1ra-168/24 — Art. 152 al. 1; 287 al. 1 CP

Anton Conea s-a născut în anul 1997 în or. Drochia. El a fost apărat de avocații Oleg Mîța, Elena Buruiană și Constantin Bosîi.

Anton Conea a fost învinuit că, la 25 octombrie 2018, aproximativ la ora 17:35 min., aflându-se în parcarea din faţa hipermarketului nr. 1 din str. Lev Tolstoi, mun. Chişinău, având scopul încălcării grosolane a ordinii publice şi manifestând o vădită lipsă de respect faţă de societate i-a aplicat mai multe lovituri lui Vitalie Baltag. Ulterior ultimul a urcat în automobilul său de model „Honda CRV”şi a plecat. Anton Conea continuându-şi acţiunile huliganice, în timp ce Vitalie Baltag, se afla la volanul automobilului, fiind în trafic pe str. Lev Tolstoi, mun. Chişinău, i-a blocat calea de deplasare și s-a poziţionat în faţa automobilului. Anton Conea a lovit cu pumnul peste capota, după care l-a scos pe Vitalie Baltag din automobil și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele. Conform raportului de expertiză din 06 decembrie 2018, în rezultat i-a cauzat fractura spiralată multiaşchiată a falangei proximale a degetului patru, mâna dreaptă şi echimoză în regiunea mentonieră pe stânga şi care condiţionează dereglarea sănătăţii de lungă durată şi în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie. Acțiunile condamnatului au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1), art. 287 alin. (1) Cod penal.

La 18 iunie 2019, partea vătămată Vitalie Baltag a formulat acțiune civilă. Ea a solicitat încasarea de la Anton Conea a prejudiciului material constituit din: cheltuieli pentru tratament medical în sumă de 4.500 de lei, venit ratat în sumă de 11.200 de lei și cheltuieli pentru reparația automobilului în sumă de 3.906 de lei. De asemenea, acesta a solicitat compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 5.000 de lei și repararea prejudiciului moral în cuantum de 50.000 lei (f.d. 131, vol. I). În susținerea pretențiilor civile, partea vătămată a prezentat acordul adițional la contractul individual de muncă din 02 ianuarie 2019, încheiat cu Instituția Medico-Sanitară Publică Centrul Stomatologic Municipal de Copii, prin care se confirmă modificarea condițiilor de retribuire a muncii în funcția de medic stomatolog. Totodată, au fost anexate bonuri de plată pentru servicii medicale, în sumă de 237 lei, dispoziția de executare a lucrărilor de reparație a autovehiculului, în sumă de 3.906 lei, precum și bonul de plată privind achitarea asistenței juridice în sumă de 5.000 lei (vol. I, f.d. 133, 135). 1 Partea vătămată nu a motivat în mod corespunzător acțiunea civilă. ÎÎn ședința de judecată, partea vătămată s-a limitat să explice că, în urma acțiunilor inculpatului, a suferit fractura unui deget, fapt care ar fi împiedicat-o să activeze pe durata deplină a zilei de muncă. Prima instanță nu a clarificat, prin chestionarea părții vătămate, temeiul și întinderea cheltuielilor pretinse. Avocatul acesteia a justificat prejudiciul moral prin consecințele profesionale ale leziunii, arătând că partea vătămată, fiind medic stomatolog, nu și-a putut desfășura activitatea în mod normal.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală. La 15 iulie 2019, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Anton Conea a fost achitat de învinuirea privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 152 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Procesul penal pornit în baza art. 287 alin. (1) Cod penal a fost încetat pe motiv că fapta constituie o contravenție. Anton Conea a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 354 Cod contravențional, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 30 de unități convenționale. Instanța a reținut că probele administrate, inclusiv înregistrările video, nu confirmă intenția inculpatului de a cauza părții vătămate vătămări corporale medii. Conflictul a avut un caracter spontan, de scurtă durată și a fost determinat de comportamentul agresiv al părții vătămate. Totodată, mecanismul producerii fracturii la mâna dreaptă nu a fost confirmat ca fiind rezultatul acțiunilor intenționate ale inculpatului. Cu privire la acuzația de huliganism, instanța a constatat că fapta nu întrunește elementele unei încălcări grosolane a ordinii publice și nici ale unei obrăznicii deosebite. Acțiunile inculpatului au fost îndreptate exclusiv împotriva părții vătămate, în cadrul unui conflict personal, de intensitate redusă, motiv pentru care au fost încadrate drept huliganism nu prea grav, prevăzut de art. 354 Cod contravențional.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial doar în partea prejudiciului material cauzat prin deteriorarea capotei automobilului, fiind dispusă încasarea sumei de 3.906 de lei. Instanța a apreciat acest prejudiciu ca fiind real, având în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului și calculul prezentat. În partea privind cheltuielile medicale de 4.500 de lei și venitul ratat de 11.200 de lei, instanța nu s-a pronunțat, motivând că inculpatul a fost achitat sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală, iar potrivit art. 387 alin. (2) pct. 1) CPP, în caz de achitare pentru lipsa elementelor infracțiunii, instanța nu se pronunță asupra acțiunii civile aferente acestei acuzații. Pretenția privind prejudiciul moral de 50.000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanța a reținut că partea vătămată nu a justificat întinderea prejudiciului moral raportat la acțiunile contravenționale reținute în sarcina lui Anton Conea. Instanța nu s-a pronunțat nici asupra cererii de compensare a cheltuielilor pentru asistență juridică, deși partea vătămată a solicitat încasarea acestora și a prezentat un bon de plată în sumă de 5.000 lei.

