1r-12/2026 — Art. 17, 88 pct. 4, art. 96 al. 1, 101, 103 CP în red. 1961

Anatolie Voloșin s-a născut în anul 1964 în r-nul Slobozia. El a fost condamnat în baza art. 17, 88 pct. 4), art. 96 alin. (1), 101, 103 Cod penal în redacția anului 1961.

La 10 noiembrie 2022, la Judecătoria Orhei, sediul Rezina a parvenit spre examinare demersul Penitenciarului nr. 17 Rezina privind aplicarea art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea amnistiei nr. 243/2021 în privința lui Anatolie Voloșin. Condamnatul a fost caracterizat pozitiv. Riscul de recidivă a fost evaluat ca fiind redus. Comisia specială a Penitenciarului nr. 17 Rezina, în ședința din 01 noiembrie 2022, a decis că Anatolie Voloșin întrunește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea amnistiei nr. 243/2021.

La 05 iunie 2023, prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, demersul a fost respins. Instanța a considerat neîntemeiate concluziile Comisiei Speciale a Penitenciarului nr. 17 Rezina privind riscul redus de recidivă și caracteristica pozitivă a condamnatului. Dosarul personal relevă că acesta s-a caracterizat doar cu calificativul „satisfăcător”, a realizat cinci din cele șapte activități planificate și nu a manifestat interes pentru munca în folosul penitenciarului sau pentru instruirea profesională. Gravitatea infracțiunilor săvârșite și datele privind conduita sa în detenție nu permit reținerea unui risc redus de recidivă. Deși evaluarea psihologică consemnează anumite progrese comportamentale, acestea nu sunt suficiente pentru a fundamenta concluziile Comisiei.

La 14 iunie 2023, Directorul adjunct al Penitenciarului nr. 17-Rezina, Vitalie Cuiban a depus recurs. El a solicitat casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința lui Anatolie Voloșin să fie aplicată amnistia în temeiul Legii amnistiei nr. 243/2021. Reprezentantul instituției penitenciare a invocat că Anatolie Voloșin întrunește condițiile prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea amnistiei nr. 243/2021, fiind caracterizat pozitiv și evaluat cu risc redus de recidivă de către Comisia specială a penitenciarului. Concluziile Comisiei speciale nu pot fi supuse unei reevaluări de către instanță, întrucât evaluarea comportamentului condamnatului și a riscului de recidivă ține de competența exclusivă a acesteia. 1

La La 22 și 26 iunie 2023, Anatolie Voloșin a depus recursuri, solicitând aplicarea amnistiei în temeiul Legii nr. 243/2021. El a invocat atât argumente ce țin de fondul cauzei, inclusiv intenția infracțională, recunoașterea vinovăției și circumstanțele comiterii faptelor, cât și aspecte referitoare la conduita sa în detenție. El a solicitat în repetate rânduri să fie încadrat în muncă, însă i s-a comunicat că nu există locuri disponibile pentru persoanele condamnate la detențiune pe viață. Din proprie inițiativă, el a confecționat un panou informativ și a efectuat lucrări de reparație în cameră, iar în privința instruirii profesionale a menționat că programele au devenit disponibile abia în anul 2019 și au fost ulterior afectate de pandemia COVID-19. El a mai susținut că deține patru calificări profesionale.

Prin decizia din 27 decembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a admis recursurile, a casat încheierea și dispus rejudecarea cauzei. Instanța a constatat că materialele dosarului relevă o conduită pozitivă a condamnatului pe parcursul detenției, concretizată prin lipsa abaterilor disciplinare active, existența mai multor stimulări, participarea la programe de resocializare și activități educative, menținerea unor relații familiale stabile, recunoașterea vinovăției și manifestarea unui comportament prosocial. Evaluarea psihologică și fișa de evaluare a riscului de recidivă au stabilit un risc redus de recidivă, fiind evidențiați numeroși factori protectivi. Judecătorul de instrucție a respins prematur demersul privind aplicarea amnistiei, întrucât examinarea acestuia trebuia să se concentreze în principal asupra comportamentului condamnatului în detenție și a riscului de recidivă, elemente care indică un nivel suficient de pregătire pentru reintegrarea în societate.

