1ra-986/2024 — Art. 201-1 alin. 1 lit. b CP

Dmitri Colioglo s-a născut în anul 1966 în r-nul Ceadîr-Lunga. El a fost apărat de avocatul Victor Marcu.

Dmitri Colioglo a fost învinuit că, la 16 mai 2023, în jurul orei 14:40, aflându-se la domiciliul său din raionul Edineț, a inițiat un conflict cu soția sa, Zinaida Colioglo, pentru a o determina să părăsească locuința. Acesta a lovit-o cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, iar după ce victima a căzut, a târât-o de păr, provocându-i suferințe fizice și psihice. Potrivit raportului de constatare din 17 mai 2023, victima prezenta o zonă de smulgere posttraumatică a părului în regiunea parietală dreaptă și echimoze la antebrațul stâng și articulația talocrurală stângă. Leziunile au fost produse prin acțiunea unui obiect contondent dur și au fost calificate drept vătămare corporală neînsemnată. Fapta a fost încadrată în baza art. 201¹ alin. (1) lit. b) Cod penal.

Dmitri Colioglo a mai fost învinuit că, la 22 mai 2023, în jurul orei 20:35, aflându-se la domiciliul său din raionul Edineț, a insultat-o pe soția sa, Zinaida Colioglo, și a lovit-o cu pumnii, picioarele și capacul vasului de toaletă peste diferite părți ale corpului. Potrivit raportului de constatare din 23 mai 2023, victimei i-au fost cauzate echimoze la ambele brațe, calificate drept vătămare corporală neînsemnată. La 24 mai 2023, în scopul intimidării și menținerii controlului asupra soției sale, diagnosticată cu diabet zaharat de tip I și având un grad accentuat de dizabilitate, acesta i-a aruncat insulina indispensabilă tratamentului, punându-i în pericol sănătatea și viața și provocându-i suferințe psihice. Faptele au fost încadrate în baza art. 201¹ alin. (1) lit. b) Cod penal.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 29 martie 2024, prin sentința Judecătoriei Edineț, sediul Central, Dmitri Colioglo a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor incriminate și condamnat, după cum urmează: Infracțiunea Pedeapsa Art. 84 alin. (1) CP Art. 90 CP art. 201¹ alin. (1) lit. b) Cod penal doi ani de închisoare executarea (episodul din 16 mai pedepsei a fost 2023) trei ani de suspendată pe un 1 art. 201¹ alin. (1) lit. închisoare termen de b) Cod penal doi ani de închisoare probațiune de trei (episodul din 22-24 ani mai 2023) Acțiunea civilă a fost admisă parțial. S-a încasat de la Dmitri Colioglo în beneficiul Zinaidei Zubcu (Colioglo) prejudiciul moral în cuantum de 10.000 de lei și cheltuielile de transport în mărime de 753,72 de lei.

Instanța a exclus din învinuirea aferentă episodului din 22 mai 2023 sintagma „fiind în stare de ebrietate”, deoarece această împrejurare nu a fost confirmată prin probe pertinente. Vinovăția lui Dmitri Colioglo a fost stabilită în baza declarațiilor părții vătămate și ale martorului Irina Vanic, coroborate cu rapoartele de constatare medico-legală, raportul de evaluare psihologică din 9 octombrie 2023 și ordinul de restricție de urgență din 22 mai 2023. Aceste probe confirmă violența fizică și psihologică exercitată asupra soției sale, precum și legătura de cauzalitate dintre acțiunile inculpatului și leziunile constatate. Instanța a reținut că inculpatul este subiect al infracțiunii de violență în familie, fiind soțul victimei și, prin urmare, membru de familie în sensul art. 133¹ Cod penal. Nerecunoașterea vinovăției a fost respinsă ca neîntemeiată, iar declarațiile martorilor apărării nu au infirmat acuzația, deoarece aceștia nu au perceput nemijlocit faptele și au relatat doar despre personalitatea inculpatului. Instanța a apreciat că declarațiile martorilor apărării nu infirmă acuzația, deoarece aceștia nu au perceput nemijlocit actele de violență descrise în învinuire.

La 04 aprilie 2024, avocatul Victor Marcu, în interesele lui Dmitri Colioglo, a declarat apel, solicitând achitarea inculpatului. Apărătorul a susținut că sentința se întemeiază preponderent pe declarațiile contradictorii ale părții vătămate. Pentru episoadele din 16 și 22 mai 2023, afirmațiile acesteia privind agresiunile fizice nu ar concorda cu informațiile consemnate în chestionarele medicale, iar instanța nu ar fi înlăturat aceste contradicții și nici nu ar fi motivat respingerea versiunii inculpatului. Apărarea a mai invocat existența unui motiv de răzbunare al victimei, emiterea anterioară a unei ordonanțe de refuz în pornirea urmăririi penale și posibilitatea încadrării faptelor în baza art. 78¹ Cod contravențional, având în vedere caracterul neînsemnat al leziunilor. De asemenea, instanța ar fi înlăturat nejustificat declarațiile soților Boghiu, potrivit cărora partea vătămată ar fi inițiat conflictul din 22 mai 2023.

