1ra-390/2023 — Art. 191 al 2 lit d CP

Maria Ciumac a fost apărată de avocații Svetlana Popovschi și Andrei Tudorica.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. Maria Ciumac a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii incriminate și condamnată la amendă în mărime de 850 de u.c., echivalentul a 42.500 de lei, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor sau a banilor pe un termen de pînă la cinci ani. S-a admis acțiunea civilă și s-a dispus încasarea de la Maria Ciumac în beneficiul lui Nicolae Șușchevici a sumei de 21.540 de lei. La 15 februarie 2022, instanța de apel a admis apelul, a casat sentința și a pronunțat o hotărâre nouă prin care a încetat procesul penal în privința Mariei Ciumac, cu liberarea acesteia de pedeapsa principala, iar dispozițiile sentinței referitoare la pedeapsa complementară și acțiunea civilă au fost menținute. La 12 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat decizia și a dispus rejudecarea cauzei. La 13 decembrie 2022, Curtea de Apel Bălți a admis apelul, a casat parțial sentința în latura pedepsei, a rejudecat cauza și a pronunțat o hotărâre nouă. Maria Ciumac a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii incriminate și condamnată la amendă în mărime de 850 de u.c., cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor sau a banilor pe un termen de pînă la cinci ani. În temeiul Legii amnistiei nr. 243/2021, Maria Ciumac a fost liberată de executarea pedepsei.

La 22 februarie 2023, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Inga Pascari a depus recurs în care solicită casarea deciziei din 13 decembrie 2022, în partea liberării de la executarea pedepsei complementare, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Urmărirea penală a fost pornită la 03 octombrie și s-a finalizat la 06 noiembrie 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 12 noiembrie 2019 - 10 iulie 2021. Instanța de apel a examinat cauza între 08 septembrie 2021 - 22 martie 2022 și 19 iulie - 13 decembrie 2022. Instanța de recurs a examinat cauza 1 între 19 mai - 12 iulie 2022. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 09 martie 2023. ÎN FAPT

Maria Ciumac a fost învinută că, activînd în calitate de asistent parental în cadrul Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei din orașul Drochia, conform ordinului nr.236 din 30 martie 2017 și a contractului individual de muncă a asistentului parental profesionist din 03 aprilie 2017, fiind persoană material responsabilă de evidența operațiunilor financiare și a mijloacelor bănești ce parvin în calitate de alocații lunare persoanelor cu dizabilități, urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor materiale ce aparțin lui Nicolae Șușchevici, folosindu-se de situația de serviciu, în perioada de timp: 03 noiembrie 2016 - 04 septembrie 2019, a încasat din contul bancar nr. 9555197100 care aparține părții vătămate, mijloace bănești în sumă de 21.540 de lei, care au fost folosite în scopuri personale, prin ce a cauzat părții vătămate o daună considerabilă. Fapta a fost încadrată juridic în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal.

La 10 iulie 2021, prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central, Maria Ciumac a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii incriminate și condamnată la amendă în mărime de 850 de u.c., echivalentul a 42.500 de lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor sau a banilor pe un termen de cinci ani. Acțiunea civilă a fost admisă și s-a încasat de la Maria Ciumac în beneficiul lui Nicolae Șușchevici suma de 21.540 de lei. Instanța a conchis că acuzatorul de stat a demonstrat, dincolo de orice dubiu rezonabil, existența faptei de delapidare a averii străine săvârșite de Maria Ciumac. Patrimoniul constituie o valoare socială importantă, ocrotită de legea penală, iar pericolul social al infracțiunii derivă inclusiv din caracterul special al subiectului, căruia proprietarul îi încredințează bunurile sale în considerarea bunei-credințe și a încrederii acordate. Maria Ciumac a profitat de starea de sănătate a victimei și nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul individual de muncă al asistentului parental profesionist din 03 aprilie 2017, inclusiv obligația de a asigura și promova bunăstarea lui Nicolae Șușchevici.

La 24 august 2021, Maria Ciumac a depus apel, solicitând casarea sentinței și adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie achitată. Ea a contestat concluziile instanței, susținând că nu a urmărit însușirea ilegală a mijloacelor bănești și că acțiunile sale au fost efectuate la solicitarea și în interesul părții vătămate, aspecte pe care pretinde că le confirmă propriile declarații și depozițiile martorilor.

La 15 februarie 2022, Maria Ciumac a depus cerere prin care a solicitat încetarea procesului penal în temeiul Legii amnistiei nr. 243/2021. (f.d. 22, Vol II)

La 15 februarie 2022, Curtea de Apel Bălți a admis apelul din alte motive decât cele invocate, a casat sentința și a pronunțat o hotărâre nouă, prin care 2 procesul penal în privința Mariei Ciumac în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost încetat în temeiul Legii amnistiei nr. 243/2021, cu liberarea de la executarea pedepsei principale. Dispozițiile cu privire la pedeapsa complementară, acțiunea civilă și corpurile delicte au fost menținute. Instanța de apel a reținut că, în ședința din 15 februarie 2022, Maria Ciumac și avocatul ei nu au susținut apelul declarat, solicitând aplicarea Legii amnistiei nr. 243/2021. Vinovăția Mariei Ciumac în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal a fost corect stabilită de instanța de fond, însă s-a dispus casarea sentinței și încetarea procesului penal în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea amnistiei nr. 243/2021.