La 26 iulie 2019, procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Ciocana, Maxim Iurcu a depus apel. El a solicitat casarea integrală a sentinței și 2 pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Anton Conea în baza art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei definitive de șapte ani închisoare, pentru cumul de sentințe. Instanța de fond a apreciat eronat probele, acordând prioritate declarațiilor inculpatului și înregistrărilor video, fără a le corobora corespunzător cu declarațiile părții vătămate, ale martorului și cu raportul de expertiză medico-legală, care constată existența vătămării corporale medii și exclude autoprovocarea leziunilor. Instanța a substituit expertul prin aprecieri proprii privind mecanismul producerii leziunilor și a calificat greșit fapta ca huliganism nu prea grav, deși conduita agresivă a inculpatului ar întruni elementele infracțiunii de huliganism.

La 30 iulie 2019, avocatul Svetlana Slusarenco, în interesele părții vătămate Vitalie Baltag, a declarat apel, solicitând casarea integrală a sentinței, condamnarea lui Anton Conea pentru infracțiunile incriminate la pedeapsă cu închisoare și admiterea integrală a acțiunii civile. Apărarea părții vătămate a susținut că instanța de fond a apreciat eronat probele și a exclus neîntemeiat existența vătămării corporale medii și a huliganismului. Declarațiile părții vătămate, ale martorului, raportul medico-legal și comportamentul agresiv al inculpatului confirmă întrunirea elementelor infracțiunilor imputate. Totodată, s-a susținut că aplicarea răspunderii contravenționale este insuficientă, având în vedere antecedentele inculpatului și comiterea faptei în perioada de probațiune. În privința acțiunii civile, s-a invocat faptul că prejudiciul material și moral nu a fost reparat, fiind confirmat prin actele medicale, tratamentele suportate și consecințele asupra capacității de muncă a părții vătămate, medic stomatolog. La 14 decembrie 2022, avocatul Sergiu Balaban, în interesele aceleiași părți vătămate, a depus apel suplimentar, reiterând solicitarea de condamnare la închisoare a inculpatului pe un termen de patru ani și admiterea integrală a acțiunii civile. Apelul suplimentar reiterează, în esență, motivele invocate în apelul inițial.

La 29 mai 2023, avocatul Sergiu Balaban, în interesele părții vătămate a depus o cerere privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică pentru instanța de apel. El a solicitat să fie încasate de la inculpat în beneficiul lui Vitalie Baltag și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 14.545 de lei. La cerere avocatul a anexat și actele confirmative. (f.d. 46, Vol II)

La 13 iulie 2023, inculpatul a înaintat cerere prin care a solicitat să fie liberat de răspundere penală în temeiul Legii nr. 243/2021 privind amnistia. (f.d. 56, Vol II)

La 13 iulie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis apelurile și a casat sentința în partea achitării inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod penal și a pronunțat o nouă hotărîre. Anton Conea a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal și condamnat la un an de închisoare. În temeiul Legii cu privire la amnistie nr. 243/2021, el a fost liberat de executarea pedepsei. Instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat 3 eronat probele și circumstanțele cauzei, ignorând declarațiile părții vătămate, ale martorei Viorica Singureanu, înregistrările video și procesul-verbal de examinare a acestora. Din ansamblul probelor rezultă că Anton Conea a blocat deplasarea automobilului părții vătămate, a lovit capota, a inițiat conflictul fizic și, în timpul altercației, a prins partea vătămată de mână/deget, provocându-i leziunea confirmată medico-legal. Instanța de apel a menținut soluția de necondamnare separată pentru huliganism, reținând că violența imputată inculpatului face parte din același context faptic al vătămării corporale medii și nu constituie o faptă distinctă. În lipsa descrierii în rechizitoriu a unor acțiuni autonome, comise în locuri sau momente diferite, condamnarea concomitentă pentru art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal ar depăși limitele învinuirii și ar contraveni principiului non bis in idem.