La 04 aprilie 2024, prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, demersul Penitenciarului nr. 17-Rezina a fost respins. Instanța a reținut că, concluzia Comisiei Speciale privind existența unui risc redus de recidivă și caracterizarea pozitivă a condamnatului este insuficient fundamentată. Deși evaluarea psihologică consemnează stabilitate emoțională și un comportament adecvat, aceasta menționează și o toleranță redusă la frustrare, iar fișa de evaluare a riscului de recidivă nu conține o analiză detaliată și argumentată a factorilor criminogeni și protectivi. Având în vedere gravitatea infracțiunilor comise și lipsa unei evaluări psihologice complexe, bazate pe analiza evoluției comportamentului condamnatului și a modificărilor intervenite în personalitatea sa, instanța a apreciat că nu există suficiente elemente care să permită concluzia certă privind existența unui risc redus de recidivă.

La 11 aprilie 2024, Anatolie Voloșin a depus recurs. El a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicată amnistia în temeiul Legii amnistiei nr. 243/2021. Anatolie Voloșin a indicat că în încheierea instanței este indicat numele lui Susan Valeriu, care nu are atribuție la cauza sa.

La 18 aprilie 2024, Directorul Penitenciarului nr. 17-Rezina, Veaceslav Dascal, a depus recurs. El a solicitat casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința lui Anatolie Voloșin să fie aplicată amnistia în temeiul 2 Legii nr. 243/2021. El a reiterat motivele invocate în cererea de recurs din 14 iunie 2023 (para 4).

La 18 aprilie 2024, Anatolie Voloșin a depus recurs suplimentar. El a solicitat pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicată amnistia în temeiul Legii nr. 243/2021. Condamnatul a susținut că întrunește condițiile pentru aplicarea amnistiei, fiind caracterizat pozitiv și evaluat cu un risc minim de recidivă. El a invocat vârsta înaintată, starea precară de sănătate și perioada îndelungată de detenție în condiții inumane și degradante. Anatolie Voloșin a menționat că a participat la programele socio-educative din penitenciar, nu are abateri disciplinare, datorii sau prejudicii neachitate.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2024, Curtea de Apel Chișinău și-a declinat competența de la examinarea în ordine de recurs și a trimis dosarul instanței competente, Curtea de Apel Nord.

La 14 aprilie 2025, Directorul Penitenciarului nr. 17-Rezina, Veaceslav Dascal a depus cerere de retragere a recursului. Reprezentantul penitenciarului a indicat că, la 08 aprilie 2025, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie cu privire la cererea de suspendare a acțiunii art. 2 din Legea amnistiei nr. 243/2021 și a art. 7 din Legea nr. 316/2022 pentru modificarea Legii amnistiei nr. 243/2021.

Prin decizia din 13 mai 2025, Curtea de Apel Nord a admis cererea de retragere a recursului și a respins recursurile condamnatului. Curtea de apel a reținut temeinicia soluției instanței de respingere a demersului administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina, constatând neîntrunirea condițiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Legea amnistiei nr. 243/2021, în special lipsa unei evaluări concludente a riscului de recidivă și a caracteristicii pozitive în sensul legii. Instanța a exprimat dubii cu privire la modul de stabilire a riscului redus de recidivă, reținând că evaluarea psihologică din 25 octombrie 2022 a fost realizată superficial, în baza unui singur interviu, contrar metodologiei care impune o analiză complexă și repetată a factorilor relevanți. Deși nu a fost contestată legalitatea procesului-verbal al Comisiei Speciale din 01 noiembrie 2022 și nici caracterizarea pozitivă sau evaluarea de risc redus, acestea au fost efectuate fără o analiză suficient de detaliată și în afara rigorilor Ordinului Ministerului Justiției nr. 44/2022. S-a concluzionat că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru aplicarea amnistiei, astfel că dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 243/2021 nu sunt incidente în privința condamnatului.

La 02 septembrie 2025, Anatolie Voloșin a depus cerere de revizuire în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 1), 2) Cod de procedură penală. El a invocat că întrunește condițiile legale, fiind caracterizat pozitiv și evaluat cu risc redus de recidivă de către Comisia Penitenciarului nr. 17 Rezina. Instanțele au apreciat eronat probele privind evaluarea psihologică și riscul de recidivă, au aplicat incorect prevederile ordinului-cadru privind metodologia de evaluare și au ignorat concluziile specialiștilor, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil. Condamnatul a indicat că este necesară o reevaluare psihologică, susținând că 3 instanța a intervenit nejustificat în domeniul expertizei de specialitate. El a făcut referire la circumstanțe personale, precum vârsta înaintată, starea de sănătate precară, durata foarte îndelungată a detenției și pretinse condiții inumane de detenție. În condițiile în care evaluarea psihologică indică caracter pozitiv și risc redus de recidivă, sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea Legii amnistiei nr. 243/2021. Instanțele naționale au pronunțat hotărâri contradictorii în cauze similare, în special în materia aplicării amnistiei și a evaluării riscului de recidivă. Aceste contradicții rezultă din aplicarea neuniformă a Regulamentului-cadru privind evaluarea riscului de recidivă și din nerespectarea metodologiei de evaluare.

