1ra-604/24 — Art. 327 alin. 2, lit. b și b/1; art. 332 alin. 1CP

Judecătoria Orhei, sediul Telenești, i-a recunoscut vinovați pe Vasile Marandici și Anatolii Șevciuc de infracțiunile imputate. În temeiul art. 60 Cod penal, instanța i-a liberat de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Procurorul Andrei Formusatii și avocata Svetlana Coșneanu au declarat apel. Procurorul a solicitat casarea sentinței în partea liberării inculpaților de răspundere penală și aplicarea pedepsei, iar avocata – achitarea acestora. Curtea de Apel Chișinău a respins apelul apărării și a admis apelul procurorului, a casat sentința în partea liberării inculpaților de răspundere penală și le-a aplicat câte patru ani de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probațiune de doi ani, precum și privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de șase ani.

Avocata Svetlana Coșneanu a declarat recurs, solicitând achitarea.

Urmărirea penală s-a desfășurat în perioada 17 ianuarie–13 iulie 2018. Prima instanță a examinat cauza în perioada 05 aprilie 2021–13 decembrie 2022, iar instanța de apel în perioada 04 ianuarie 2023–17 ianuarie 2024. Cauza a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 16 mai 2024 și a fost distribuită judecătorului raportor Ghenadie Eremciuc. După încetarea transferului temporar al acestuia, la 05 mai 2026, cauza a fost distribuită judecătorului raportor Vladislav Gribincea. ÎN FAPT a. Aspecte de procedura și învinuirea 1

La 17 ianuarie 2018, în baza sesizării a patru consilieri ai Consiliului sătesc Crăsnășeni și a plângerii Lidiei Pascari, a fost pornită urmărirea penală conform art. 42, art. 327 alin. (2) lit. b) și art. 42, art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu privire la pretinsa folosire a situației de serviciu de către persoane din cadrul Primăriei Crăsnășeni și înscrierea unor date false în extrasul nr. 339 din 22 noiembrie 2016 din Decizia nr. 4 din 25 octombrie 1993, în vederea înregistrării pe numele lui Vasile Marandici a unui teren de 0,2263 ha (f.d. 1, 18, 20–22, 27–29, vol. I).

La 14 februarie 2018, Vera Mocanu, secretara Consiliului sătesc Crăsnășeni, a fost recunoscută în calitate de bănuită. Prin ordonanța din 26 aprilie 2018, aceasta a fost scoasă de sub urmărire penală, din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor incriminate. Urmărirea penală a continuat în privința lui Anatolii Șevciuc și Vasile Marandici (f.d.100, vol II; f.d.2-8,vol III).

La 14 februarie 2018, Anatolii Șevciuc, iar la 03 martie 2018, și Vasile Marandici, au fost recunoscuți în calitate de bănuiți (f.d. 144, 162, vol. II). La 27 aprilie 2018, aceștia au fost puși sub învinuire în baza art. 42 alin. (5), art. 327 alin. (2) lit. b) și art. 42 alin. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d. 9–11, 14–15, vol. III). La 13 iulie 2018, învinuirea a fost modificată. Vasile Marandici a fost învinuit în baza art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) și art. 42 alin. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar Anatolii Șevciuc – în baza art. 42 alin. (5), art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) și art. 42 alin. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal (f.d. 37–39, 46–48, vol. III).

Vasile Marandici, primar al satului Crăsnășeni, și Anatolii Șevciuc, specialist pentru reglementarea regimului funciar al Primăriei, au fost învinuiți că, acționând de comun acord, la 22 noiembrie 2016, au perfectat extrasul nr. 339 din Decizia nr. 04 din 25 octombrie 1993, în care au indicat că lui Vasile Marandici i-a fost repartizat în proprietate privată un teren de 0,2263 ha pentru construcție locativă. Potrivit acuzării, Vasile Marandici a acționat în interes material și personal, urmărind formarea și înregistrarea terenului în proprietatea sa, iar Anatolii Șevciuc – din interes personal, în scopul tăinuirii propriilor acțiuni ilegale și conferirii unui caracter legal acestora. Vasile Marandici a ordonat perfectarea extrasului, l-a contrasemnat și a aplicat ștampila Primăriei, iar Anatolii Șevciuc a înscris datele respective, a perfectat și eliberat documentul. Datele din certificat sunt considerate false, deoarece titlul provizoriu eliberat lui Vasile Marandici la 27 ianuarie 1994, în temeiul aceleiași decizii, atesta atribuirea unei suprafețe totale de 0,40 ha., dintre care 0,35 ha. teren arabil și 0,05 ha vii. În baza extrasului nr. 339, SRL „DarySophcad” a întocmit dosarul tehnic și titlul de autentificare pentru terenul cu nr. cadastral 8928105.130, iar la 09 decembrie 2016 dreptul de proprietate asupra terenului de 0,2263 ha a fost înregistrat pe numele lui Vasile Marandici. Potrivit acuzării, în acest teren au fost incluse 0,01 ha „sub construcția casei” și 0,16 ha „acasă” din terenul de 0,50 ha atribuit lui Iacob Pascari, care cuprindea 0,42 ha teren arabil, 0,01 ha livezi, 0,06 2 ha vii, 0,01 ha sub construcția casei și 0,16 ha „acasă”, cauzându-i un prejudiciu considerabil de 2.698,43 de lei. Acțiunile lui Vasile Marandici au fost încadrate în baza art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) Cod penal, iar cele ale lui Anatolii Șevciuc – în baza art. 42 alin. (5), art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) Cod penal. Acțiunile privind înscrierea datelor false în extrasul nr. 339 au fost încadrate, în privința ambilor, în baza art. 42 alin. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal. b. Situația juridică a terenurilor

Actele ridicate de la Lidia Pascari la 11 ianuarie 2018 confirmă că, prin decizia nr. 13, din 18 iulie 1990, a Comitetului executiv al Sovietului sătesc Crăsnășeni, lui Iacob Pascari i-a fost atribuit un teren de 0,08 ha (800 m²) pentru construcția unei case individuale. Ulterior, prin decizia nr. 04, din 25 octombrie 1993, a Primăriei Crăsnășeni s-a dispus eliberarea titlurilor provizorii potrivit datelor existente la 01 aprilie 1993 (pct. 11) și s-a permis eliberarea acestora în cazul unei devieri de până la 0,03 ha, dacă lotul atribuit era îngrădit pe lângă casă (pct. 12). În baza acestei decizii, la 27 ianuarie 1994, lui Iacob Pascari i-a fost eliberat un titlu provizoriu nr. 240 pentru suprafața totală de 0,50 ha, dintre care 0,42 ha pământ arabil, 0,01 ha livezi, 0,06 ha vii și 0,01 ha sub construcția casei, fiind înscrisă și mențiunea 0,16 ha „acasă”. Actele ridicate cuprind și 22 de chitanțe privind plățile fiscale achitate de Iacob și Lidia Pascari în perioada 2008–2017, precum și o recipisă pentru anul 2016 (f.d. 114, 207–252, vol. I).

În baza deciziei nr. 04, din 25 octombrie 1993, la 27 ianuarie 1994, lui Dumitru Marandici, tatăl lui Vasile Marandici, i-a fost eliberat titlul provizoriu nr. 225 pentru 0,33 ha, dintre care 0,08 ha pământ arabil, 0,03 ha livezi, 0,02 ha vii și 0,01 ha sub construcția casei, fiind înscrisă și mențiunea 0,16 ha „acasă”. În aceeași zi, lui Vasile Marandici i-a fost eliberat titlul provizoriu nr. 226 pentru 0,40 ha, dintre care 0,35 ha pământ arabil și 0,05 ha vii, fără suprafețe indicate la rubricile „sub construcția casei” și „acasă” (f.d. 20–22, 169, vol. II). Ulterior, prin decizia Primăriei satului Crăsnășeni nr. 08 din 04 aprilie 1996, lui Vasile Marandici i-a fost atribuit un teren de 0,15 ha pentru construcția unei case de locuit (f.d. 171, vol. II).

La 27 ianuarie 2009, Vasile Marandici a fost recunoscut moștenitor testamentar al lui Dumitru Marandici pentru trei terenuri agricole situate în extravilanul satului Crăsnășeni, cu suprafețele de 0,270 ha (nr. cadastral 8928102.094), 0,564 ha (nr. cadastral 8928208.062) și 0,313 ha (nr. cadastral 8928210.095). În aceeași zi, Vasile Marandici a fost recunoscut moștenitor legal al Sofiei Marandici pentru alte trei terenuri agricole situate în extravilanul satului Crăsnășeni, cu suprafețele de 0,120 ha (nr. cadastral 8928210.046), 0,564 ha (nr. cadastral 8928208.063) și 0,369 ha (nr. cadastral 8928210.003) (f.d. 23–26, vol. II).

