Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
1ra-1115/2024
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul penal
Data
4 iunie 2026
Părțile
Angela Rusnac
Pe scurt
Art. 427 alin. 1 pct. 1, 6 CPP

1ra-1115/2024 — Art. 326 alin. 1 CP

cu privire la inadmisibilitatea recursului învinuirea lui Angela Rusnac (art. 326 alin. (1) Cod penal) (Dosarul nr. 1ra-1115/2024 Nr. PIGD 1-19017871-01-1ra-01102024) Recurs inadmisibil depus de procuror după 01 septembrie 2023; Aprecierea probelor dată de instanța de apel nu este irațională; Excluderea eronată a înregistrărilor audio efectuate de o persoană privată, nu constituie temei de casare dacă înregistrarea sporește dubiile care au determinat achitarea. Confuzia privind temeiul achitării nu este suficientă pentru admiterea recursului. 04 iunie 2026 Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: Ghenadie Mîțu Instanța de apel: Ala Rotaru, Ruslana Burdeniuc, Dumitru Pușca Textul corespunde originalului Judecând în lipsa părților recursul în cauza penală privind învinuirea lui Angela Rusnac, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Stella Bleșceaga, Preşedinte, Leonid Chirtoacă, Alexandru Negru, judecători, constată următoarele:

1. Angela Rusnac s-a născut în anul 1969 în r-nul Soroca. Ea a fost învinuită de comiterea infracțiunii de trafic de influență (art. 326 alin. (1) Cod penal).

36. Partea relevantă a art. 427 Cod de procedură penală este următoarea: „(1) Recursul este admis dacă: 1) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; … 6) hotărârea este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;” 10

37. Recursul examinat a fost declarat în mai puțin de două luni de la pronunțarea deciziei motivate a instanței de apel, adică a fost depus în termen. 38. Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică „legalitatea hotărârii atacate” doar „în limitele invocate în recurs”. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia CSJ nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia CSJ nr. 1ra-1520/2023, § 56). 39. Procurorul susține că decizia instanței de apel se bazează pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

El invocă că instanțele au preluat poziția apărării, au ignorat declarațiile martorilor acuzării, au exclus nejustificat înregistrările audio prezentate de Andrei Rusnac și au reținut eronat inadmisibilitatea acestora. Procurorul mai invocă o contradicție între motivare și dispozitiv privind temeiul achitării. Având în vedere motivele invocate, criticile privind aprecierea probelor vor fi examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Critica privind inadmisibilitatea înregistrărilor audio și pretinsa neclaritate a temeiului achitării, vor fi examinate prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală. 40. Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul temeiului de recurs prevăzut de pct. 6) în decizia nr. 1ra-1085/2024 și în încheierea nr. 1ra-1251/2024.

Dezacordul cu motivarea instanței de apel nu este temei de recurs. Pentru a admite un recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, recurentul urmează să probeze că decizia instanței de apel este „arbitrară”, sau se „bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”. Nu este suficient ca aprecierea să fie nerezonabilă. Ea trebuie să fie „vădit nerezonabilă”, adică să fie evidentă pentru un profesionist și să nu poată fi explicată rațional (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 42). În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a explicat că este posibil ca o hotărâre judecătorească să fie în același timp „arbitrară”, cât și „bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”.

Totuși, fiecare din cele două sintagme urmează a fi examinate separat (decizia nr. 1ra-1085/2024, § 43). Suntem în prezența unei hotărâri judecătorești arbitrare sau vădit nerezonabile atunci când instanța a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nici o instanță rezonabilă nu ar comite vreodată, inclusiv când hotărârea judecătorească nu are nici o bază legală și nu stabilește nici o legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă și rezultatul procedurii (încheierea nr. 1ra-1251/2024, § 39). Îi revine recurentului obligația să convingă instanța de recurs că aceste elemente sunt întrunite. 41. Procurorul susține că instanța de apel a apreciat greșit declarațiile Annei Slonovschii și ale lui Andrei Rusnac și a acordat o importanță nejustificată relațiilor ostile dintre părți.

