1ra/23/2025 — Art. 188 alin. 2 lit. e, f CP

Ion Laur s-a născut în anul 1991 în r. Căușeni. El a fost apărat de avocatul Dumitru Marinescu.

Ion Laur a fost învinuit că, la 24 iunie 2023, în jurul orei 23:00, a pătruns în depozitul din str. Ghidighici nr. 3A, mun. Chișinău, unde, după ce a atacat, amenințat și a aplicat lovituri cu un cuțit lui Xenia Tcaciuc, a sustras bunuri, cauzând o daună în proporții considerabile, în mărime de 11.160 de lei. Fapta a fost încadrată în baza art. 188 alin. (2) lit. d), e) și f) Cod penal – tâlhărie săvârșită prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea unui obiect folosit în calitate de armă și cauzarea de daune în proporții considerabile.

Xenia Tcaciuc a declarat că, în timpul atacului, atacatorul i-a pus cuțitul la gât și a solicitat banii și telefonul. Ea a refuzat și a încercat să scape din mâinile atacatorului, dar el a taiat-o cu cuțitul la urechea stângă. Apoi, acesta a zgâriat-o cu cuțitul la mâna stângă și i-a aplicat o lovitură cu piciorul în burtă. De frica, ea a transmis banii și bunurile atacatorului (f.d. 7, 14, 20, 134, vol. 1). În instanța de apel, partea vătămată și-a completat declarațiile cu afirmațiile că „cuțitul era unul simplu, de vânătoare, cu lungimea de 10-12 cm și era zimțat”. În timpul atacului i-a fost tăiată urechea care a fost cusută de medici (f.d. 223, vol. 1). Iurie Terihov, la urmărirea penală, a declarat că din spusele Xeniei a aflat că ea a fost agresată de Ion Laur, care a pătruns în cameră, a agresat-o și a sustras bunurile. În instanța de fond acesta și-a completat declarațiile cu afirmația că a văzut momentul prelucrării rănii de la ureche de către medic (f.d. 23, 135, vol. 1). Vasile Boghean a declarat că, în momentul atacului, se afla în afara orașului și că, de la Iurie Terihov și Xenia Tcaciuc, a aflat că ultima a fost atacată cu cuțitul și deposedată de bunuri de către Ion Laur (f.d. 24, 136, vol. 1). În urma cercetării la fața locului, a fost stabilit că lacătul de la ușă a fost forțat și deteriorat (f.d. 9-11, vol. 1). Potrivit trimiterii-extras, la Xenia Tcaciuc au fost depistate leziuni traumatice superficiale ale pleoapei și ale regiunii perioculare și excoriații pe față (f.d. 15, vol. 1). Potrivit raportului de expertiză medico-legală, la Xenia Tcaciuc au fost constatate: excoriaţii multiple la nivelul feţei, care au putut fi produse în rezultatul acţiunii traumatice a unui obiect contondent dur și se califică ca vătămare neînsemnată. Plăgi prin tăiere la nivelul feței si mânii stângi nu au fost constatate (f.d. 47-49, vol. 1). Ion Laur a declarat că recunoaște faptul sustragerii 1 de bunuri. În timpul deposedării de bunuri, el doar a îmbrâncit-o pe partea vătămată, fără a o amenința cu cuțitul (f.d. 80, 138, vol. 1).

La 18 septembrie 2023, Xenia Tcaciuc a depus acțiune civilă. Ea a solicitat încasarea a 11.390 de lei cu titlu de prejudiciu material și 10.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral (f.d. 155, vol.1).