Potrivit proceselor-verbale de examinare a documentelor din 02 februarie 2018, datele înscrise în registrele de evidență a gospodăriilor și în registrele fiscale se prezintă astfel (f.d. 27-73, vol. II): 3 Perioada Dumitru Marandici Vasile Marandici Iacob Pascari 1992–1997 Cont personal nr. 237. 0,33 ha; Cont personal nr. 238. Cont personal nr. 251. 0,08 ha arabil; 0,21 ha vii; 0,03 0,40 ha; 0,35 ha arabil; 0,50 ha; 0,42 ha arabil; ha livezi; 0,01 ha sub curți și 0,05 ha vii; fără suprafață 0,06 ha vii; 0,01 ha livezi; clădiri; din 1994 – 0,16 ha în indicată sub curți și 0,01 ha sub curți și vatra satului. Casă – 81 m², clădiri sau în vatra clădiri; din 1994 – 0,16 ha dintre care 68 m² locuibili; satului; fără construcții în vatra satului; fără bucătărie de vară – 32 m². indicate. construcții indicate. 1997–2001 Decedat. Gospodăria figura cu Cont personal nr. 229. Cont personal nr. 240. 0,33 ha; 0,08 ha arabil; 0,21 ha 0,40 ha; 0,35 ha arabil; 0,50 ha; 0,42 ha arabil; vii; 0,03 ha livezi; 0,01 ha sub 0,05 ha vii; fără suprafață 0,06 ha vii; 0,01 ha livezi; curți și clădiri; 0,16 ha în vatra indicată sub curți și 0,01 ha sub curți și satului. Casă – 81 m², dintre clădiri sau în vatra clădiri; 0,16 ha în vatra care 68 m² locuibili; bucătărie satului; fără construcții satului. În 1997 și 1998: de vară – 32 m². indicate. casă – 32 m², dintre care 26 m² locuibili. 2002–2006 — Cont personal nr. 216. Cont personal nr. 227. 0,40 ha; în 2004 și 2006, 0,50 ha; în 2004 și 2006, lot pe lângă casă; fără lot pe lângă casă. În 2002: suprafață indicată în casă – 32 m². intravilan sau sub construcții și curți; fără construcții indicate. 2007–2011 — Cont personal nr. 212. Cont personal nr. 561. 0,40 ha în 2007; 0,73 ha 0,50 ha. În 2007: casă – în 2008–2011. În 2007 și 74 m², dintre care 40 m² 2010 este înscrisă o casă locuibili. cu suprafața totală de 81 m², dintre care 68 m² locuibili, cu un nivel, anul recepționării – 1966. 2013–2016 — Nr. 226 în Registrul de Nr. 239 în Registrul de evidență a gospodăriilor evidență a gospodăriilor populației; nr. 715 în populației; nr. 340 în Registrul cadastrului Registrul cadastrului funciar. 0,73 ha, lot pe funciar. 0,50 ha în lângă casă. 2013–2015; 0,38 ha în 2016, lot pe lângă casă. 2017 — Nr. 226 în Registrul de Nr. 240 în Registrul de evidență a gospodăriilor evidență a gospodăriilor populației; nr. 715 în populației; nr. 340 în Registrul cadastrului Registrul cadastrului funciar. 0,89 ha, lot pe funciar. 0,22 ha, lot pe lângă casă. lângă casă. c. Constituirea terenului cu suprafața de 0,2263 ha

Potrivit extrasului nr. 339, din 22 noiembrie 2016, prin decizia nr. 04, din 25 octombrie 1993, a Primăriei Crăsnășeni, lui Vasile Marandici i-a fost repartizat în proprietate privată, pentru construcție locativă, un teren de 0,2263 ha. La 24 noiembrie 2016, SRL „DarySophcad” a întocmit actul de stabilire a hotarelor terenului, iar la 25 noiembrie 2016 – planul geometric. La 06 decembrie 2016, lui Vasile Marandici i-a fost eliberat titlul de autentificare a 4 dreptului deținătorului de teren pentru suprafața de 0,2263 ha, cu nr. cadastral 8928105.130. La 09 decembrie 2016, în baza acestui titlu, dreptul de proprietate asupra terenului a fost înregistrat pe numele lui Vasile Marandici și Elena Marandici (f.d. 5–9, 4–16, 143, vol. II).

Răspunsul Primăriei Crăsnășeni din 21 aprilie 2022, confirmă că prețul normativ al terenului pentru construcții din intravilanul satului Crăsnășeni, cu suprafața de 0,2263 ha, constituia, la 22 noiembrie 2016, 2.698,43 de lei, calculat potrivit Legii nr. 1308/1997 (f.d.215, vol. IV).

Potrivit procesului-verbal de examinare a documentelor din 07 aprilie 2018, în registrele cadastrale ale deținătorilor de terenuri ale Primăriei Crăsnășeni erau înscrise următoarele terenuri f.d. 139-144,vol. II): Titular Nr. Terenuri înscrise (suprafață – nr. cadastral) Mențiune manuscrisă cu creion simplu Iacob Pascari nr. 340 0,225 ha – 8928210148; 0,1761 ha – „Lot 0,50” 8928210081; 0,2909 ha – 8928102095; 0,3694 ha – 8928210002 Lidia Pascari nr. 341 0,8473 ha – 8928210135; 0,2506 ha – — 8928210045 Vasile nr. 715 0,5643 ha – nr. cadastral 8928208.063; 0,1199 „Lot 0,73” Marandici ha – nr. cadastral 8928210.046; 0,3694 ha – nr. cadastral 8928210.003; 0,5644 ha – nr. cadastral 8928208.062; 0,313 ha – nr. cadastral 8928210.095; 0,27 ha – nr. cadastral 8928102.094; 0,09097 ha – nr. cadastral 8928208.283; 0,2263 ha – nr. cadastral 8928105.130

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 05 aprilie 2018 a fost autorizată punerea sub sechestru a șase bunuri imobile înregistrate pe numele lui Vasile Marandici, inclusiv terenul cu nr. cadastral 8928105.130, cu suprafața de 0,2263 ha. La 13 aprilie 2018, sechestrul a fost aplicat ( f.d.197-227; vol.II). d. Declarațiile martorilor

Iacob Pascari a fost recunoscut parte vătămată la 11 ianuarie 2018, iar Mihail Baicu, primarul comunei Săseni, a fost recunoscut reprezentantul legal al acestuia, având în vedere starea sa de neputință cauzată de problemele de sănătate. Mihail Baicu a declarat că familia Pascari locuia în comuna Săseni din aproximativ anul 2010 (f.d. 201–206, vol. I). Lidia Pascari, soția lui Iacob Pascari, a decedat la 03 iunie 2018, iar Iacob Pascari la 10 septembrie 2019 (f.d. 71, 75, vol. IV). În ședința de judecată, procurorul a solicitat recunoașterea Olgăi Pascari în calitate de succesor al părții vătămate. Instanța a admis cererea, iar Olga Pascari a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa (f.d. 69–70, 97, vol. IV). Ulterior, Aliona Pascari a solicitat să fie recunoscută în calitate de succesor al părții vătămate și al părții civile decedate și a cerut examinarea cauzei în lipsa sa. Ea a menționat că prejudiciul material de 2.698,43 de lei cauzat lui Iacob și Lidia 5 Pascari constituia, raportat la situația lor din anul 2016, un prejudiciu considerabil, ambii fiind pensionari și având probleme de sănătate. Prin procura din 03 august 2022, aceasta a împuternicit-o pe Galina Lisnic să-i reprezinte interesele în proces (f.d. 218, 220–231, vol. IV).

Galina Lisnic a declarat că a activat la Primăria Crăsnășeni în perioada 1990–2013, în calitate de perceptor fiscal, iar aproximativ cinci ani și jumătate a exercitat și atribuții de inginer cadastral. Ea a participat la eliberarea titlurilor provizorii și a executat înscrisurile manuscrise din titlul nr. 240 din 27 ianuarie 1994, eliberat lui Iacob Pascari, și din titlul nr. 226 din aceeași dată, eliberat lui Vasile Marandici. Printr-o decizie din anul 1990, lui Iacob Pascari i-au fost atribuite 0,08 ha pentru construcția casei, iar suprafața de facto a gospodăriei era de aproximativ 0,17 ha. La 01 ianuarie 1991, familia acestuia avea patru membri, iar, după revenirea unui copil, suprafața atribuită a ajuns la 0,50 ha. În decizia nr. 04 nu se făcea referire la art. 11 și 12 din Codul funciar. Fiecărei familii îi era eliberat un singur titlu provizoriu, în care se indicau decizia consiliului și suprafața totală atribuită, fără plan. Datele privind terenurile se înscriau în cărțile de gospodărie auxiliare și în evidențele funciare ale primăriei. Titlul nr. 240 prevedea pentru Iacob Pascari suprafața totală de 0,50 ha, constituită din 0,42 ha teren arabil, 0,01 ha livezi, 0,06 ha vii și 0,01 ha sub construcția casei, aceste suprafețe însumând 0,50 ha, dintre care 0,16 ha se aflau „acasă”, iar 0,34 ha în regiunea Cravăț. Familia Pascari achita impozitul pentru teren, iar Galina Lisnic și-a recunoscut înscrisurile de pe chitanțele prezentate la urmărirea penală. Titlul nr. 226 prevedea pentru Vasile Marandici suprafața totală de 0,40 ha, dintre care 0,35 ha teren arabil și 0,05 ha vii. Din această suprafață, 0,04 ha se aflau în regiunea Popov, 0,26 ha în regiunea Găzării și 0,10 ha în regiunea Florna. În anul 1994, lui Vasile Marandici nu i-a fost atribuit teren pe lângă casă, deoarece locuia în gospodăria tatălui său, Dumitru Marandici. Vasile Marandici avea 4 ari în intravilan și două sectoare în extravilan, iar ulterior i-au fost repartizați 0,15 ha pentru construcția casei. Galina Lisnic îl cunoștea pe Iacob Pascari din anul 1979 drept proprietar al gospodăriei în litigiu, în care familia acestuia locuia deja la acel moment. Iacob Pascari și Vasile Marandici erau verișori drepți. Familia Pascari a locuit ulterior în centrul satului Crăsnășeni, iar apoi s-a mutat în satul Săseni, raionul Călărași, dar a continuat să achite impozitul pentru teren. În anul 2017, Lidia Pascari i-a spus că fiica sa, Aliona Pascari, aflase de la Anatolii Șevciuc că gospodăria avea alt proprietar. În aprilie 2017, Galina Lisnic l-a văzut pe Vasile Marandici la efectuarea măsurărilor cadastrale în această gospodărie. El a perfectat actele asupra terenului pentru care lui Iacob Pascari îi fusese eliberat titlul provizoriu. Lidia Pascari a scris în prezența consilierilor o plângere, iar Galina Lisnic a sesizat Centrul Național Anticorupție (f.d. 178-179, 185-186, vol. I; f.d. 148-151, vol. IV). Galina Lisnic, deși a fost legal citată, nu s-a prezentat în ședința instanței de apel. În baza art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța a examinat cauza în lipsa acesteia (f.d. 117, 124, vol. V). 6