La 25 noiembrie 2025, Anatolie Voloșin a depus o cerere de completare a cererii de revizuire. Condamnatul a reiterat motivele din cererea inițială. Suplimentar, acesta a făcut referire la sesizarea nr. 90a/2025 și la o decizie a Curții Constituționale privind constituționalitatea unor modificări legislative referitoare la Legea nr. 243/2021 privind amnistia, Legea nr. 247/2022 și Legea nr. 316/2022. El a susținut că aceste acte normative ar avea un caracter neconstituțional sau „declarativ”, deși au produs efecte juridice și au fost aplicate de instanțele judecătorești ulterior adoptării lor. Aplicarea acestor legi ar fi generat practică neunitară în privința condamnaților la detențiune pe viață, inclusiv prin modificarea sau anularea unor hotărâri anterioare, ceea ce ar fi creat instabilitate în sistemul judiciar. Intervențiile ulterioare, inclusiv sesizarea Curții Constituționale, ar fi survenit pe fondul reacțiilor din sistemul judiciar și al opiniei publice, sugerând existența unei influențe externe asupra aplicării legii. Anatolie Voloșin a contestat modul de aplicare a legislației privind amnistia în cazul condamnaților la detențiune pe viață, invocând existența unei practici neunitare și a unei aplicări necorespunzătoare a normelor legale.

Prin încheierea din 05 februarie 2026, Curtea de Apel Nord a declarat inadmisibilă cererea de revizuire. Instanța a reținut că argumentele invocate de Anatolie Voloșin nu au legătură cu obiectul demersului administrației Penitenciarului nr. 17 Rezina privind aplicarea amnistiei și au fost deja examinate în cadrul recursului, neîncadrându-se în temeiurile de revizuire prevăzute la art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. Cererea de revizuire formulată de condamnat are caracterul unui „recurs camuflat”, urmărind în realitate o nouă examinare a cauzei, și nu declanșarea unei veritabile proceduri de revizuire în sensul legii. Instanța de apel nu a analizat argumentul cu privire la contradicția dintre cele două decizii adoptate de curtea de apel.

La 19 martie 2026, Anatolie Voloșin a declarat recurs. El solicită casarea hotărârilor anterioare în procedură de revizuire, trimiterea cauzei la rejudecare și efectuarea unei noi evaluări psihologice a riscului de recidivă. El invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, precum și necesitatea intervenției Curții Constituționale și a instanțelor superioare pentru asigurarea unei practici judiciare unitare. El solicită sesizarea Curții Constituționale pentru examinarea constituționalității aplicării Legii nr. 255 din 10 iulie 2025 în cauze similare 4 privind condamnații la detențiune pe viață, invocând o aplicare neuniformă a legii, contrar art. 14 CEDO.

La 06 aprilie 2026, dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție.

Art. 462 alin. (4) Cod de procedură penală: „(4) … Încheierea de respingere a cererii de revizuire poate fi atacată cu recurs în instanța ierarhic superioară, cu excepția încheierilor emise de Curtea Supremă de Justiţie.”

Art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală: „(3) Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care: 1) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei care creează suspiciuni privind corectitudinea soluţiei din hotărârea atacată. 2) s-au stabilit circumstanţe noi sau recent descoperite de care instanţa nu a avut cunoștință la emiterea hotărârii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, ar dovedi că cel condamnat este nevinovat ori a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat ori ar dovedi că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată; 3) două sau mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia; 4) Curtea Constituțională a recunoscut drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă; 5) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a informat Guvernul Republicii Moldova despre depunerea unei cereri din care se deduce existenţa unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care ridică dubii temeinice privind corectitudinea soluţiei din hotărârea atacată; 6) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, sau Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale, care poate fi remediată, total sau parţial, prin casarea hotărârii atacate.”