Cauza penală a fost examinată în procedură generală. Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 23 octombrie 2023, Ion Laur a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal și condamnat la șase ani de închisoare în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă. Instanța a dispus încasarea a 11.390 de lei cu titlu de prejudiciu material și 1.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. Instanța a constatat că folosirea cuțitului de către Ion Laur nu a fost demonstrată prin probe suficiente. Cuțitul nu a fost depistat, iar vătămările prin tăiere indicate inițial în actele medicale nu au fost confirmate prin expertiza medico-legală. Versiunea amenințării cu cuțitul se întemeiază exclusiv pe declarațiile părții vătămate, contrazise de datele medicale și de rezultatele cercetării locului faptei. Prin urmare, instanța a reținut doar agresarea fizică a victimei prin bruscare și lovituri, fără utilizarea unui cuțit și fără existența unei violențe periculoase pentru viața sau sănătatea acesteia, considerând că prezența cuțitului este mai degrabă presupusă decât certă și, în lipsa unor probe suficiente, nu poate fi imputată inculpatului. Prin urmare, Ion Laur a acționat cu violență nepericuloasă în privința Xeniei Tcaciuc, în acțiunile lui fiind prezent jaful săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea violenței nepericuloase și cu cauzare de daune în proporții considerabile. Instanța a considerat necesară aplicarea pedepsei cu închisoarea, având în vedere caracterul sistematic al faptelor, antecedentele penale, și recidiva inculpatului în comiterea infracțiunilor patrimoniale, precum și faptul că pedepsele aplicate anterior nu au contribuit la corectarea acestuia.

La 27 octombrie 2023, avocatul Dumitru Marinescu a declarat apel. El a solicitat aplicarea art. 90 Cod penal și suspendarea executării pedepsei.

La 03 noiembrie 2023, procurorul Veaceslav Balan a declarat apel și a solicitat condamnarea lui Ion Laur în baza art. 188 alin. (2) lit. d), e), f) Cod penal la nouă ani de închisoare. Procurorul consideră că fapta lui Ion Laur întrunește elementele tâlhăriei, inclusiv prin prisma amenințării cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea victimei. El a atacat-o pe neașteptate pe Xenia Tcaciuc în timp ce aceasta dormea, a tras-o de pe pat, a imobilizat-o și i-a pus un cuțit la gât, amenințarea fiind reală, imediată și aptă să fie pusă în executare. Faptul că victimei i-au fost stabilite doar vătămări corporale neînsemnate nu înlătură caracterul periculos al amenințării, întrucât violența psihică exercitată prin folosirea cuțitului la gât a creat un pericol real pentru viața și sănătatea acesteia. Starea de ebrietate a inculpatului și 2 antecedentele sale penale confirmă caracterul real al amenințării și posibilitatea ca aceasta să fie transformată imediat în violență fizică.

La 20 noiembrie 2023, apel a declarat și inculpatul. El a solicitat să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă. La 30 octombrie 2023, Ion Laur a depus o cerere privind constatarea deţinerii în condiţii contrare prevederilor art. 3 CEDO şi reducerea pedepsei pentru deţinerea în condiţii precare de detenţie, în temeiul art. 4732 Cod de procedură penală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2024 apelul inculpatului a fost respins ca tardiv, iar cel al procurorului ca nefondat. Apelul avocatului a fost admis, casată sentința, din alte motive, și pronunțată o nouă hotărâre prin care lui Ion Laur i-a fost redus termenul executării pedepsei cu 199 de zile pentru deținere în condiții inumane și degradante. Instanța a constatat că sentința motivată a fost pronunțată la 23 octombrie 2023, Ion Laur a participat la acea ședință prin teleconferință, iar acesta a recepționat copia sentinței la 30 octombrie 2023. Prin urmare, apelul declarat de inculpat la 20 noiembrie 2023 este tardiv. Instanța a respins argumentele procurorului, subscriind argumentelor sentință (vezi para. 5). Instanța a apreciat că pedeapsa aplicată lui Ion Laur este legală și proporțională cu gravitatea faptei și personalitatea inculpatului. Art. 90 Cod penal nu este aplicabil având în vedere condamnările anterioare ale lui Laur Ion și faptul că acesta a comis o nouă infracțiune chiar în perioada termenului de probă. Instanța a admis cererea lui Ion Laur și a constatat deţinerea în condiţii contrare art. 3 CEDO în perioada 29 iunie 2023 - 26 ianuarie 2024, fiind redus termenul pedepsei cu 199 de zile.

La 11 noiembrie 2024, avocatul Dumitru Marinescu a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. Avocatul solicită aplicarea art. 90 Cod penal în privința lui Ion Laur din motivele invocate în apel (vezi para. 7).