Prin încheierea Judecătoriei Bălți din 05 aprilie 2018 a fost autorizată percheziția la domiciliul Galinei Lisnic din satul Crăsnășeni, pentru depistarea blanchetelor curate sau completate ale titlurilor provizorii și a altor documente relevante pentru cauză. Necesitatea percheziției a fost motivată inclusiv prin declarațiile lui Vasile Marandici, potrivit cărora înscrisurile din titlul provizoriu eliberat lui Iacob Pascari nu coincideau cu cele din registrul titularilor funciari și ar fi fost introduse de Galina Lisnic. La 11 aprilie 2018, percheziția a fost efectuată, fiind depistat un titlu provizoriu eliberat la 27 ianuarie 1994 pe numele lui Ion Lisnic, pentru un teren cu suprafața totală de 0,49 ha, înscris și în registrul titularilor funciari. Alte documente relevante pentru cauza penală nu au fost depistate (f.d. 189-196, vol. II).

În ședința de judecată, în temeiul art. 371 Cod de procedură penală, au fost date citirii declarațiile Lidiei Pascari date în faza urmăririi penale. Ea a declarat că s-a căsătorit cu Iacob Pascari în anul 1969 și, după căsătorie, au locuit în gospodăria bunicilor soțului, Vasile Marandici și Efimia Marandici, din satul Crăsnășeni. La acel moment, în gospodărie exista o casă în care au locuit împreună cu Efimia Marandici. Aproximativ în anul 1979, Efimia Marandici a decedat, fără a lăsa moștenire, iar Lidia Pascari nu cunoștea dacă ulterior au fost întocmite acte asupra casei și terenului aferent. În baza Deciziei Primăriei Crăsnășeni nr. 04 din 25 octombrie 1993, lui Iacob Pascari i-a fost eliberat la 27 ianuarie 1994 titlul provizoriu nr. 240 pentru suprafața totală de 0,50 ha, în care erau indicate 0,42 ha teren arabil, 0,01 ha livezi, 0,06 ha vii, 0,01 ha sub construcția casei și 0,16 ha de lângă casă. Din suprafața de 0,50 ha, 0,16 ha constituiau gospodăria bunicilor soțului, situată în intravilanul satului Crăsnășeni, iar 0,34 ha reprezentau teren arabil situat în extravilanul satului, la hotar cu satul Budăi. Familia sa a avut grijă de terenul de 0,16 ha din anul 1969 până în anul 2014, iar din anul 2014 Vasile Marandici, cu acordul lor, a început să-l prelucreze. Impozitul funciar pentru acest teren a fost achitat de familia Pascari până în anul 2016, iar pentru anul 2017 de Vasile Marandici. În anul 2017, fiica sa, Aliona Pascari, s-a prezentat la Primăria Crăsnășeni pentru achitarea impozitelor. Anatolii Șevciuc i-a comunicat că nu mai era necesară achitarea impozitului pentru terenul aferent și de sub casa în care locuiseră, deoarece acestea aparțineau primarului Vasile Marandici. Lidia Pascari nu cunoștea în ce mod Vasile Marandici a dobândit dreptul asupra acestor bunuri. Nici ea, nici Iacob Pascari, și nici alți membri ai familiei nu i-au transmis dreptul de proprietate asupra casei sau terenului, nu au semnat acte în acest scop și nu au eliberat procuri pentru transmiterea bunurilor. Ea nu mai locuia în casa din Crăsnășeni din aproximativ anul 2010, însă casa și terenul nu a fost înstrăinat și continuau să le considere proprietatea lor (f.d. 192–195, vol. I).

Pavel Ciubuc și Anatolii Popov au relatat că, în octombrie 2017, Lidia Pascari s-a adresat pentru ajutor celor patru consilieri ai comunei Crăsnășeni – Pavel Ciubuc, Anatolii Popov, Galina Lisnic și Anatolii Pinteac – în legătură cu casa și terenul familiei sale, după ce fiica sa a venit la primărie pentru achitarea 7 impozitelor și a aflat că bunurile erau înregistrate pe numele lui Vasile Marandici. Cei patru consilieri s-au deplasat la domiciliul Lidiei Pascari din satul Săseni, unde aceasta le-a prezentat chitanțele de achitare a impozitelor și titlul provizoriu eliberat pe numele lui Iacob Pascari. Ea le-a comunicat că nici ea, nici membrii familiei sale, nu au transmis dreptul de proprietate asupra casei și terenului către Vasile Marandici. Pavel Ciubuc, care a exercitat funcția de primar al comunei Crăsnășeni în perioada 2003–2015, a mai declarat că familia Pascari locuise în casa din litigiu, iar, ulterior, copiii acesteia au stat acolo și au început construcția unei temelii. El a precizat că Vasile Marandici locuia în casa părintească și deținea cotele care au aparținut părinților săi, iar între Iacob Pascari și Vasile Marandici exista o relație de rudenie, fiind verișori. Anatolii Popov a declarat că o cunoștea pe Lidia Pascari și gospodăria în care aceasta locuise împreună cu Iacob Pascari în perioada 1969–2003, și că nu cunoștea despre vreo vânzare sau altă înstrăinare a casei și terenului (f.d. 176–177, 181–182, vol. I; f.d. 118–120, 168–170, vol. IV). Anatolii Pinteac a fost audiat la etapa urmăririi penale, însă nu a fost audiat în ședința de judecată, deoarece se afla peste hotarele Republicii Moldova. Acesta a relatat aceleași împrejurări cu privire la adresarea Lidiei Pascari și lipsa transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor către Vasile Marandici (f.d. 108, vol.1; f.d. 141-142, vol. IV).

Vasile Vozan a declarat că a exercitat funcția de primar al satului Crăsnășeni în perioada 1988–1995. El cunoștea familia lui Iacob și Lidia Pascari și a precizat că aceasta locuia, de la sfârșitul anilor 1970, în gospodăria Efimiei Marandici, bunica lui Iacob Pascari pe linie maternă. Gospodăria familiei Pascari se afla peste drum de gospodăria lui Dumitru Marandici, tatăl lui Vasile Marandici. În baza Deciziei nr. 04, din 25 octombrie 1993, lui Iacob Pascari i-a fost eliberat la 27 ianuarie 1994 titlul provizoriu nr. 240. Vasile Vozan a recunoscut semnătura din rubrica rezervată primarului și a declarat că aceasta îi aparține. El a explicat că suprafața de 0,16 ha înscrisă la rubrica „Acasă” reprezenta terenul din gospodăria lui Iacob Pascari. În fapt, suprafața gospodăriei era de aproximativ 0,22 ha. Diferența provenea din faptul că, după lărgirea drumului, din gospodăria lui Iacob Pascari fusese luată o parte din teren, iar drept compensație i-ar fi fost atribuite aproximativ 0,06 ha dintr-un teren vecin fără stăpân. Această suprafață nu a fost înscrisă în registru, astfel încât în titlu a rămas indicată suprafața de 0,16 ha. Vasile Vozan a mai declarat că, la momentul eliberării titlului provizoriu, casa Efimiei Marandici era deja demolată, iar cheltuielile legate de înmormântarea acesteia au fost suportate de Iacob Pascari. Titlul provizoriu nr. 226, din 27 ianuarie 1994, eliberat lui Vasile Marandici, la fel a fost semnat de el. Titlurile provizorii, rubricile 1–2, indicau suprafața totală a terenurilor, rubricile 3–6 suprafețele potrivit destinației, iar rubrica 7 conținea informația suplimentară privind terenul de lângă casa de locuit. Terenurile lui Vasile Marandici, în suprafață totală de 0,40 ha, erau amplasate astfel: 0,04 ha în regiunea Popov, 0,26 ha în regiunea Găzării și 0,10 ha în regiunea Florna. Terenurile lui Iacob Pascari, în suprafață totală de 0,50 ha, erau amplasate astfel: 8 0,34 ha în regiunea Cravăț și 0,16 ha pe lotul de lângă casă. În anul 1994, Vasile Marandici nu avea casă de locuit și teren pe lângă casă și locuia în casa tatălui său, Dumitru Marandici. Înscrisurile manuscrise din cele două titluri au fost executate de Galina Lisnic, iar semnăturile din rubrica „inginerului-șef pentru reglementarea regimului proprietății” aparțineau lui Andrei Elescu (f.d. 189-184, vol. I; 123-127 vol. IV) .