Instanța de fond și apel, au analizat probele și au conchis că nu s-a constatat existența faptei imputate. Această concluzie nu este 11 irațională. Declarațiile Annei Slonovschii nu au fost constante, ea și-a modificat esențial declarațiile la diferite etape ale procesului în dependență de evoluția probatoriului și a mersului cauzei. La urmărirea penală, ea a comunicat că a transmis laptopul și alte bunuri pentru ca Angela Rusnac să realizeze o atribuție funcțională și să o angajeze pe perioadă nedeterminată. După ridicarea actelor care arătau că în vara anului 2012 Angela Rusnac nu avea asemenea atribuții, ea a declarat deja că laptopul a fost dat pentru exercitarea unei pretinse influențe.

În prima instanță ea a menționat deja că Angela Rusnac doar a înțeles cu ce scop au fost înmânate bunurile, iar în apel ea a indicat că inculpata nu i-a cerut nimic, că discuția despre laptop a început în lipsa ei, iar laptopul a fost înmânat de soțul său lui Andrei Rusnac și că s-a adresat organelor de drept din „supărare personală” și „din răutate”. Laptopul a fost ridicat de la Andrei Rusnac, nu de la Angela Rusnac. Mai mulți martori și inculpata, indică asupra unor tensiuni între Angela și Andrei Rusnac, determinate de relațiile apropiate dintre Anna Slonovschii și Andrei Rusnac. La aproximativ două luni de la depunerea de către Angela Rusnac a plîngerii pe acțiuni de violență domestică, admise de Andrei Rusnac, Slonovschii a depus sesizarea în care invocă fapte cu o vechime de șase ani.

Chiar dacă Angela Rusnac pretinde în prima înregistrare că laptopul e al ei deoarece a angajat-o la muncă pe Slonovscaia (para. 17.a), Andrei Rusnac o contrazice și afirmă că el le-a dat lor (soților Slonovschii) 200 de euro și ei au procurat laptopul, după care i l-au cadonat ei (para. 17.a). El iterează această idee și în a doua înregistrare, atunci cînd o îndeamnă pe soție să se ducă să întrebe care a fost situația cu calculatorul și că nu aveau oamenii să-i cadoneze ei așa ceva (para. 17.b). Martorul Dumitru Rusnac a indicat că laptopul de model „Acer” a fost adus acasă de Andrei Rusnac (para. 27). Toate aceste informații ridică dubii puternice referitoare la existența faptei de acceptare și de primire de către Angela Rusnac a laptopului de la Anna Slonovschii.

Informațiile respective infirmă ideea că Angela Rusnac s-ar fi prevalat de influență asupra directorului spitalului și ar fi primit lăptopul în scopul exercitării ei. Pentru reținerea laturii obiective și subiective a componenței de infracțiune stabilite de art. 326 alin. (1) Cod penal nu este suficient că Anna Slonovschii să fi crezut că Angela Rusnac putea contribui la modificarea termenului contractului ei. Presupunerea persoanei care transmite bunul că o influență va fi realizată nu este suficientă pentru reținerea componenței de infracțiune. Era obligatoriu ca Angela Rusnac să se prevaleze de influență asupra persoanei publice care avea această atribuție.

În lipsa unei probe obiective că Angela Rusnac a invocat sau s-a prevalat în careva mod de influență asupra directorului spitalului, percepția martorei nu poate fundamenta o condamnare (decizia nr.1ra-1332/2023, § 33). Procurorul nu explică de ce, în lumina informațiilor relevate de probe, concluziile instanțelor ierarhice sunt vădit nerezonabile sau arbitrare. El doar își exprimă dezacordul cu modul de apreciere a probelor. Prin urmare, chiar dacă au fost luate fără a ține cont de înregistrările audio, concluziile instanțelor ierarhic inferioare sunt juste. 12 42. Declarațiile lui Andrei Rusnac nu înlătură dubiile menționate la paragraful precedent. El a susținut că bunurile au fost transmise Angelei Rusnac, iar aceasta ar fi promis că „totul va fi bine”.