La 19 noiembrie 2024, procurorul Svetlana Țurcanu a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Acuzarea consideră că instanțele au dat o greșită calificare a acțiunilor lui Ion Laur și că aprecierea probelor este vădit irațională. De asemenea, hotărârile sunt lipsite de motivare adecvată și sunt motivate divergent. Instanța de apel nu a ținut cont că dacă acţiunile violente, datorită caracterului lor, creează un pericol real pentru viaţă şi sănătate, ele se atribuie la violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei. În plus, modificările introduse prin Legea nr. 136/2024 creează o situație mai blândă condamnatului și instanța de apel urma să se expună dacă în acțiunile lui Ion Laur sunt prezente proporțiile considerabile.

La 15 noiembrie 2024, condamnatul a declarat recurs. Prin încheierea din 30 noiembrie 2024, condamnatului i s-a solicitat înlăturarea neajunsurilor din recurs până la 24 decembrie 2024. Acesta nu s-a conformat cerințelor, și, prin încheierea din 30 decembrie 2024, cererea de recurs a fost considerată nedepusă (f.d. 28, 32, 41-42, vol. 2). 3

La 03 septembrie 2026 Curtea Supremă de Justiție a solicitat părților referință cu următoarele întrebări: i. Poate oare Curtea Supremă de Justiție, în cadrul recursului, să examineze argumentul procurorului privind excluderea agravantei, dacă acesta nu a solicitat excluderea ei în instanța de apel? ii. Dacă da, urmează oare Curtea Supremă de Justiție să admită recursul având în vedere prevederile art. 469 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală?

La 16 septembrie 2026, procurorul Sergiu Crijanovschi a depus referință, în care a invocat Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23/2004 și a menționat caracterul formal al infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod penal. Deși instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate referitoare la utilizarea cuțitului de către Ion Laur, relatările acesteia, începând cu depunerea plângerii și până la audierea în instanța de apel, au fost constante în privința amenințării cu cuțitul și a stării de frică provocate. Aceste declarații nu sunt infirmate de datele medicale, care atestă excoriații multiple la nivelul feței, nici de rezultatele cercetării la fața locului, efectuate pe urme fierbinți. Martorii Terihov și Boghen au confirmat prezența excoriațiilor la partea vătămată. Procurorul a mai susținut că, întrucât în speță se examinează corectitudinea încadrării juridice a acțiunilor condamnatului, problema „daunelor în proporții considerabile” nu poate fi soluționată prin prisma art. 469 Cod de procedură penală. Avocatul condamnatului nu a depus referință.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 26 iunie - 14 august 2023. Prima instanță a examinat cauza în perioada 16 august - 23 octombrie 2023. Instanța de apel a examinat cauza între 14 noiembrie 2023 - 25 septembrie 2024. La 11 noiembrie 2024, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

La data comiterii infracțiunii Codul penal prevedea următoarele: 4 „Articolul 126. … daune considerabile … … 2) Caracterul considerabil … al daunei cauzate se stabileşte luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei... Articolul 187. Jaful (1) Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, … (2) Jaful săvîrşit: … d) prin pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă; e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe; f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile; se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale.”

Prin Legea nr. 136/2024, în vigoare din 06 septembrie 2024, art. 126 alin. (2) Cod penal prevede că: „(2) Se consideră proporții considerabile … valoarea bunurilor sustrase, … pricinuite de o persoană…, care depășește 10 salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.”