Maria Brumă, administrator al SRL „DarySophcad”, a declarat că, aproximativ la 22 noiembrie 2016, Vasile Marandici s-a adresat societății pentru efectuarea lucrărilor cadastrale și elaborarea planului geometric necesar înregistrării unui teren din satul Crăsnășeni. Acesta a prezentat extrasul nr. 339, din 22 noiembrie 2016, din Decizia nr. 04, din 25 octombrie 1993, potrivit căruia lui Vasile Marandici îi fusese repartizat în proprietate privată un teren cu suprafața de 0,2263 ha, în scopul construcției locative. În baza acestui extras, Maria Brumă, Vasile Marandici și Anatolii Șevciuc, s-au deplasat la fața locului pentru efectuarea măsurărilor cadastrale. Maria Brumă a întocmit dosarul tehnic, care cuprindea actul și schema de stabilire a hotarelor, precum și planul geometric, și l-a transmis Serviciului Cadastral Teritorial Telenești pentru recepționare. Lui Vasile Marandici ea a transmis exemplarul beneficiarului și i-a explicat procedura de înregistrare a bunului. Ea a precizat că, în lipsa extrasului nr. 339, lucrările cadastrale și înregistrarea terenului nu puteau fi efectuate, iar dacă terenul fusese atribuit lui Dumitru Marandici, dosarul tehnic trebuia întocmit pe numele acestuia, Vasile Marandici putând dobândi dreptul ulterior în baza certificatului de moștenire (f.d. 161–162, vol. I, 133-136, vol IV).

Nicolae Minciună a declarat că locuiește în satul Crăsnășeni din anul 1975 și că îl cunoștea pe Iacob Pascari. Acesta locuia împreună cu familia în casa bunicii sale. Iacob Pascari începuse construcția unei alte case, însă nu a finalizat-o. El a locuit acolo până aproximativ în anul 2005 sau 2006, după care s-a mutat într-o casă din centrul satului, dar a continuat să îngrijească gospodăria. În anul 2009 sau 2010, Iacob Pascari și soția sa au plecat să locuiască în satul Săseni, raionul Călărași. De aproximativ cinci sau șase ani, de gospodăria lui Iacob Pascari se ocupa Vasile Marandici. El nu cunoștea în baza căror acte acesta prelucra terenul. Casa bunicii era în stare avariată (f.d. 187, vol. I; 116-117, vol. IV). e. Poziția apărării

Vasile Marandici nu și-a recunoscut vinovăția. El a declarat că deținea în total 88 ari: 40 ari în baza Deciziei Consiliului Crăsnășeni nr. 4 din 25 octombrie 1993, 33 ari pe care susținea că i-a moștenit de la tatăl său, Dumitru Marandici, în baza testamentului nr. 52 din 26 februarie 1996, și 15 ari atribuiți prin Decizia Primăriei Crăsnășeni nr. 08 din 04 aprilie 1996 pentru construcția casei. Din această suprafață, 20 ari se aflau în extravilan, iar 68 ari în intravilan. El deținea efectiv această suprafață, inclusiv terenul de 16 ari aflat în litigiu, pe care îl prelucra din anul 1994, fără ca Iacob Pascari să-i fi înaintat vreo pretenție. În 9 anul 1995, la cererea sa, terenul pe care îl avea în regiunea Găzării ar fi fost schimbat cu terenul aflat în litigiu, în baza unei înțelegeri cu primăria, după care el l-ar fi gestionat și ar fi achitat impozitul pentru acesta. Decizia nr. 04, din 25 octombrie 1993, nu stabilea destinația și amplasarea concretă a terenurilor, ci doar suprafața și modul de folosință. Dacă un teren se afla în intravilan și pe acesta existau construcții, în documente se indica destinația „pentru construcții”, iar în cadrul perfectării dosarului tehnic se stabilea dacă edificiul era sau nu locuibil și dacă urma să fie inclus în titlul de autentificare. Vasile Marandici a susținut că extrasul nr. 339 din 22 noiembrie 2016 nu a fost întocmit în baza titlului provizoriu, ci în baza cărții cadastrale. El a recunoscut că a contrasemnat extrasul și a aplicat ștampila primăriei, însă a afirmat că înscrisul manuscris fusese executat de Anatolii Șevciuc. Semnătura primarului și ștampila primăriei autentificau concordanța înscrisurilor din extras cu datele din cartea cadastrală. Extrasul a fost eliberat de secretarul primăriei și înregistrat prin aplicarea ștampilei. Vasile Marandici a recunoscut semnătura aplicată de el în rubrica primarului din titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu numărul cadastral 8928105.130. El a contestat dreptul lui Iacob Pascari asupra terenului de 0,16 ha și a susținut că titlul provizoriu eliberat acestuia indica suprafața de „0,50 ari”, care, în opinia sa, reprezenta jumătate de ar, nu 0,50 ha. Acuzarea a indicat în mod greșit în rechizitoriu suprafața de 0,50 ha. În titlul provizoriu erau indicate 0,01 ha „sub construcția casei” și 0,16 ha „acasă”, deși, potrivit registrelor gospodăriilor, la rubrica privind casa de locuit nu era înscrisă o casă pe numele familiei Pascari. În lipsa unei case nu exista temei pentru înscrierea unui teren cu destinația „acasă”. Nu exista o decizie a consiliului prin care lui Iacob Pascari să-i fi fost atribuit anume terenul de 0,50 ha, cu stabilirea amplasării sale, așa cum, potrivit lui, impuneau art. 10 și 11 din Codul funciar. Înscrierile din titlul provizoriu al lui Iacob Pascari nu coincideau cu datele din registrele funciare, potrivit cărora familia Pascari figura, în diferite perioade, cu case construite în anii 1968 și 1910 și cu 40 ari de teren, nu 50 ari. Două acte din anii 2010 și 2011, confirmă că familia Pascari în perioada 1994–2009 a locuit în casa Angelei Petrova, nu în casa bunicii sale, care a fost construită de tatăl său, Dumitru Marandici, moștenitorul legal al bunicii sale și de la care el a dobândit ulterior drepturile asupra bunurilor. Vasile Marandici a contestat declarațiile lui Vasile Vozan privind gospodăria familiei Pascari și a susținut că Iacob Pascari nu putea să o fi înmormântat pe bunica sa, deoarece în acea perioadă se afla în serviciul militar. Înscrierile din titlul provizoriu al lui Iacob Pascari nu corespundeau registrelor și a susținut că Galina Lisnic ar fi completat ulterior asemenea documente. Iacob Pascari avea dreptul la 50 ari, iar prin însumarea suprafețelor pretinse de acesta rezultau 66 ari. În opinia sa, diferența de 16 ari reprezenta un surplus la care Iacob Pascari nu avea dreptul. În ceea ce privește prejudiciul, Vasile Marandici a susținut că suma de 2.658,43 de lei a fost calculată pentru 22 ari, deși Iacob Pascari pretindea 16 ari, astfel încât valoarea 10 prejudiciului ar fi trebuit să fie mai mică. El consideră pretențiile formulate asupra terenului neîntemeiate (f.d. 164-165, vol II; f.d.178-180, vol. IV ).

În ședința de judecată, Vasile Marandici a prezentat certificatul Primăriei Crăsnășeni nr. 02/1-19-52 din 18 mai 2020, potrivit căruia, începând cu anul 1995, deținea, prelucra și achita impozitul funciar pentru 0,10 ha situate pe masivul „la gazarie”; răspunsul Primăriei nr. 02/1-14-63 din 03 iulie 2020, în care se menționa că terenul de 0,40 ari îi aparținea cu drept de proprietate privată, iar primăria nu deținea acte privind moștenitorii terenului defunctului Iacob Pascari; și certificatul nr. 02/1-19-129 din 21 iulie 2020, potrivit căruia, în perioada 2014–2020, a fost impozitat și a achitat toate impozitele pentru suprafața de 0,89 ha (f.d.173-175, vol. IV)