În partea aplicării amnistiei, instanța de apel a constatat că Anton Conea întrunește condițiile Legii nr. 243/2021, iar restricțiile prevăzute de această lege nu sunt incidente. Deși inculpatul avea o condamnare anterioară cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar fapta examinată a fost comisă în termenul de probațiune, instanța a apreciat că aceste împrejurări nu constituie, prin ele însele, impedimente legale pentru aplicarea amnistiei.

Instanța de apel a admis parțial acțiunea civilă, dispunând încasarea de la Anton Conea, în beneficiul părții vătămate Vitalie Baltag, a sumei de 20.343 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de 10.000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată. Instanța de apel a reținut că partea vătămată a suportat suferințe fizice și psihice cauzate de fractura falangei degetului patru de la mâna dreaptă, leziune calificată ca vătămare corporală medie. La stabilirea cuantumului despăgubirii, instanța a avut în vedere natura dreptului lezat, gravitatea suferințelor, gradul de vinovăție, circumstanțele cauzei, precum și conduita părții vătămate, care a contribuit la escaladarea conflictului. În aceste condiții, suma de 50.000 de lei solicitată a fost apreciată ca excesivă, fiind acordată suma de 10.000 de lei, considerată echitabilă și proporțională. Cu privire la prejudiciul material, instanța de apel a admis acțiunea civilă în limita sumei solicitate de 20.343 de lei, reținând ca fiind confirmate prin înscrisurile anexate la dosar. Această sumă cuprinde: 5.000 de lei cheltuieli pentru asistență juridică, 11.000 de lei venit salarial ratat în perioada concediului medical, 3.906 de lei cheltuieli pentru reparația capotei automobilului și 237 de lei cheltuieli pentru tratament medical.

La 27 octombrie 2023, avocatul Sergiu Balaban, în interesele părții vătămate Vitalie Baltag, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în vigoare pînă la 01 septembrie 2023. El solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare. Recursul reia, în esență, motivele invocate în cererea de apel. Avocatul contestă recalificarea acțiunilor din art. 287 alin. (1) Cod penal în contravenția prevăzută de art. 354 Cod contravențional și susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de asistență juridică solicitate. Avocatul contestă și cuantumul prejudiciului moral încasat, 4 apreciat ca fiind insuficient în raport cu suferințele părții vătămate. El critică aplicarea amnistiei în privința lui Anton Conea, cu referire la sentința de condamnare din 2017 și la faptul că noua faptă a fost săvârșită în termenul de probă, apreciindu-se că amnistia a fost aplicată nelegal.

La 08 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nimeni nu a depus referință.

Urmărirea penală a fost pornită la 03 decembrie și s-a terminat la 27 decembrie 2018. Prima instanță a examinat cauza în perioada 04 ianuarie - 15 iulie 2019. Instanța de apel a examinat cauza între 14 februarie 2022 și 13 iulie 2023. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 08 februarie 2024.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85).

Recursul a fost depus la 27 octombrie 2023, după intrarea în vigoare a modificărilor Codului de procedură penală de la 01 septembrie 2023, astfel încât admisibilitatea și temeiurile de recurs urmează a fi apreciate potrivit normelor procesual-penale în vigoare la data exercitării căii de atac. Deși avocatul face trimitere la argumente specifice redacției anterioare a art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum lipsa motivării, eroarea gravă de fapt și caracterul neclar al soluției, în partea dispozitivă a cererii invocă caracterul vădit arbitrar al deciziei instanței de apel, noțiune corespunzătoare noii reglementări.

Argumentele invocate în recurs exprimă dezacordul avocatului cu soluția instanței de apel, fiind criticate: recalificarea faptelor din art. 287 Cod penal în art. 354 Cod contravențional, admiterea parțială a acțiunii civile, cuantumul prejudiciului moral, neacordarea cheltuielilor de asistență juridică solicitate în apel, precum și aplicarea amnistiei. Aceste critici urmează a fi examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală.