Potrivit Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 23/2004: „5. Drept violenţă nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei (art.187 alin.(2) lit.e) CP) se consideră vătămări neînsemnate (care nu au generat o dereglare a sănătăţii mai mult de 6 zile, nici pierderea capacităţii de muncă…) sau aplicarea intenţionată de lovituri ori săvârşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică (art. 78 alin. (1) Cod contravenţional), dacă aceste acţiuni nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei. 6… Prin violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei (art.188 alin.(1) CP) se are în vedere violenţa care s-a soldat cu vătămare medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori care, deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viaţă şi sănătate. Violenţa de o intensitate mai redusă cade sub incidenţa art.187 alin. (2) lit. e) CP, întrucît este nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate. 7. Chestiunea ce ţine de prezenţa în acţiunile persoanei a componenţei de jaf sau tîlhărie în cazurile în care sustragerea este însoţită de ameninţarea 5 aplicării violenţei urmează a fi soluţionată, ţinînd cont de toate circumstanţele cauzei: caracterul ameninţării, obiectele sau arma cu care ameninţa infractorul, locul şi timpul săvîrşirii infracţiunii, numărul infractorilor etc. Pentru a se stabili gradul de violenţă - nepericuloasă sau periculoasă pentru viaţă sau sănătate - cu care se ameninţă, trebuie analizate minuţios toate circumstanţele celor săvîrşite: caracteristicile obiectelor vulnerante cu care ameninţa făptuitorul; locul şi timpul săvîrşirii infracţiunii; numărul făptuitorilor raportat la numărul victimelor; forţa fizică a făptuitorilor raportată la forţa fizică a victimelor etc. Totodată, este necesar a se lua în calcul nu atît percepţia subiectivă a victimei asupra celor comise, cît mai ales orientarea intenţiei făptuitorului. Cu toate acestea, în unele cazuri, ameninţarea cu care este însoţită sustragerea poate avea un caracter nedeterminat (neconcretizat). Cu alte cuvinte, din vorbele, gesturile, mimica sau acţiunile de alt gen ale făptuitorului, din analiza tuturor circumstanţelor faptei săvîrşite nu poate fi formulată o concluzie certă privind gradul de violenţă - nepericuloasă sau periculoasă pentru viaţă sau sănătate - cu care se ameninţă. În asemenea cazuri, întrucît orice incertitudini legate de calificare trebuie tratate în folosul făptuitorului (conform principiului in dubio pro reo), cele comise nu pot fi calificate ca tîlhărie, în consecinţă, fapta urmează a fi calificată în baza art.187 alin. (2) lit. e) CP.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56). a. Recursul procurorului

Acest recurs este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În esență, argumentele procurorului vizează lipsa de motivare a hotărârilor, aprecierea vădit nerezonabilă a declarațiilor părții vătămate și a martorilor Iurie Terihov și Vasile Boghean, încadrarea greșită a acțiunilor precum și reținerea agravantei „cu cauzarea de daune în proporții considerabile”. Prin urmare, recursul va fi examinat prin art. 427 alin. (1) pct. 1) și 6) Cod de procedură penală. 6 i. Art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

Procurorul susține că instanțele au apreciat în mod eronat declarațiile părții vătămate și ale martorilor Terihov și Boghean. În opinia sa, declarațiile părții vătămate au fost constante pe întreg procesul penal. Cele declarate de partea vătămată au fost susținute de cei doi martori, raportul de expertiză medico-legală și procesul-verbal de cercetare la fața locului. Acuzarea mai invocă și caracterul arbitrar al hotărârii instanței de apel, fără a indica încălcarea concretă a legii.

Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu orice eroare în aprecierea probelor poate duce la admiterea recursului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Este posibil ca o hotărâre judecătorească să fie în același timp „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Totuși, fiecare din cele două sintagme urmează a fi examinate separat. Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a admis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanță rezonabilă nu ar admite-o vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (hotărârile nr. 1ra-1085/24, § 42-43 și 1ra-1251/24, § 39).

Acuzarea invocă caracterul arbitrar al hotărârii, dar nu este indicat în mod concret care normă imperativă a fost încălcată de curtea de apel. Prin urmare, acest argument este vădit neîntemeiat.