Anatolii Șevciuc nu și-a recunoscut vinovăția. El a declarat că activa din 07 septembrie 1999 în calitate de specialist pentru reglementarea regimului funciar al Primăriei Crăsnășeni. Potrivit art. 11 din Codul funciar, autoritatea publică locală atribuia cetățenilor, fără plată, terenurile din intravilan ocupate de case, anexe gospodărești și grădini. În Primăria Crăsnășeni nu s-a efectuat înregistrarea masivă a acestor terenuri și nici a grădinilor din extravilan. Din acest motiv, nu tuturor titularilor li s-au eliberat titluri definitive de autentificare a dreptului asupra terenului, ci doar titluri provizorii, care confirmau temporar posesia și folosința terenurilor până la eliberarea titlurilor definitive. Titlurile provizorii se întocmeau în două exemplare: unul se remitea titularului, iar celălalt trebuia păstrat la primărie. Exemplarele primăriei și lista persoanelor împroprietărite nu s-au păstrat, iar titlurile nu conțineau schema de amplasare a terenurilor. Această situație a permis schimburi de terenuri între cetățeni. În titlurile provizorii era indicată greșit „Decizia Primăriei Crăsnășeni nr. 04 din 25 octombrie 1993”, în loc de decizia Consiliului sătesc Crăsnășeni nr. 04 din aceeași dată. Titlurile au fost eliberate în baza situației existente la 01 aprilie 1993 și a art. 11 din Codul funciar. Cu privire la Iacob Pascari, Anatolii Șevciuc a invocat registrul gospodăriilor pentru anii 1992–1996, contul nr. 251, unde nu era înscrisă o casă de locuit. El a susținut că nu era clar temeiul pentru înscrierea suprafeței de 0,16 ha „acasă” și nici dreptul lui Iacob Pascari asupra acestui teren. Familia Pascari nu a avut în proprietate o casă în satul Crăsnășeni, ci a locuit în diferite locuințe. În anul 1994, familia locuia în casa de pe terenul în litigiu, iar ulterior în alte case. În anul 2009, familia a părăsit satul după ce Agalina Petrova i-a cerut să elibereze locuința, situație care a generat și un litigiu. Vasile Marandici i-a spus că, în anul 1995, a schimbat 0,16 ha din masivul Găzării cu terenul de 0,16 ha aflat în litigiu, în baza unei înțelegeri cu fostul primar Ion Delinschi. Terenul a fost ulterior folosit de Vasile Marandici, fără ca Iacob Pascari să formuleze pretenții. În noiembrie 2016, Vasile Marandici i-a comunicat despre acest schimb, i-a prezentat titlul provizoriu pentru suprafața de 0,40 ha și i-a solicitat eliberarea unui extras în baza deciziei nr. 4 din 25 octombrie 1993. El a recunoscut că a executat personal înscrisul manuscris din extrasul nr. 339, din 22 noiembrie 2016, la solicitarea lui Vasile Marandici. După 11 completare, extrasul a fost contrasemnat de Vasile Marandici, în calitate de primar al satului Crăsnășeni, iar numărul de înregistrare a fost aplicat de secretara Consiliului local, Vera Mocanu, responsabilă de registrul de ieșire a corespondenței. El a întocmit extrasul în exercitarea atribuțiilor de serviciu și că nu a introdus intenționat date false. În urma măsurărilor cadastrale, s-a stabilit că terenul avea suprafața de 0,2263 ha, nu de 0,16 ha. În baza extrasului nr. 339, din 22 noiembrie 2016, SRL „DarySophcad” a efectuat lucrările cadastrale pentru elaborarea planului geometric și formarea bunului imobil. Din actele primăriei nu rezulta clar dreptul lui Iacob Pascari asupra celor 0,16 ha (f.d. 119-120, vol. II; f.d.184-186). f. Sentința

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 13 decembrie 2022: Inculpat Încadrarea juridică Soluția Vasile art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹); Recunoscut vinovat și liberat de Marandici art. 42 alin. (5), art. 332 alin. răspundere penală în temeiul art. (2) lit. b) Cod penal 60 Cod penal, ca urmare a expirării termenului de prescripție. Anatolii art. 42 alin. (5), art. 327 alin. Recunoscut vinovat și liberat de Șevciuc (2) lit. b) și b¹); art. 42 alin. răspundere penală, în temeiul art. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) 60 Cod penal, ca urmare a Cod penal expirării termenului de prescripție A fost menținut sechestrul asupra bunurilor imobile înregistrate cu drept de proprietate pe numele lui Vasile Marandici. Corpurile delicte: registrele și documentele cadastrale, inclusiv titlurile provizorii eliberate lui Vasile Marandici și Iacob Pascari, au fost menținute la materialele cauzei.

Instanța a constatat că probele administrate confirmă vinovăția inculpaților. Faptele sunt infracțiuni mai puțin grave și că, de la săvârșirea lor ,au trecut mai mult de cinci ani, motiv pentru care, în temeiul art. 60 Cod penal, inculpații au fost liberați de răspundere penală ca urmare a expirării prescripției. b. Cererile de apel și decizia

La 23 decembrie 2022, procurorul Andrei Formusatii a declarat apel și a solicitat casarea sentinței în partea liberării inculpaților de răspundere penală și aplicarea unor pedepse de câte patru ani de închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de șase ani. El a susținut că instanța a aplicat greșit art. 60 Cod penal, deoarece infracțiunile imputate, comise în noiembrie-decembrie 2016, erau grave, iar sancțiunea maximă era de șase ani de închisoare. Prin urmare, termenul de prescripție era de 15 ani, nu de cinci ani.

La 26 decembrie 2022, avocatul Svetlana Coșneanu a declarat apel și a solicitat achitarea lui Vasile Marandici și Anatolii Șevciuc. Ea a susținut că prima 12 instanță nu a analizat probele și nu a răspuns chestiunilor esențiale privind existența faptelor, întrunirea elementelor infracțiunilor și vinovăția inculpaților. Apărarea a contestat și dreptul lui Iacob Pascari asupra terenului, deoarece la dosar nu a fost anexată decizia nr. 04, din 25 octombrie 1993, titlul provizoriu era eliberat pe numele „Pascaru”, indica suprafața de 0,16 ha, iar în învinuire figura suprafața de 0,2263 ha. Numărul 240 din registrul titularilor funciari corespundea lui Mihail Roșioru, iar dreptul lui Iacob Pascari nu era înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Din aceste motive nu era dovedit dreptul lui Iacob Pascari asupra terenului și nici temeiul recunoașterii lui în calitate de parte vătămată. Martorii care au confirmat că s-au deplasat la domiciliul lui Iacob și Lidia Pascari pentru a discuta problema terenului, aceștia, în calitate de consilieri locali, nu aveau competența de a soluționa litigiul funciar.

Prin decizia din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul apărării și a admis apelul procurorului. Instanța a casat sentința în partea liberării de răspundere penală a inculpaților, recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunilor imputate, și le-a aplicat: Inculpat Infracțiunea Pedeapsa Pedeapsa definitivă în baza art. 84 alin. (1) și art. 90 alin. (1) Cod penal Vasile art. 327 alin. (2) lit. trei ani de închisoare și patru ani de închisoare, cu Marandici b) și b¹) Cod penal privarea de dreptul de a suspendarea condiționată ocupa funcții publice pe a executării pedepsei și cinci ani termen de probațiune de doi ani; privarea de dreptul de a ocupa funcții art. 42 alin. (5), art. doi ani de închisoare și publice pe șase ani 332 alin. (2) lit. b) privarea de dreptul de a Cod penal ocupa funcții publice pe cinci ani Anatolii art. 42 alin. (5), art. trei ani de închisoare și patru ani de închisoare, cu Șevciuc 327 alin. (2) lit. b) privarea de dreptul de a suspendarea condiționată și b¹) Cod penal ocupa funcții publice pe a executării pedepsei și cinci ani termen de probațiune de doi ani; privarea de art. 42 alin. (5), art. doi ani de închisoare și dreptul de a ocupa funcții 332 alin. (2) lit. b) privarea de dreptul de a publice pe șase ani Cod penal ocupa funcții publice pe cinci ani Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect vinovăția inculpaților, însă a aplicat eronat prescripția. Faptele, comise în noiembrie-decembrie 2016, erau infracțiuni grave, pentru care termenul de prescripție era de 15 ani și nu expirase. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor, personalitatea inculpaților, lipsa antecedentelor 13 penale și a circumstanțelor atenuante sau agravante, precum și comportamentul acestora. c. Cererea de recurs

La 13 și 18 martie 2024, avocata Svetlana Coșneanu a declarat același recurs, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Ea a solicitat casarea deciziei și achitarea lui Vasile Marandici și Anatolii Șevciuc. Ea a susținut că instanțele nu au analizat efectiv probele și nu au răspuns argumentelor apărării privind existența faptelor, întrunirea elementelor infracțiunilor și vinovăția inculpaților. Apărarea a contestat dreptul lui Iacob Pascari asupra terenului, deoarece Decizia nr. 04 din 25 octombrie 1993 nu dovedea clar dreptul pretins, titlul provizoriu conținea neconcordanțe privind numele titularului și suprafața terenului, la nr. 240 din registrul titularilor funciari figura Mihail Roșioru, iar dreptul lui Iacob Pascari nu era înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Titlul indica 0,16 ha „acasă”, în timp ce învinuirea se referea la 0,2263 ha, fără explicarea diferenței, iar în registrul gospodăriilor nu figura casa de locuit. Apărarea a invocat și declarațiile consilierilor locali, susținând că aceștia nu aveau competența de a soluționa litigiul funciar și că unele declarații erau subiective. Ea a mai arătat că secretarul Consiliului local Crăsnășeni semnase, de asemenea, titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, însă nu fusese audiat și nu fusese atras în cauză. Cu privire la art. 327 Cod penal, recurenta a susținut că nu era dovedită existența unui prejudiciu considerabil și a contestat suma de 2.698,43 de lei reținută de acuzare, precum și existența unui drept vătămat al lui Iacob Pascari. Cu privire la art. 332 Cod penal, apărarea a susținut că nu s-a demonstrat falsificarea unui document oficial sau înscrierea cu bună știință a unor date vădit false, că Decizia nr. 04 nu stabilea amplasamentul concret al terenului, iar Anatolii Șevciuc a înscris datele în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.