Recurentul susține că instanțele au recalificat eronat acțiunile inculpatului din art. 287 Cod penal în art. 354 Cod contravențional, apreciind greșit gravitatea și caracterul faptelor comise. Prin rechizitoriu faptele lui Anton Conea au fost calificate ca un concurs ideal între infracțiunile stabilite de art. 152 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal. Potrivit acuzării fapta calificată drept huliganism a fost una continuă (atît în parcare cît și în drum). Instanțele nu pot ieși din limitele determinate de rechizitoriu (art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală). În cadrul ședinței de judecată în prima instanță, inculpatul a recunoscut, în esență, circumstanțele faptice imputate. Din declarațiile acestuia la ultimul cuvânt, ale 5 părții vătămate și ale martorului Viorica Singureanu rezultă că Anton Conea a manifestat un comportament agresiv și o vădită lipsă de respect față de normele de conviețuire socială, deplasându-se intenționat în fugă spre partea vătămată, blocându-i automobilul în trafic, adresându-i injurii, lovind capota autoturismului și scoțându-l cu forța pe Vitalie Baltag din vehicul. Aceste acțiuni huliganice, nu s-au limitat la manifestările inițiale de agresivitate, ci au fost continuate prin alte acțiuni distincte, care s-au soldat cu cauzarea intenționată a unor vătămări medii ale integrității corporale sau sănătății părții vătămate.

Instanțele ierarhic inferioare au reținut că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, deoarece faptele nu au relevat o încălcare grosolană a ordinii publice sau o obrăznicie deosebită. Din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului și ale martorului audiat a rezultat că incidentul a avut loc pe fondul unui conflict spontan, fiind îndreptat exclusiv împotriva părții vătămate și având o durată redusă. Acostarea jignitoare a părții vătămate, blocarea automobilului și lovirea capotei au fost încadrate în art. 354 alin. (1) Cod contravențional, iar violența exercitată asupra victimei a constituit elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal. Rechizitoriul nu descrie fapte distincte care să justifice o calificare suplimentară în baza art. 287 Cod penal și au făcut trimitere la decizia Curții Supreme de Justiție nr. 4-1ril-1/2020 din 17 decembrie 2020, potrivit căreia, pentru a evita încălcarea principiului non bis in idem, asemenea fapte urmează a fi calificate în baza art. 152 Cod penal și art. 354 Cod contravențional.

Completul de judecată consideră aceste concluzii întemeiate, întrucât recalificarea faptelor din art. 287 alin. (1) Cod penal în art. 354 Cod contravențional exclude tragerea la răspundere de două ori pentru aceeași faptă. Prin urmare, sub acest aspect, recursul este vădit neîntemeiat.

Recurentul își exprimă dezacordul cu cuantumul prejudiciului moral acordat, susținând, în termeni generali, că părții vătămate i-au fost cauzate suferințe fizice și psihice considerabile, determinate de fractura falangei degetului patru al mâinii drepte. Această vătămare prezintă o gravitate sporită în contextul profesiei părții vătămate de medic stomatolog, activitate care presupune utilizarea deplină a capacităților funcționale ale mâinilor.

Completul de judecată reiterează că stabilirea cuantumului prejudiciului moral ține de natura și gravitatea suferințelor cauzate părții vătămate, de circumstanțele concrete ale faptei și de exigența acordării unei satisfacții echitabile, cu respectarea principiului proporționalității și a practicii judiciare în cauze similare. Despăgubirea acordată pentru prejudiciul moral nu trebuie să fie vădit disproporționată cu sumele acordate de CtEDO și de Curtea Supremă de Justiție în cazuri similare (decizia nr. 1ra-754/2024, §§ 44–45).

Instanța de apel a acordat părții vătămate o despăgubire pentru prejudiciul moral, apreciind că suferințele constatate justifică acordarea unei compensații în 6 limita sumei de 10.000 de lei. Recurentul nu a prezentat argumente concrete care să denote că suma adjudecată ar fi nerezonabilă sau vădit disproporționată cu despăgubiri acordate în situații similare, de CtEDO sau de Curtea Supremă de Justiție. Simpla invocare a existenței unor suferințe și exprimarea dezacordului cu argumentele instanței nu este suficientă pentru majorarea despăgubirii morale. Îi revine părții care pretinde prejudiciul moral obligația de a justifica întinderea concretă a acestuia (decizia nr. 1ra-1117/2023, § 36). Suma acordată părții vătămate cu titlu de prejudiciu moral nu este excesiv de mică. Prin urmare, în această parte, recursul este vădit neîntemeiat.