Procurorului invocă aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. În esență, el exprimă o apreciere diferită a probelor și o preferință pentru versiunea acuzării, fără a indica o contradicție vădită între probe și concluziile instanței de apel. Simplul fapt că o altă apreciere a probelor ar fi posibilă nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă, în sensul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Instanța de apel a analizat în decizia sa declarațiile părții vătămate și a martorilor Terihov și Boghean precum și celelalte probe invocate de acuzare. Ea a constatat că aceștia au înaintat la fiecare etapă a procesului penal diferite versiuni ale celor întâmplate la 24 iunie 2023. Singura persoană care afirmă că a perceput nemijlocit folosirea cuțitului este partea vătămată, în timp ce ceilalți doi martori redau informații aflate ulterior de la aceasta. Cuțitul nu a fost identificat sau ridicat, iar diagnosticul inițial privind „plăgi prin tăiere” nu a fost confirmat prin raportul medico-legal. De asemenea, partea vătămată a susținut că a fost atacată cu cuțitul de către Ion Laur și că aceasta i-a cauzat plăgi tăiate care au fost suturate, însă această afirmație nu este confirmată prin procesul de cercetare la 7 fața locului și raportul de expertiză. O eventuală suturare a plăgilor tăiate nu a fost indicată în actele medicale primare. Dacă partea vătămată ar fi suferit multiple plăgi tăiate, la locul faptei ar fi fost depistate urme biologice. În plus, versiunea suturării plagilor de către martorul Terihov a fost invocată abia în prima instanță, iar partea vătămată a indicat despre acest fapt abia în instanța de apel. Prin urmare aprecierea probelor făcută de instanța de apel nu este irațională. ii. Art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală

Procurorul solicită admiterea recursului, susținând că acțiunile condamnatului urmau a fi încadrate în baza art. 188 Cod penal, și nu în baza art. 187 Cod penal. El face referire la Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23/2004 și invocă caracterul formal al infracțiunii de tâlhărie.

Instanța de apel nu a constatat că la atac a fost folosit un cuțit. După cum a fost menționat mai sus, fapta constatată de instanța de apel nu se bazează pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Aceasta este obligatorie pentru instanța de recurs. În pct. 6 și 7 a Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23/2004 sunt indicate noțiunile de violență nepericuloasă și cea periculoasă cît și cazurile aplicării lor (vezi para. 20). Simpla împrejurare că partea vătămată a relatat constant că a fost amenințată cu un cuțit și că s-a speriat nu este suficientă pentru a concluziona că amenințarea a comportat un pericol real pentru viață sau sănătate. De asemenea, bruscarea sau aplicarea de lovituri care au provocat doar excoriații neînsemnate părții vătămate nu demonstrează, prin ele însele, un pericol real pentru viața sau sănătatea victimei. Nici datele medicale și nici procesul-verbal de cercetare la fața locului nu conduc la o altă concluzie. Constatarea unor excoriații la nivelul feței, precum și confirmarea acestora de către martori, atestă existența unor leziuni, însă nu demonstrează, prin ele însele, că violența aplicată sau amenințarea exercitată a fost periculoasă pentru viață ori sănătate în sensul art. 188 Cod penal. Pentru această calificare este necesară stabilirea legăturii dintre leziuni, mecanismul producerii lor și caracterul periculos al acțiunilor imputate.

Infracțiunea prevăzută de art. 188 Cod penal are caracter formal. Pentru consumarea acesteia nu este necesară producerea efectivă a unei vătămări corporale. Totuși, trebuie dovedit că violența aplicată sau amenințarea cu violența a fost periculoasă pentru viață ori sănătate, care nu a fost probat în această cauză.

Procurorul susține că menținerea de către instanța de apel a agravantei „cu cauzare de daune în proporții considerabile” este eronată, deoarece a intervenit o lege penală mai blândă. Completul este de acord cu recurentul. La data adoptării sentinței, caracterul considerabil al daunei cauzate era relativ și se stabilea luîndu-se în considerare valoarea, cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială şi venitul acesteia, existenţa persoanelor întreţinute, alte circumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei (vezi para. 18). Până la pronunțarea deciziei instanței de apel, art. 126 Cod penal a fost modificat, iar proporții considerabile sunt atribuite la 10 salarii medii lunare pe 8 economie prognozate pentru anul în care a fost comisă infracțiunea (vezi para. 19). Salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2023 în Republica Moldova a fost de 11.700 de lei.