La 16 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs. La 18 august 2026, procurorul Cătălin Scutelnic a depus referință, prin care a solicitat admiterea recursului apărării, casarea sentinței și a deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri. Procurorul a solicitat înlăturarea calificării faptelor în baza art. 327 Cod penal și recunoașterea vinovăției lui Vasile Marandici și Anatolii Șevciuc în baza art. 42 alin. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea fiecăruia a cîte de doi ani închisoare și privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de cinci ani. Procurorul a propus, în temeiul art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de probațiune de doi ani.

La ziua comiterii faptei incriminate, partea relevantă a Codului penal era următoarea: „Articolul 327. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu (1) Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, (2) Aceeaşi acţiune: b) săvîrşită de o persoană cu funcţie de demnitate publică; b1) săvîrșită din interes material, în scopul realizării altor interese personale sau în interesul unei terţe persoane; se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani. Articolul 332. Falsul în acte publice (1) Înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvîrşite din interes material sau din alte interese personale, se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. (2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite: b) de o persoană cu funcţie de demnitate publică; … se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.”

Prin Legea nr. 136, din 06 iunie 2024, alin. (2), lit. b1) al art. 327 Cod penal au fost abrogate. În prezent, partea relevantă a acestuia este următoarea: „Articolul 327. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu (1) Îndeplinirea sau neîndeplinirea intenționată, în exercițiul funcției, de către o persoană publică, a unei acțiuni cu încălcarea legii, săvârșită din 15 interes material, din alt interes personal sau în interesul unei terțe persoane, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepsește cu amendă în mărime de la 1150 la 1850 de unități convenționale sau cu închisoare de până la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.” (2) Aceeași faptă: … b) săvârșită de o persoană cu funcţie de demnitate publică; … c) care a cauzat daune în proporții mari; … se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.”

Prin Legea nr. 152/2016, în vigoare din 01 august 2016, art. 123 alin. (3) Cod penal a fost modificat prin includerea sintagmei „altă persoană cu funcție de demnitate publică stabilită prin lege”. La data faptei imputate, 22 noiembrie 2016, această modificare era deja în vigoare. Art. 123 alin. (1) - (3) Cod penal prevedea: „(1) Prin persoană cu funcţie de răspundere se înţelege persoana căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie ori organizatorico-economice. (2) Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public. (3) Prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege: persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, altă persoană cu funcţie de demnitate publică stabilită prin lege; persoana 16 căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale.”

Prin Hotărârile Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11/2014 și nr. 15/2017 în pct. 6.4. și 3.2. a fost explicat că: „În conformitate cu alin. (3) art. 123 CP, prin „persoană cu funcţie de demnitate publică” se înţelege una din următoarele categorii de persoane: 1) persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova; 2) persoana care este învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, în condiţiile legii; 3) altă persoană cu funcţie de demnitate publică, stabilită prin lege; 4) persoana căreia, persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale. Instanţele de judecată se atenţionează că până la intervenţia Legii nr. 152/2016, printre persoanele cu funcţie de demnitate publică nu se numărau „alte persoane cu funcţie de demnitate publică stabilite prin lege”, adică în actele legislative extrapenale de referinţă. În primul rând, se are în vedere Anexa Legii nr. 199/2010, care enumeră lista persoanelor cu funcţie de demnitate publică. O asemenea remaniere legislativă are ca efect lărgirea spectrului de persoane, care pot să deţină această calitate, cu impact asupra încadrării juridice a infracţiunilor, prevăzute la lit. a) alin. (3) art. 324, lit. a1) alin. (3) art. 325 CP. Astfel, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 152/2016, nu puteau fi traşi la răspundere penală, în conformitate cu prevederile de la lit. a) alin. (3) art. 324 CP, următoarele persoane: primarii; preşedintele, vicepreşedintele raionului; preşedintele, prim-vicepreşedintele, vicepreşedintele, secretarul ştiinţific general al Academiei de Ştiinţe a Moldovei etc. După modificările amintite, operate în alin. (3) art. 123, sus-numitele autorităţi sunt considerate persoane cu funcţie de demnitate publică, în sensul legii penale.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56). 17

Deși recursul a fost declarat la 13 martie 2024, acesta este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în redactarea de până la 01 septembrie 2023. În mod obișnuit, indicarea eronată a temeiului de recurs ar fi determinat restituirea acestuia pentru înlăturarea neajunsurilor. Totuși, având în vedere perioada considerabilă scursă de la depunerea lui, completul va examina temeinicia acestuia.

Recurentul contestă aprecierea probelor și motivarea deciziei instanței de apel, invocând dreptul lui Iacob Pascari asupra terenului și calitatea sa de parte vătămată, neconcordanțele dintre suprafețele de 0,16 ha și 0,2263 ha și datele din registrul titularilor funciari. De asemenea, acesta contestă întrunirea elementelor infracțiunilor prevăzute de art. 327 și 332 Cod penal, inclusiv caracterul oficial al documentului și înscrierea cu bună știință a unor date vădit false. Criticile referitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor imputate urmează a fi examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, iar cele privind aprecierea probelor și motivarea deciziei instanței de apel – prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în redactarea în vigoare la data declarării recursului. a. Temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

Recurentul contestă aprecierea probelor și motivarea instanței de apel. Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024. Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nici o instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nici o bază legală și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39).

Recurentul susține că Iacob Pascari nu avea un drept asupra terenului în litigiu. El afirmă că cei 0,16 ha indicați „acasă” nu aveau un temei juridic, că datele din titlul provizoriu nu corespundeau registrelor funciare și că pe numele lui Iacob Pascari nu era înscrisă o casă de locuit. Completul reține că, Lidia Pascari a declarat că, după căsătoria cu Iacob Pascari în anul 1969, aceștia au locuit în gospodăria bunicilor lui, Vasile și Efimia Marandici, unde exista o casă. Cei 0,16 ha din titlul provizoriu constituiau terenul acestei gospodării (vezi para. 21). Existența casei pe acel teren nu este contestat de apărare. Prin decizia nr. 13, din 18 iulie 1990, lui Iacob Pascari i-au fost atribuite 0,08 ha pentru construcția 18 unei case, iar în baza deciziei nr. 04, din 25 octombrie 1993, i-a fost eliberat titlul provizoriu nr. 240 pentru 0,50 ha. Titlul indica 0,42 ha teren arabil, 0,01 ha livezi, 0,06 ha vii, 0,01 ha sub construcția casei și 0,16 ha „acasă” (vezi para. 10). Galina Lisnic, care a completat înscrisurile manuscrise din titlu, a explicat că suprafața de facto a gospodăriei lui Iacob Pascari constituia aproximativ 0,17 ha. Din suprafața totală de 0,50 ha, 0,16 ha se aflau „acasă”, iar 0,34 ha în regiunea Cravăț. Ea a precizat că cei 0,08 ha atribuiți în anul 1990 pentru construcția casei erau incluși în terenul de lângă gospodărie, iar mențiunea de 0,01 ha „sub construcția casei” indica suprafața ocupată de construcție (vezi para. 19). Prin urmare, cei 0,16 ha „acasă” nu constituiau o suprafață suplimentară celor 0,50 ha, ci identificau partea terenului aflată lângă gospodărie. Vasile Mrandici pune la îndoială autenticitatea titlului lui Iacob Pascari, susținând că Galina Lisnic dispunea de blanchete și le putea completa ulterior. La percheziția domiciliului Galinei Lisnic nu au fost depistate blanchete curate, ci doar titlul lui Ion Lisnic, înscris și în registrul titularilor funciari (vezi para. 20).

