1ra-893/24 — Art. 191 alin. 2 lit. c, d CP

Nicolae Zotov s-a născut în anul 1986 în r. Hîncești. El a fost apărat de avocații Marin Gorodenco și Sergiu Balaban.

Nicolae Zotov a fost învinuit că, în perioada 25 mai 2018 – 26 mai 2020, activând ca magaziner la depozitul nr. 2 al ATC „Agrotehcomerț” SA, a însușit bunuri materiale care i-au fost încredințate în virtutea funcției. Prin aceste acțiuni el ar fi cauzat întreprinderii un prejudiciu material considerabil de 83.465,16 de lei. Fapta a fost încadrată în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal — delapidarea averii străine.

În prima instanță cauza penală a fost examinată în procedură generală, în lipsa inculpatului anunțat în căutare (f.d. 17-18 și 20, vol. II). La 27 martie 2023 prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central, Nicolae Zotov a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la pedeapsa cu amendă în mărime de 1.000 de unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii sau de exercita activitate economică pe un termen de patru ani. Instanța a constatat vinovăția lui Nicolae Zotov pe baza probelor administrate. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea faptei și de datele privind persoana inculpatului. S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea amenzii.

SA „ATC-Agrotehcomerț”, la etapa judecării cauzei în prima instanță, a depus acțiune civilă prin care a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 174.212,72 lei. Această sumă depășește prejudiciul indicat în actul de învinuire. În ședința de judecată, reprezentantul părții civile a explicat că suma solicitată include nu doar valoarea bunurilor însușite, ci și sumele care ar fi putut fi obținute din vânzarea acestora, TVA-ul și alte cheltuieli. Instanța a admis parțial acțiunea civilă și a încasat de la Nicolae Zotov, în beneficiul SA „ATC-Agrotehcomerț”, suma de 83.465,16 de lei cu titlu de prejudiciu material. Pentru diferența de 90.747,56 de lei, acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca întinderea prejudiciului să fie stabilită de instanța civilă.

La 31 martie 2023, procurorul Lilia Ureche, din Procuratura raionului Hîncești, a declarat apel. Procurorul a solicitat casarea sentinței în partea privind cheltuielile judiciare și pronunțarea unei noi hotărâri prin care de la Nicolae Zotov să fie încasată în folosul statului suma de 12.600 de lei cu acest titlu. 1

La 22 mai 2024, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul, a casat parțial sentința în partea privind cheltuielile judiciare și a pronunțat o nouă hotărâre în această privință. Instanța a încasat de la Nicolae Zotov în beneficiul statului suma de 12.600 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În rest, sentința a fost menținută. Curtea de Apel a constatat că suma de 12.600 de lei, achitată pentru raportul de expertiză judiciară nr. 953-957, din 28 iulie 2021, urmează a fi suportată de condamnat, deoarece aceste cheltuieli au fost generate de examinarea faptei sale infracționale. Argumentul apărării privind decăderea procurorului din dreptul de a solicita încasarea acestor cheltuieli a fost respins. Instanța a reținut că, potrivit art. 416 Cod de procedură penală, instanța de apel poate soluționa și din oficiu chestiunea cheltuielilor judiciare. Omisiunea invocării lor anterior nu înlătură obligația instanței de a se pronunța asupra acestora.

La 22 mai 2024, avocatul Sergiu Balaban, în numele lui Nicolae Zotov, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 1) și 6) Cod de procedură penală. Apărarea a susținut că procurorul nu a solicitat încasarea cheltuielilor judiciare nici în rechizitoriu, nici în dezbaterile din prima instanță, astfel încât cererea nu putea fi admisă în apel. El a invocat faptul că expertiza judiciară a fost dispusă pentru administrarea probelor și fundamentarea învinuirii, iar costurile acesteia reprezintă cheltuieli ale urmăririi penale, ce trebuie suportate din bugetul de stat, nu de condamnat.

La 19 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a solicitat depunerea referinței la recurs, însă nu a fost depusă vreo referință.

Urmărirea penală a fost pornită la 21 august 2020 și s-a terminat la 27 septembrie 2021. Prima instanță a examinat cauza în perioada 01 octombrie 2021 - 27 martie 2023. Instanța de apel a examinat cauza între 28 aprilie 2023 - 22 mai 2024. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 19 iulie 2024.

Partea relevantă a art. 229 Cod de procedură penală este următoarea: „(1) Cheltuielile judiciare sânt suportate de condamnat sau sânt trecute în contul statului. (2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență 2 juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.”

Art. 416 din Codul de procedură penală „Instanţa de apel, deliberînd asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî reluarea cercetării judecătoreşti, aplicarea dispoziţiilor privitoare la repararea pagubei, la măsurile preventive, la cheltuielile judiciare şi la orice alte chestiuni de care depinde soluţionarea completă a apelului.”

Partea relevantă a art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală este următoarea: „(1) Recursul este admis dacă: 1) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; … 6) hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp cât aceasta este legală (decizia nr. 1ra- 854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 1) și 6) Cod de procedură penală. Aceste temeiuri se referă la interpretarea legii contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și că hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor. Recurentul contestă soluția de obligare a condamnatului la achitarea cheltuielilor judiciare aferente efectuării expertizelor. Având în vedere argumentele din recurs, acesta va fi examinat prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală. 3

Din recurs nu rezultă în mod clar de ce decizia instanței de apel este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție, nu menționează vreo decizie sau încheiere a Curții Supreme care ar da o altă interpretare articolului 229 Cod de procedură penală. Instanța de apel a soluționat corect chestiunea cheltuielilor judiciare. Potrivit art. 416 Cod de procedură penală, instanța de apel, la pronunțarea deciziei, este obligată să se expună și asupra cheltuielilor judiciare. Această obligație rezultă direct din lege și nu depinde de faptul dacă procurorul a formulat sau nu o asemenea solicitare în rechizitoriu ori în dezbaterile din prima instanță.

Cu referire la argumentul că statul trebuie să suporte cheltuielile pentru expertiză judiciară, în încheierea nr. 1ra-1057/2023, § 20, Curtea Supremă de Justiție a oferit o interpretare clară în ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor judiciare. Din art. 229 Cod de procedură penală rezultă că cheltuielile judiciare sunt, de regulă, suportate de condamnat. Acestea sunt suportate de stat doar în cazul tipurilor de cheltuieli menționate la art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, sau în cazul eliberării condamnatului de plata cheltuielilor ca urmare a situației materiale a acestuia. În recurs nu se pretinde că situația materială a condamnatului era atât de gravă încât nu era justificată încasarea de la acesta a cheltuielilor judiciare. De asemenea, incapacitatea de plată cu greu poate justifica eliberarea unei persoane apte de muncă de la plata acestor cheltuieli. Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat (încheierea nr. 1ra-1085/2024, § 33).

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Sergiu Balaban împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2024. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Vladislav Gribincea Alexandru Negru 4