea recursului recurenta a invocat că pronunţarea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 21.12.2012 a fost în limba de stat, iar traducerea în limba rusă nu i-a fost înmînată imediat, dar mai tîrziu.

La fel, recurenta a susţinut că în cererea de apel declarată a solicitat şi repunerea în termenul de atac, însă instanţa de apel a omis să se expună asupra acestei cerinţe. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele. Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Ţurcan Valentina, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac şi nici nu a solicitat repunerea în termen a aplelului (f.d. 258-260). În acest sens, Colegiul consideră ca declarativă afirmaţia recurentei cum că, în cererea de apel declarată a solicitat şi repunerea în termenul de atac, însă instanţa de apel a omis să se expună asupra acestei cerinţe. 2 Or, din analiza cererii de apel, rezultă expres că apelanta Ţurcan Valentina n-a solicitat repunerea în termenul de atac, menţionînd doar că hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 21.12.2012, i-a fost adusă la cunoştinţă la 15.02.2013.

Totodată, Colegiul conchide că nu constituie temei de casare a încheierii recurate nici afirmaţia recurentei cum că pronunţarea hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 21.12.2012 a fost în limba de stat, iar traducerea în limba rusă nu i-a fost înmînată imediat, dar mai tîrziu. Potrivit art. 236 alin. (5) lit. a) CPC, instanţa de judecată va întocmi hotărîrea integrală dacă participanţii la proces, în termen de 30 de zile de la pronunţarea dispozitivului hotărîrii, solicită în mod expres acest lucru. Termenul de 30 de zile este un termen de decădere. După cum rezultă din materialele cauzei, la 21.12.2012 Ţurcan Valentina a solicitat întocmiea hotărîrii integrale (f.d. 244). Dispoziţiile art. 362 alin. (1) CPC, stipulează că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra, Colegiul conchide că începerea curgerii termenului de declarare a apelului nu este legat de momentul aducerii la cunoştinţă a hotărîrii redactate integral, ci excusiv acesta începe să curgă de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii. Mai mult ca atît, afirmaţia de necunoaştere a limbii în care s-a desfăşurat procesul nu afectează legalitatea încheierii recurate. În context, Colegiul reţine că instanţa de apel a restituit cererea apelantei pe motivul omiterii termenului de atac şi nesolicitării repunerii în termen, iar argumentele recurentei Ţurcan Valentina nu sunt întemeiate.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Ţurcan Valentina nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. 3 În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Valentina Ţurcan. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Valentinei Ţurcan împotriva lui Ion Prisacari, privind încasarea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecători Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4