Recurentul susține că mențiunea „0,50 ar.” din titlul provizoriu reprezintă jumătate de ar. Această interpretare este contrazisă de conținutul titlului. Suprafețele de 0,42 ha, 0,01 ha, 0,06 ha și 0,01 ha înscrise în acesta însumează 0,50 ha. Aceeași modalitate de înscriere apare în titlurile provizorii ale lui Dumitru și Vasile Marandici, care indică 0,33 ha și, respectiv, 0,40 ha, suprafețe pe care însuși recurentul le consideră ca reprezentând 33 și 40 ari (vezi para. 11). Art. 11 Cod funciar, în redacția relevantă, prevedea pentru localitățile rurale atribuirea din rezerva intravilanului a terenurilor pentru case, anexe, curți și grădini în suprafețe de la 0,12 la 0,20 ha. Cei 0,16 ha se încadrau în aceste limite. Anatolii Șevciuc a confirmat că titlurile provizorii au fost eliberate potrivit situației existente la 01 aprilie 1993 și nu conțineau schema amplasării terenurilor (vezi para. 28). Această particularitate privea însă și titlurile lui Dumitru și Vasile Marandici, pe care recurentul le invocă pentru justificarea propriilor drepturi. Ea nu poate lipsi de valoare doar titlul lui Iacob Pascari. Nici registrele funciare nu infirmă datele din titlul lui Iacob Pascari. În registrul pentru anii 1992–1997, acesta figura la contul nr. 251 cu suprafața totală de 0,50 ha, dintre care 0,16 ha în vatra satului, iar în registrul pentru anii 1997–2001, la contul nr. 240, figura cu aceeași suprafață (vezi para.13). Recurentul susține că la nr. 240 terenul era înregistrat pe o alta persoana, Mihail Roșioru. Completul a verificat registrele. Iacob Pascari figurează la contul nr. 240, cu nr. 226 în registrul cadastral, iar Mihail Roșioru la contul nr. 233, cu nr. 240 în registrul cadastral. Recurentul confundă numărul contului cu numărul de înregistrare în registrul cadastral. Nici mențiunile diferite din registrele gospodăriilor privind casele de locuit nu infirmă drepturile lui Iacob Pascari asupra terenului. Vasile Vozan, primar al satului în perioada 1988–1995 și semnatar al titlului provizoriu nr. 240, a declarat că familia Pascari locuia în gospodăria Efimiei Marandici, iar cei 0,16 ha înscriși „acasă” reprezentau terenul acestei gospodării. El a precizat că, la momentul eliberării titlului în anul 1994, casa Efimiei Marandici era deja 19 demolată. Nicolae Minciună a explicat că Iacob Pascari începuse construcția unei alte case, al cărei fundament exista, însă construcția nu a fost finalizată (vezi para. 23, 25). Diferențele din registre privind construcțiile existente în perioade diferite nu infirmă existența terenului deținut de Iacob Pascari. Mai mult, 22 de chitanțe confirmă plățile fiscale efectuate de Iacob și Lidia Pascari în perioada 2008–2017, inclusiv pentru anul 2016. Galina Lisnic și-a recunoscut înscrisurile de pe chitanțe, iar Lidia Pascari a declarat că familia a folosit terenul în această perioadă. Ea a precizat că, din anul 2014, Vasile Marandici a prelucrat terenul cu acordul familiei Pascari și că, nici ea, nici Iacob Pascari, nu i-au transmis drepturile asupra acestuia (vezi para. 10, 19, 21).

Completul nu poate accepta nici argumentul că Iacob Pascari nu avea un drept asupra terenului, ce nu era înregistrat în Registrul bunurilor imobile. Această teză nu soluționează problema din prezenta cauză. Instanța penală nu este chemată să pronunțe o hotărâre constitutivă de proprietate în favoarea lui Iacob Pascari, ci să verifice dacă extrasul nr. 339 corespundea actelor funciare care îi serveau drept temei. Chiar presupunând că dreptul lui Iacob Pascari nu era perfectat cadastral, din aceasta nu rezultă că terenul îi aparținea lui Vasile Marandici.

Potrivit extrasului nr. 339, din 22 noiembrie 2016, întocmit de Anatolii Șevciuc la cererea lui Vasile Marandici și contrasemnat de acesta în calitate de primar, prin decizia nr. 04 din 25 octombrie 1993 lui Vasile Marandici i-au fost repartizați în proprietate privată 0,2263 ha pentru construcție locativă. În baza extrasului au fost efectuate lucrările cadastrale și format bunul imobil cu nr. cadastral 8928105.130. În suprafața acestuia au fost incluse 0,01 ha „sub construcția casei” și 0,16 ha „acasă”, care figurau în titlul provizoriu al lui Iacob Pascari. La 09 decembrie 2016, dreptul de proprietate asupra terenului de 0,2263 ha a fost înregistrat pe numele lui Vasile și Elena Marandici (vezi para. 14). Actele funciare anterioare nu confirmă conținutul extrasului nr. 339. Titlul provizoriu nr. 226, eliberat lui Vasile Marandici la 27 ianuarie 1994 în baza aceleiași decizii nr. 04, indica 0,40 ha, dintre care 0,35 ha teren arabil și 0,05 ha vii. Galina Lisnic a explicat că această suprafață se afla în regiunile Popov – 0,04 ha, Găzării – 0,26 ha și Florna – 0,10 ha. Titlul nu indica teren „acasă” sau pentru construcția unei case. Un teren de 0,15 ha pentru construcția casei i-a fost atribuit lui Vasile Marandici abia prin decizia nr. 08 din 04 aprilie 1996 (vezi para. 11, 19). Prin urmare, instanța de apel a conchis că decizia nr. 04, din 25 octombrie 1993, nu confirma atribuirea lui Vasile Marandici a terenului de 0,2263 ha pentru construcție locativă, astfel cum s-a indicat în extrasul nr. 339. Importanța extrasului nr. 339 a fost confirmată de Maria Brumă, care a efectuat lucrările cadastrale. Ea a declarat că acestea nu puteau fi efectuate în lipsa extrasului. Dacă terenul ar fi fost atribuit lui Dumitru Marandici, dosarul tehnic trebuia întocmit pe numele acestuia, iar Vasile Marandici putea înregistra dreptul ulterior, în baza certificatului de moștenitor (vezi para. 24). 20

Vasile Marandici își justifică dreptul asupra terenului prin moștenirea de la tatăl său și printr-un schimb de terenuri despre care susține că a avut loc în anul 1995. El afirmă că a moștenit 33 ari de la Dumitru Marandici și că a cedat 0,16 ha din regiunea Găzării în schimbul terenului din litigiu. Instanța de apel a conchis că actele succesorale din 27 ianuarie 2009 privesc însă alte terenuri agricole din extravilan, distincte de terenul de 0,2263 ha cu nr. cadastral 8928105.130 (vezi para. 12). În privința pretinsului schimb, Anatolii Șevciuc a precizat că această versiune îi fusese comunicată de Vasile Marandici (vezi para. 28). Nu există o decizie a autorității locale sau un alt act contemporan care să confirme schimbul ori transmiterea terenului lui Iacob Pascari către Vasile Marandici. Nici titlul provizoriu al acestuia nu reflectă o asemenea modificare.

Recurentul susține că în titlul provizoriu al lui Iacob Pascari erau indicați 0,16 ha „acasă”, în timp ce învinuirea reține că acesta a fost deposedat de 0,2263 ha. În opinia sa, organul de urmărire penală nu a explicat proveniența diferenței de aproximativ 0,06 ha. Martorul Vasile Vozan, primar al satului în perioada relevantă și semnatar al titlului provizoriu, a declarat că gospodăria lui Iacob Pascari avea în fapt aproximativ 0,22 ha. El a explicat că, după lărgirea drumului, din gospodărie fusese luată o parte din teren, iar în compensare lui Iacob Pascari i-ar fi fost atribuite aproximativ 0,06 ha dintr-un teren vecin fără stăpân. Această suprafață nu a fost înscrisă în registru, motiv pentru care în titlu au rămas indicați 0,16 ha „acasă” (vezi para. 23). Anatolii Șevciuc a confirmat că, în urma măsurărilor cadastrale, s-a stabilit că terenul avea 0,2263 ha, și nu 0,16 ha (vezi para. 14, 28).

Recurentul susține că urmărirea penală a fost selectivă. El invocă faptul că Vera Mocanu, secretara Consiliului sătesc Crăsnășeni, a participat la perfectarea actelor privind terenul, însă nici nu ar fi fost audiată. De asemenea, el contestă declarațiile unor consilieri locali, susținând că aceștia s-au deplasat la familia Pascari pentru a examina conflictul funciar, deși soluționarea acestuia nu intra în atribuțiile lor, și că se aflau în relații ostile cu Vasile Marandici. Vera Mocanu a fost recunoscută în calitate de bănuită la 14 februarie 2018 și scoasă de sub urmărire penală la 26 aprilie 2018, fiind constatată lipsa elementelor infracțiunilor imputate (vezi para. 7). Ea a explicat că, în calitate de secretară responsabilă de evidența corespondenței de ieșire, a înscris pe extrasul nr. 339 doar numărul și data acestuia, fără a răspunde de conținutul său. În ceea ce privește consilierii locali, faptul că soluționarea litigiilor funciare nu intra în atribuțiile lor nu îi împiedica să sesizeze organul de urmărire penală. De altfel, urmărirea penală a fost pornită în baza sesizării a patru consilieri și a plângerii Lidiei Pascari, cu privire la modul de întocmire și folosire a extrasului nr. 339 (vezi para. 6). Pretinsele relații ostile cu Vasile Marandici nu sunt suficiente pentru a înlătura declarațiile acestora. Aspectele relevante relatate de martori se coroborează cu titlurile provizorii, registrele funciare și celelalte probe examinate mai sus. 21

Recurentul nu a explicat în recurs de ce aprecierea probelor efectuată de instanța de apel ar fi irațională. Criticile formulate exprimă, în esență, dezacordul cu modul în care instanța de apel a evaluat materialul probator. Prin urmare, în această parte, recursul este vădit neîntemeiat. b. Temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală

Recurentul susține că Vasile Marandici și Anatolii Șevciuc urmează a fi achitați de învinuirile formulate în baza art. 327 și 332 Cod penal. El invocă lipsa elementelor constitutive ale acestor infracțiuni, contestă caracterul fals al datelor din extrasul nr. 339 și susține că Anatolii Șevciuc nu a făcut decât să exercite atribuțiile funcției sale.