Avocatul contestă decizia instanței de apel privind aplicarea actului de amnistie în privința lui Anton Conea, însă nu indică în ce constă eroarea pretins comisă de această instanță la aplicarea legii. Recursul nu conține o argumentare concretă a motivelor de nelegalitate invocate. Avocatul se limitează la a susține că fapta examinată în prezenta cauză a fost comisă de Anton Conea în termenul de probațiune stabilit prin sentința Judecătoriei Drochia din 04 decembrie 2017.

Completul reține că, soluția instanței de apel este legală și conformă practicii constante a Curții Supreme de Justiție. Amnistia poate produce trei efecte: înlăturarea răspunderii penale, înlăturarea pedepsei penale și reducerea sau comutarea pedepsei. Fiecare dintre aceste efecte se aplică în funcție de etapa procesului penal. Înlăturarea răspunderii se aplică în timpul urmăririi penale (conform art. 275 pct. 4 și art. 285 alin. (2) Cod 5 de procedură penală). Înlăturarea pedepsei se aplică în instanța de judecată, inclusiv în apel (conform art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală). Aplicarea amnistiei este condiționată de acordul persoanei. Inculpatul a depus în instanța de apel cerere prin care a solicitat să fie liberat de răspundere penală în temeiul Legii amnistiei nr. 243/2021. (f.d. 56, Vol II) Faptul că infracțiunea a fost comisă în interiorul termenului de probațiune stabilit prin sentința anterioară nu exclude, prin sine, aplicarea amnistiei, în lipsa unei interdicții prevăzute de lege pentru categoria concretă de infracțiuni sau persoana inculpatului. Prin urmare, argumentele recurentului referitoare la aplicarea neîntemeiată a amnistiei nu pot fi reținute.

Recurentul susține că instanța de apel nu s-a expus asupra solicitării privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 14.545 de lei, solicitate de avocatul Sergiu Balaban. Odată cu cererea depusă, au fost anexate actele confirmative privind cheltuielile suportate, iar această solicitare a fost reiterată și susținută de avocat în cadrul ședinței de judecată din 21 martie 2023 (f.d. 71, Vol. II). Completul de judecată constată că instanța de apel, într-adevăr, a omis să se pronunțe asupra acestei solicitări, deși a fost formulată și susținută în mod corespunzător.

Potrivit art. 96 alin. (1) Cod de procedură civilă, sunt compensabile doar cheltuielile reale, necesare și rezonabile ca mărime. Deși avocatul a prezentat raportul privind serviciile juridice acordate, instanța urmează să verifice nu doar 7 realitatea cheltuielilor suportate, ci și necesitatea și caracterul rezonabil al acestora.

Din materialele cauzei rezultă că avocatul a intervenit în proces la 28 februarie 2022, în baza contractului de asistență juridică încheiat cu partea vătămată (f.d. 55, Vol III). În cadrul procedurii de apel, acesta a întocmit cererea de apel suplimentară și pledoariile scrise, precum și a participat la ședințele de judecată. Potrivit proceselor-verbale ale ședințelor de judecată, după intervenirea avocatului au fost fixate șapte ședințe, dintre care doar două au avut caracter lucrativ, iar la ultima ședință a fost pronunțat dispozitivul deciziei. Având în vedere volumul serviciilor juridice prestate, complexitatea cauzei, contribuția efectivă a avocatului la examinarea acesteia, precum și actele care confirmă suportarea cheltuielilor, completul apreciază că suma de 14.545 de lei este reală, necesară și rezonabilă.. Prin urmare, în această parte recursul urmează a fi admis.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4), art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. d) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de avocatul Sergiu Balaban, în partea cheltuielilor de asistență juridică, iar în rest respinge recursul ca inadmisibil; Casează decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2023 în partea neîncasării cheltuielilor de asistență juridică și emite în această parte o hotărâre nouă privind încasarea de la Anton Conea în contul lui Vitalie Baltag a sumei de 14. 545 (paisprezece mii de lei cinci sute patruzeci și cinci) de lei pentru cheltuielile de avocat angajate pentru procedura de apel; În rest, menține decizia Curții de Apel Chișinău din 13 iulie 2023 Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 8