La 05 aprilie 2024, avocatul Natalia Ciumac, în interesele părții vătămate Zinaida Zubcu (Colioglo), a depus apel, solicitând casarea sentinței în latura civilă și pronunțarea unei hotărâri noi, în această parte, prin care acțiunea civilă să fie admisă integral. În acțiunea civilă, partea vătămată a invocat că, în urma violenței fizice și psihice exercitate de inculpat, a suportat suferințe fizice și psihice, stări de frică, anxietate și umilință, fiind nevoită să părăsească domiciliul și să locuiască în chirie. În acest temei, a solicitat repararea prejudiciului moral în cuantum de 50.000 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de transport suportate în legătură cu participarea la procedurile penale. 2

La 11 iunie 2024, Curtea de Apel Bălți a respins apelurile și a menținut sentința. Instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat probele în ansamblu și a stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor. Argumentele apărării privind nevinovăția lui Dmitri Colioglo și calificarea faptei din 16 mai 2023 drept contravenție prevăzută de art. 78¹ Cod contravențional sunt neîntemeiate, fiind infirmate de ansamblul probelor administrate. Declarațiile martorilor Lilia Cebanov, Igor Boghiu și Svetlana Boghiu nu înlătură vinovăția inculpatului, aceștia nefiind martori direcți ai faptelor imputate. Instanța de apel nu a identificat circumstanțe care să pună la îndoială declarațiile părții vătămate, acestea fiind date sub jurământ și coroborându-se cu celelalte probe. Prin urmare, situația de fapt stabilită de prima instanță a fost confirmată de probatoriul administrat, iar vinovăția lui Dmitri Colioglo a fost dovedită. Decizia motivată a fost pronunțată la 11 iunie 2024.

La 20 iunie 2024, avocatul Victor Marcu, în interesele lui Dmitri Colioglo, a declarat recurs, fără a indica temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală în redacția aplicabilă cauzei. Prin încheierea din 5 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție nu a dat curs recursului și a acordat termen pentru înlăturarea neajunsurilor, inclusiv pentru indicarea temeiurilor legale și a argumentelor corespunzătoare. Curtea a constatat că recurentul s-a raportat la art. 427 Cod de procedură penală în redacția anterioară datei de 1 septembrie 2023. La 18 iulie 2024, avocatul a depus recursul completat, invocând art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, tot în redacția anterioară. Acesta a reiterat criticile din apel privind aprecierea probelor și încălcarea dreptului la apărare. În particular, a susținut că prima instanță a refuzat audierea a doi martori ai apărării, iar instanța de apel nu a răspuns acestui argument. De asemenea, a invocat încadrarea juridică greșită a faptei, susținând că probele nu demonstrează săvârșirea infracțiunii, iar conduita imputată ar putea constitui cel mult o contravenție. Apărarea a solicitat achitarea inculpatului.

La 18 iulie 2024, Dmitri Colioglo a depus recurs, fără a indica vreun temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală. El susține că nu a exercitat violență asupra părții vătămate, conflictul fiind generat de refuzul acesteia de a părăsi domiciliul său, în contextul în care cei doi conveniseră să nu mai conviețuiască. Acesta invocă lipsa probelor privind aplicarea violenței, contradicțiile dintre declarațiile părții vătămate și informațiile consemnate de personalul medical, precum și declarațiile martorilor apărării privind comportamentul provocator al acesteia. Instanțele nu au analizat aceste contradicții și nici declarațiile martorilor apărării, iar Procuratura Edineț a dispus inițial neînceperea urmăririi penale. Consideră că instanțele nu au făcut distincția între o faptă ce constituie infracțiune și una care, cel mult, ar putea fi calificată drept contravenție.

Urmărirea penală a fost pornită la 07 iulie și s-a terminat la 29 noiembrie 2023. Prima instanță a examinat cauza în perioada 01 decembrie 2023 - 29 martie 3 2024. Instanța de apel a examinat cauza între 03 mai și 11 iunie 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 05 august 2024.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul avocatului este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023, invocându-se faptul că instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că faptei i-ar fi fost dată o încadrare juridică greșită. În cererea de recurs depusă personal de Dmitri Colioglo nu este indicat vreun temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, acesta invocând, în esență, lipsa probelor care să confirme aplicarea violenței și netemeinicia condamnării, susținând că fapta nu întrunește elementele unei infracțiuni și ar putea constitui cel mult o contravenție.