Reieșind din cele constatate mai sus, completul reține că, la 24 iunie 2023, în jurul orei 23:00, Ion Laur a pătruns în depozitul situat pe str. Ghidighici nr. 3A, mun. Chișinău. Acolo, acesta a bruscat-o pe Xenia Tcaciuc și i-a aplicat lovituri peste diferite părți ale corpului. În urma loviturilor, Xenia Tcaciuc a suferit vătămări neînsemnate, sub formă de excoriații la nivelul feței. Ulterior, Ion Laur i-a sustras în mod deschis bunuri în valoare totală de 11.160 de lei. Acest prejudiciu nu atingea la ziua deciziei instanței de apel proporțiile considerabile. Prin urmare, instanța de apel era obligată să excludă acest calificativ din oficiu, aplicând legea penală mai favorabilă.

Faptul că acest aspect nu a fost invocat de părți nu împiedică instanța de recurs să-l corecteze. Modificarea art. 126 Cod penal a avut loc după înaintarea cererii de apel, mai exact cu 19 zile înainte de pronunțarea deciziei instanței de apel (vezi para. 18) și după 14 august 2024, când instanța s-a retras în deliberare. În asemenea circumstanțe, recurentul nu poate fi criticat pentru neinvocarea acestui argument în procedura de apel. Această eroare admisă de instanța de apel nu mai poate fi corectată la etapa executării pedepsei. Prin urmare, având în vedere că eroarea a fost admisă în apel, ea poate fi corectată în recurs, chiar dacă părțile nu au invocat-o în instanța de apel. Acest motiv se încadrează în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pect. (1) Cod de procedură penală, care reprezintă o excepție menționată expres în art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală de la obligația de invocare a argumentului în apel. Drept consecință, recursul procurorului urmează a fi admis în această parte.

Curtea Supremă de Justiție a menționat în Avizul Consultativ nr. 1avc-5/25 că, atunci când în calea de atac se examinează exclusiv chestiuni de drept și nu este inversată soluția instanței precedente cu privire la vinovăție, convocarea părților în ședință nu este absolut necesară (vezi hot. CtEDO Seliwiak v. Polonia, 2009, § 54; Sibgatullin v. Rusia, 2009, § 36 sau Deliktaş v. Turcia, 2023, § 44). Convocarea părților în ședință este totuși necesară atunci când instanța ierarhic superioară are dubii în ceea ce privește aprecierea dată probelor testimoniale în hotărârea contestată (vezi hot. CtEDO Dan v. Moldova nr. (2), 2020, §§ 57-67), sau când personalitatea inculpatului este determinantă la individualizarea pentru prima dată a pedepsei (vezi hot. CtEDO Cani v. Albania, 2012, § 63). Pentru a decide asupra corectitudinii aprecierii înscrisurilor, înregistrărilor sau fotografiilor, convocarea părților în ședință nu este obligatorie. Convocarea părților în ședință nu este obligatorie nici atunci când discreția acordată prin lege judecătorului la stabilirea pedepsei este limitată, sau atunci când instanța intenționează să aplice o pedeapsă aproape de minim (vezi deciziile nr. 1ra-572/2023, § 33; 1ra-503/2024, § 54). Recursul procurorului a fost admis 9 pe motive de drept. Acest aspect, coroborat cu menținerea pedepsei, a a exclus necesitatea convocării părților în ședință.

Fapta se încadrează în art. 187 alin. (2) lit. d) și e) Cod penal – sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea persoanei. Încadrarea faptei cel puțin conform uneia din litere din art. 187 alin. (2) Cod penal justifică aplicarea aplicarea pedepsei de la cinci la șapte ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale. Completul nu a constatat erori în ceea ce privește durata pedepsei cu închisoarea aplicată, ci doar în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor stabilite. Din motivele de mai sus, agravanta de la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal este exclusă, iar pedeapsa menținută. b. Recursul avocatului

Recursul avocatului este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală. El critică refuzul aplicării art. 90 Cod penal.

Temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală există exclusiv atunci când pedeapsa stabilită de instanță nu respectă limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Asemenea argumente nu au fost invocate în recurs. Prin urmare, recursul este inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (decizia nr. 1ra-754/2024, § 50).

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 3) și 435 alin. (1) pct. 2) lit. d) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Dumitru Marinescu. Admite recursul procurorului Svetlana Țurcan, casează sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 23 octombrie 2023 și decizia Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2024 în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre prin care: Ion Laur se recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. d) și e) Cod penal; Celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei se mențin. Decizia este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 10