Potrivit învinuirii, acceptată de instanța de apel, Vasile Marandici, în calitate de primar al satului Crăsnășeni, și Anatolii Șevciuc, în calitate de specialist pentru reglementarea regimului funciar, au acționat de comun acord la perfectarea extrasului nr. 339 din 22 noiembrie 2016. În acesta s-a indicat că prin decizia nr. 04 din 25 octombrie 1993 lui Vasile Marandici i-au fost repartizați în proprietate privată 0,2263 ha pentru construcție locativă. Vasile Marandici a ordonat perfectarea extrasului, a participat la întocmirea acestuia, l-a contrasemnat și a aplicat ștampila primăriei, iar Anatolii Șevciuc a înscris datele respective, a perfectat și eliberat documentul. În baza extrasului au fost efectuate lucrările cadastrale, format bunul imobil cu nr. cadastral 8928105.130 și, la 09 decembrie 2016, înregistrat dreptul de proprietate asupra terenului de 0,2263 ha pe numele lui Vasile și Elena Marandici. După cum a fost reținut în para. 54, constatarea faptelor de către curtea de apel nu se bazează pe o aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și sunt obligatorii pentru instanța de recurs.

Acțiunile lui Vasile Marandici au fost încadrate de către instanța de apel în baza art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) Cod penal, iar cele ale lui Anatolii Șevciuc – în baza art. 42 alin. (5), art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) Cod penal. În privința falsului în acte publice, acțiunile ambilor au fost încadrate în baza art. 42 alin. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În ceea ce privește art. 327 Cod penal, completul reține că: potrivit pct. 4.3 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 7 din 15 mai 2017, „ încadrarea faptei … în acord cu art. 327 Cod penal, este posibilă, dacă nu există o altă normă specială, în conformitate cu alin. (1) art. 116 Cod penal. În limitele Capitolului XV al Părţii Speciale a Codului penal, în raport cu art. 327 Cod penal, sunt norme speciale art. 324 şi 332 Cod penal. Aceasta deoarece pretinderea, acceptarea, primirea sau extorcarea remuneraţiei ilicite de către persoana publică, respectiv, persoana cu funcţie de demnitate publică, dar şi înscrierea de către aceste persoane, în documente oficiale, a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente constituie o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu. Deci, la calificare, se va reţine doar art. 324 sau 332 Cod penal, nu însă un concurs (ideal) de infracţiuni”. Această interpretare a fost 22 reiterată ulterior de Curtea Supremă de Justiție (vezi deciziile nr. 1ra-1892/2023, § 69; și nr. 1ra-509/2023, §§ 57, 72).

Este evident că extrasul nr. 339 reprezintă un document oficial, în sensul art. 332 Cod penal, deoarece a servit drept temei pentru efectuarea lucrărilor cadastrale și înregistrarea dreptului asupra unui imobil. Introducerea datelor false în acest extras urmează a fi încadrată conform art. 332 Cod penal. Folosirea situației de serviciu imputată lui Vasile Marandici și Anatolii Șevciuc s-a realizat prin aceleași acțiuni legate de perfectarea și folosirea extrasului nr. 339. Acuzarea nu a incriminat o conduită autonomă de folosire abuzivă a situației de serviciu, distinctă de falsul în acte publice. Art. 332 Cod penal, ca normă specială, exclude aplicarea art. 327 Cod penal. Prin urmare, Vasile Marandici și Anatolii Șevciuc urmează a fi achitați de învinuirile formulate în baza art. 327 Cod penal, din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii.

În ceea ce privește art. 332 Cod penal, după cum a fost constatat mai sus, datele înscrise în extras erau vădit false, deoarece decizia nr. 04, din 25 octombrie 1993, nu atribuia lui Vasile Marandici 0,2263 ha pentru construcție locativă (vezi para. 50–51). Caracterul fals al datelor era cunoscut inculpaților. Anatolii Șevciuc, în calitate de specialist pentru reglementarea regimului funciar, avea atribuții privind evidența cadastrului funciar și regimul proprietății funciare. Vasile Marandici cunoștea situația propriilor terenuri, inclusiv faptul că titlul său provizoriu, eliberat în baza deciziei nr. 04, indica 0,40 ha teren arabil și vii, iar terenul pentru construcția casei îi fusese atribuit printr-o altă decizie, adoptată în anul 1996. Aceste împrejurări exclud existența unei erori la întocmirea extrasului nr. 339.

Vasile Marandici a participat nemijlocit la perfectarea extrasului nr. 339, l-a contrasemnat în calitate de primar și a aplicat ștampila primăriei. Extrasul a fost întocmit la solicitarea și în interesul său, iar ulterior a servit la înregistrarea terenului pe numele lui Vasile și Elena Marandici. Interesul material al acestuia rezultă astfel din beneficiul patrimonial urmărit și obținut prin folosirea extrasului. La data faptei, 22 noiembrie 2016, Vasile Marandici exercita funcția de primar al satului Crăsnășeni. În urma modificării art. 123 alin. (3) Cod penal prin Legea nr. 152 din 01 iulie 2016, în vigoare din 01 august 2016, primarul avea calitatea de persoană cu funcție de demnitate publică (vezi para. 38–39). Prin contrasemnarea extrasului și aplicarea ștampilei primăriei, Vasile Marandici a participat nemijlocit la emiterea documentului oficial, realizând în calitate de autor acțiunile care formează latura obiectivă a infracțiunii. Art. 42 alin. (5) Cod penal reglementează răspunderea complicelui și nu este aplicabil autorului infracțiunii. Nici din învinuire nu rezulta în ce a constat complicitatea lui Marandici, iar din descrierea învinuirii și materialele dosarului rezultă că complicitatea a fost incriminată acestuia din eroare. Prin urmare, referirea la art. 42 alin. (5) Cod penal urmează a fi înlăturată din încadrarea juridică a acțiunilor 23 lui Vasile Marandici, acestea urmând a fi încadrate doar în baza art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Completul reține că Anatolii Șevciuc, în calitate de specialist pentru reglementarea regimului funciar, a înscris datele vădit false în extrasul nr. 339 și a contribuit la perfectarea și eliberarea acestuia. Totuși, Anatolii Șevciuc nu putea emite de sine stătător extrasul în calitate de document oficial. Emiterea acestuia presupunea contrasemnarea de către primar și aplicarea ștampilei primăriei, acțiuni realizate de Vasile Marandici. Contribuția lui Anatolii Șevciuc la perfectarea documentului a înlesnit săvârșirea falsului în acte publice de către Vasile Marandici și corespunde complicității prevăzute de art. 42 alin. (5) Cod penal. La data faptei, Anatolii Șevciuc avea calitatea de persoană publică în sensul art. 123 alin. (2) Cod penal, însă nu deținea o funcție de demnitate publică. Această împrejurare nu exclude răspunderea sa în calitate de complice la infracțiunea săvârșită de Vasile Marandici. Circumstanța prevăzută de art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal rezultă din calitatea autorului infracțiunii, Vasile Marandici, care, la data faptei, exercita funcția de primar. Prin urmare, acțiunile lui Anatolii Șevciuc corect au fost încadrate în baza art. 42 alin. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal se pedepsește închisoare de la unu la șase ani. Potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta constituie o infracțiune gravă, pentru care art. 60 alin. (1) lit. c) Cod penal prevede un termen de prescripție de 15 ani. Prin urmare, termenul de prescripție pentru fapta săvârșită la 22 noiembrie 2016 nu a expirat.

La individualizarea pedepselor, completul ține cont de gravitatea infracțiunii, de circumstanțele cauzei, de persoana fiecărui condamnat și de contribuția concretă a acestora la săvârșirea faptei. Vasile Marandici a acționat în calitate de autor, iar Anatolii Șevciuc – în calitate de complice. Ambii nu au fost anterior condamnați, sunt căsătoriți, au studii superioare, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru, iar în privința lor nu au fost constatate circumstanțe agravante. Totodată, în lipsa unui recurs declarat în defavoarea condamnaților, instanța de recurs nu le poate agrava situația. Ținând cont de rolul fiecăruia în comiterea infracțiunii și de celelalte circumstanțe ale cauzei, completul consideră echitabilă pedeapsa de doi ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de cinci ani, stabilită pentru fiecare dintre condamnați. Din aceleași considerente, în temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepselor cu închisoarea se suspendă condiționat, cu stabilirea pentru fiecare a unui termen de probațiune de doi ani.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) și art. 435 alin. (2) lit. d) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 24 Declară inadmisibil recursul declarat de avocatul Svetlana Coșneanu în partea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală; Admite recursul declarat de avocatul Svetlana Coșneanu, în partea în partea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, casează decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2024 și sentința Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, din 13 decembrie 2022, în partea încadrării juridice a faptelor și a pedepselor aplicate, rejudecă cauza în această parte și pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează: a) Vasile Marandici: - se achită de infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracţiunii; - se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal și i se aplică pedeapsa de doi ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de cinci ani. În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei închisorii aplicate lui Vasile Marandici se suspendă condiționat, stabilindu-i un termen de probațiune de doi ani; d) Anatolii Șevciuc: - se achită de infracțiunea prevăzută de art. 42 alin. (5), art. 327 alin. (2) lit. b) și b¹) Cod penal, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii; - se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 332 alin. (2) lit. b) Cod penal și i se aplică pedeapsa de doi ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de cinci ani. În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei închisorii aplicate lui Anatolii Șevciuc se suspendă condiționat, stabilindu-i un termen de probațiune de doi ani; e) În rest, decizia și sentința se mențin. Decizia este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Alexandru Negru Leonid Chirtoacă 25