Completul reține că, prin încheierea din 05 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat indicarea temeiurilor de recurs prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală în redacția aplicabilă. Cu toate acestea, avocatul a invocat temeiurile din redacția anterioară datei de 01 septembrie 2023, iar Dmitri Colioglo nu a indicat niciun temei legal. Instanța de recurs poate atribui 4 argumentelor formulate temeiul juridic corespunzător, însă nu poate introduce critici care nu se regăsesc în recurs. Prin urmare, criticile privind aprecierea probelor vor fi examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar cele privind încadrarea juridică – în măsura în care se pot raporta la jurisprudența uniformă a Curții Supreme de Justiție – prin prisma pct. 1) al aceluiași alineat. art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

Recurenții invocă informațiile consemnate în chestionarele medicale din 16 și 22 mai 2023. Instanța de apel nu a examinat distinct fiecare mențiune din aceste documente, însă și-a întemeiat concluzia pe plângerile părții vătămate, rapoartele medico-legale din 17 și 23 mai 2023 și celelalte probe indicate în decizie. Chestionarul din 16 mai 2023 nu exclude prin el însuși existența agresiunii, iar faptul că victima nu a solicitat imediat asistență medicală la 22 mai 2023 nu infirmă constatările medico-legale efectuate ulterior. Recurenții nu au demonstrat că omisiunea examinării separate a acestor mențiuni a fost determinantă pentru soluție sau că, din cauza ei, decizia instanței de apel nu poate fi explicată rațional. Această constatare nu reprezintă o nouă apreciere a probelor, ci verificarea întrunirii pragului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a examinat declarațiile lui Igor și Svetlana Boghiu și a explicat de ce nu le-a considerat apte să înlăture celelalte probe. Martorii au relatat despre o parte a conflictului din 22 mai 2023, în cursul căreia partea vătămată l-a insultat pe inculpat și i-a deteriorat telefonul, dar nu au declarat că au perceput nemijlocit actele de violență descrise în învinuire. Afirmația privind autoprovocarea echimozelor provenea din relatările inculpatului. Recurenții propun atribuirea unei alte ponderi acestor declarații, însă nu demonstrează că aprecierea instanței de apel este lipsită de orice explicație rațională.

Critica privind refuzul audierii a doi martori nu a fost formulată în apel, astfel încât instanța de apel nu avea obligația să răspundă unui argument care nu i-a fost prezentat. De asemenea, recurentul nu indică identitatea martorilor, împrejurările relevante pe care aceștia urmau să le confirme, cererea concretă adresată primei instanțe și soluția adoptată asupra acesteia. În lipsa acestor precizări, afirmația generală privind neaudierea unor martori nu demonstrează încălcarea egalității armelor și nici caracterul arbitrar al deciziei contestate.

Susținerea că Procuratura Edineț ar fi emis o ordonanță de refuz în pornirea urmăririi penale nu corespunde actelor cauzei. La 5 iulie 2023 a fost formulată doar propunerea de a nu începe urmărirea penală. Prin ordonanța din 6 iulie 2023, propunerea a fost respinsă, iar materialele au fost remise pentru începerea urmăririi penale în baza art. 201¹ alin. (1) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a indicat probele care susțin condamnarea, iar recurenții nu au demonstrat că hotărârea se întemeiază în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a acestora sau că este arbitrară. Prin urmare, criticile 5 examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală sunt vădit neîntemeiate. art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală

Art. 78¹ Cod contravențional sancționează maltratarea sau alte acțiuni violente între membrii familiei care au provocat vătămări neînsemnate. În schimb, art. 201¹ alin. (1) lit. b) Cod penal incriminează izolarea sau intimidarea în scop de impunere a voinței ori a controlului personal asupra victimei. Curtea Supremă de Justiție a explicat că numai violența fizică soldată cu vătămări neînsemnate a fost trecută în sfera contravențională, în timp ce intimidarea în scopul impunerii voinței sau a controlului personal a rămas infracțiune (decizia nr. 1ra-814/2021, para. 19).

În privința episodului din 16 mai 2023, învinuirea nu s-a limitat la provocarea vătămărilor neînsemnate. S-a reținut că Dmitri Colioglo a exercitat violența pentru a o determina pe partea vătămată să părăsească domiciliul. Astfel, voința pe care inculpatul urmărea să o impună este descrisă concret, iar tragerea de păr, lovirea și târârea victimei constituie modalitățile prin care aceasta urma să fie constrânsă să se conformeze. Fapta reținută depășește, prin urmare, simpla violență fizică soldată cu vătămări neînsemnate.

În cel de-al doilea episod, învinuirea cuprinde acțiunile din 22 și 24 mai 2023, apreciate ca manifestări ale aceleiași conduite de intimidare și control: agresarea fizică, adresarea expresiilor injurioase și aruncarea insulinei de care partea vătămată era dependentă. Aceste acțiuni, examinate în limitele învinuirii, nu se reduc la cauzarea unor echimoze, ci descriu o conduită orientată spre intimidarea și impunerea voinței inculpatului.

Recurenții nu au indicat o jurisprudență uniformă a Curții Supreme de Justiție căreia i-ar fi contrară interpretarea instanțelor inferioare. Dimpotrivă, încadrarea juridică menținută de instanța de apel este compatibilă cu regula explicată în cauza nr. 1ra-814/2021. Prin urmare, și criticile examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală sunt vădit neîntemeiate.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibile recursurile depuse de avocatul Victor Marcu, în interesele lui Dmitri Colioglo, și de Dmitri Colioglo împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 iunie 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Sergiu Stratan 6