Recurentul solicită în recurs ridicarea unei excepții de neconstituționalitate. Ridicarea de către Curtea Supremă de Justiție a excepției de neconstituționalitate este posibilă doar pe marginea recursurilor „considerate admisibile”, adică a recursurilor considerate prima facie de către Curtea Supremă de Justiție că ar avea șanse mari de a fi admise (mutatis mutandis încheierile nr. 1ra-426/2024, § 21; 1ra-1251/2024, § 37; 1ra-1190/2024, § 27)). După cum a fost constatat mai jos, recursul examinat prin această încheiere este inadmisibil. Prin urmare, cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi trimisă Curții Constituționale (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-86/26, § 7).

Instanța de recurs, în temeiul art. 448 Cod de procedură penală, verifică legalitatea și temeinicia încheierii atacate. Instanța verifică dacă a fost aplicată corect legea, dacă instanța a luat în considerație toate faptele relevante și dacă discreția oferită prin lege instanței a fost exercitată corespunzător.

La examinarea cererii de revizuire, instanța de judecată pleacă de la prezumția lipsei temeiului de revizuire și este sarcina revizuientului de a proba că un asemenea temei există. Revizuirea nu poate fi un recurs deghizat. Temeiurile de revizuire sunt exhaustiv menționate în art. 458 alin. (3) Cod de procedură penală. În revizuire nu poate fi admisă decât la întrunirea condițiilor pentru redeschiderea procesului, fără a fi examinata temeinicia recursului, sau a acuzațiilor aduse (încheierile nr. 1rh-24/24, § 71; 1rh-17/24, § 36).

Argumentele invocate în recurs sunt identice cu cele formulate în cererea de revizuire. Deși condamnatul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 458 alin. (3) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, acesta nu a invocat și nu a argumentat existența unor împrejurări care să se circumscrie temeiurilor legale de revizuire.

Recurentul nu a explicat în ce constau circumstanțele noi sau recent descoperite esențiale pentru soluționarea corectă a cauzei. Susținerile sale exprimă dezacordul față de soluțiile adoptate anterior și față de aprecierea probelor efectuată de instanțe, reiterând argumente deja examinate și respinse. Completul este de acord cu curtea de apel că, în ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, cererea de revizuire urmărește obținerea unei noi examinări a unor aspecte deja soluționate definitiv, reprezentând un un recurs camuflat. De asemenea, recurentul nu comunicat instanței de judecată care este sentinţa penală irevocabilă prin care a fost constatată comiterea unei infracţiuni în legătură cu judecarea cererii recurentului de aplicare a amnistiei. Prin urmare, recurentul nu a probat existența nici a temeiului prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 1) Cod de procedură penală.

Completul totuși observă că, în încheierea contestată, curtea de apel nu a răspuns la argumentul din cererea de revizuire cu privire la existența hotărârilor judecătorești contradictorii. Aceasta poate constitui temeiul de revizuire prevăzut 6 de art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură penală, care se referă la existența a două sau mai multe hotărâri irevocabile care nu se pot concilia. Completul notează că curtea de apel a examinat recursul pe marginea cererii de aplicarea a amnistitiei față de condamnat de două ori. Prima dată, la 27 decembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău, atunci când a admis recursurile, a constatat în esență că condamnatul ar putea fi eligibil pentru aplicarea amnistiei (vezi para. 6). A doua oară, la 13 mai 2025, Curtea de Apel Nord a respins recursul condamnatului, deoarece nu au fost întrunite condițiile pentru aplicarea amnistiei față de condamnat (vezi para. 13). Ambele aceste decizii sunt irevocabile.

În pofida apariției unei contradicții dintre cele două hotărâri, nu este întrunit temeiul de revizuire prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură penală. O contradicție în motivarea a două decizii irevocabile este insuficientă. Aceasta contradicție trebuie să trezească dificultăți în ceea ce privește efectele sau executarea acestor hotărâri, făcând astfel cele două hotărâri ireconciliabile în practică. Asemenea dificultăți nu au fost constatate. Prin prima decizie cauza a fost trimisă la rejudecare, iar din decizie nu rezultă cu certitudine soluția care trebuie adoptată ulterior. De asemenea, legislația invocată de recurent a fost declarată neconstituțională între cele două decizii, ceea ce făcea imposibilă aplicarea amnistiei față de recurent. Prin urmare, cererea de revizuire nu putea fi admisă nici în temeiul art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură penală.

Din motivele de mai sus, în temeiul art. art. 449 alin. (1) lit a) și art. 461 alin (1) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca nefondat recursul lui Anatolie Voloșin împotriva încheierii Curţii de Apel Nord din 05 februarie 2026. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Bleșceaga Judecători Vladislav Gribincea Alexandru Negru 7