La 13 aprilie 2022, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Liliana Pasat, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. El a susținut că instanța de apel a constatat corect incidența Legii amnistiei nr. 243/2021, însă a aplicat-o eronat, dispunând încetarea procesului penal. Aplicarea amnistiei nu constituie temei de reabilitare a persoanei, astfel că, în temeiul art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, urma să fie pronunțată o hotărâre de condamnare, cu liberarea de executarea pedepsei.

La 12 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat decizia și a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bălți. Instanța de recurs a reținut că instanța de apel a dispus în mod necorespunzător încetarea procesului penal în temeiul amnistiei, deși, constatând incidența Legii amnistiei nr. 243/2021 la etapa judecării apelului, urma să pronunțe o hotărâre de condamnare, cu liberarea de executarea pedepsei, conform art. 389 alin. (4) pct. 2) CPP. Totodată, dispozitivul deciziei este contradictoriu și neclar, întrucât, deși s-a dispus casarea sentinței primei instanțe, au fost menținute dispozițiile acesteia referitoare la pedeapsa complementară, acțiunea civilă și corpurile delicte, ceea ce presupunea o casare parțială.

La 13 decembrie 2022, Curtea de Apel Bălți a admis apelul din alte motive decât cele invocate, a casat sentința în latura pedepsei, a rejudecat cauza și a pronunțat o hotărâre nouă prin care Maria Ciumac a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal și condamnată la amendă în mărime de 850 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor sau a banilor pe un termen de cinci ani. În temeiul Legii amnistiei nr. 243/2021 Maria Ciumac a fost liberată de executarea pedepsei. Decizia motivată a fost pronunțată la 24 ianuarie 2023.

La 22 februarie 2023, procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Inga Pascari, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Ea solicită casarea parțială a deciziei din 13 decembrie 2022, în partea liberării de la executarea pedepsei complementare, cu remiterea cauzei la rejudecare. Deși inculpata beneficia de prevederile Legii amnistiei nr. 243/2021, instanța de apel urma să dispună liberarea acesteia doar de executarea pedepsei 3 principale, nu și a pedepsei complementare. Art. 8 din Legea amnistiei nr. 243/2021 exclude expres absolvirea de pedeapsa complementară, în speță fiind privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

La 09 martie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nu a primit vreo referință.

Partea relevantă a art. 14 din Legea 210 din 29 iulie 2017 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXV-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova era următoarea: ,,art. 14 se absolvă de pedeapsă complementară, cu excepţia pedepsei cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, persoana în privinţa căreia se aplică prevederile art. 2–9 şi 11.”

Partea relevantă a art. 8 din Legea 243/2021, privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova este următoarea: „art. (8) Se absolvă de pedeapsa complementară, cu excepția privării de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate și a privării sau anulării dreptului de a conduce mijloace de transport, persoanele în privința cărora se aplică prevederile art. 2–5 și art. 7.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală (decizia CSJ nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu 4 interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul se bazează pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală în vigoare până la 01 septembrie 2023. Acest temei se referă la deficiențele în motivarea hotărârii judecătorești. Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul acestui temei de recurs în decizia nr. 1ra-854/2022, § 100). Acest temei a fost interpretat în numeroase cauze (vezi deciziile nr. 1ra-1081/2023 § 28, 1ra- 1309/2023 § 126). Recurentul a criticat soluția instanței de apel sub aspectul aplicării eronate a art. 8 din Legea amnistiei nr. 243/2021. În esență, s-a invocat faptul că instanța de apel a extins nejustificat efectele amnistiei și asupra pedepsei complementare. Art. 8 din Legea amnistiei 243/2021 este identic cu art. 14 din Legea amnistiei 210/2016. Curtea Supremă de Justiție a menținut practica instanțelor inferioare potrivit căreia excepțiile stabilite de art. 14 din Legea 210/2016 nu pot fi înlăturate prin amnistie (decizia nr. 1re-59/2017). Prin urmare, argumentele recurentului vor fi examinate din perspectiva temeiului de recurs stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, care se referă la interpretarea legii contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție existente până la decizia instanței de apel.

Completul reține că, art. 8 din Legea amnistiei 243/2021, ca și art. 14 din Legea amnistiei 210/2016, stabilește anumite pedepse complementare care, cu titlu de excepție, nu pot fi înlăturate în cazul aplicării amnistiei. Practica constantă a Curții Supreme de Justiție denotă că astfel de norme erau interpretate ca o interdicție de înlăturare a unor pedepse complementare la aplicarea amnistiei (vezi para. 21). Practica judiciară la acest subiect este clară și fundamentată cu mult înainte de 13 decembrie 2022, când a fost adoptată decizia instanței de apel. În decizie nu sunt prezentate argumente care să explice de ce instanța de apel a derogat de la practica respectivă. Prin urmare, decizia urmează a fi casată în partea liberării Mariei Ciumac de pedeapsa complementară obligatorie sub formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate ce ține de gestionarea bunurilor sau a banilor pe un termen de cinci ani, cu menținerea în rest a deciziei contestate. O asemenea soluție implică executarea de către Maria Ciumac a pedepsei complementare stabilite ei prin decizia din 13 mai 2022.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. d) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de procurorul Inga Pascari. Casează decizia Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2022 în partea referitoare la liberarea Mariei Ciumac de executarea pedepsei complementare. În rest, dispozițiile din decizie se mențin. 5 Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Sergiu Stratan 6