Andrei Rusnac era soțul inculpatei și se afla într-un conflict deschis cu aceasta din cauza divorțului, partajului bunurilor și plângerii de violență domestică. În înregistrări el recunoaște că a dat 200 de euro pentru procurarea laptopului și sugerează că soții Slonovschii nu i-ar fi făcut așa cadou Angelei Rusnac fără implicarea sa. Fiul soților Rusnac a indicat că lăptopul a fost adus acasă de tatăl său ca un semn de împăcare. În asemenea circumstanțe, instanțele puteau aprecia cu prudență declarațiile sale și le puteau reține doar dacă ele erau confirmate de alte probe. La domiciliul inculpatei nu au fost depistate bunurile indicate în autodenunț. Laptopul a fost ridicat de la Andrei Rusnac, nu de la Angela Rusnac.

La momentul autodenunțului din octombrie 2018, Anna Slonovschii nu mai activa în instituție. Aceste împrejurări creează dubii rezonabile cu privire la persoana care a primit efectiv laptopul și la scopul transmiterii lui. Instanțele au avut temeiuri să conchidă că probele acuzării nu demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil existența faptei descrise în învinuire. Procurorul nu explică de ce această apreciere a probelor este irațională. Prin urmare, în această parte recursul este vădit neîntemeiat. 43. Procurorul susține că hotărârile conțin o contradicție între motivare și dispozitiv privind temeiul achitării. Problema neîntrunirii elementelor componenței de infracțiune, putea deveni relevantă doar atunci cînd existența unei fapte era demonstrată.

Soluția de achitare nu poate fi apreciată ca arbitrară sau irațională chiar dacă unele formulări din hotărârile contestate sugerează și o analiză a elementelor infracțiunii. Curtea Supremă de Justiție a reținut că o neclaritate privind temeiul achitării nu impune casarea hotărârii atunci când motivarea permite înțelegerea raționamentului instanței și aprecierea probelor nu este irațională (încheierea 1ra-169/2025, § 35). Din dispozitivul sentinței, menținut în această parte de instanța de apel, rezultă că Angela Rusnac a fost achitată pe motiv că nu s-a constatat existența faptei. Motivarea instanței de apel corespunde acestui temei. În paragrafele precedente a fost constatat că în lipsa înlăturării dubiului referitor la acceptarea și primirea efectivă de către Angela Rusnac a laptopului și în lipsa prevalării de infuență în raport cu persoane publice, instanțele inferioare aveau temei de a conchide că fapta nu a existat.

Sugestia procurorului privind necesitatea achitării pe motiv de lipsă a elementelor infracțiunii poate fi examinat doar din perspectiva temeiului de recurs de la art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală. O acțiune civilă care să vizeze soarta laptopului nu există. La caz, disputa referitoare la existența sau inexistența unor elemente a infracțiunii nu poate influența soluția și nu prezintă nici o importanță practică pentru dezvoltarea jurisprudenţei. Prin urmare, în această parte recursul este inadmisibil în baza art. 432 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală. 44. Procurorul mai susține că instanțele au exclus nejustificat înregistrările audio prezentate de Andrei Rusnac și nu au analizat valoarea lor probantă.

Acest 13 aspect se referă la aplicarea normelor privind admisibilitatea probelor și urmează a fi examinat prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală. Completul este de acord cu procurorul că prima instanță și instanța de apel au greșit atunci când au considerat înregistrările inadmisibile doar pentru că au fost efectuate fără autorizarea judecătorului de instrucție. Curtea Supremă de Justiție a explicat că Codul de procedură penală nu interzice folosirea în procesul penal a înregistrărilor efectuate de persoane private, până la pornirea urmăririi penale, cu un scop legitim, cum ar fi cel de a se proteja, și când acest lucru poate fi considerat în mod rezonabil necesar. Folosirea în procesul penal a unor probe obținute în afara procesului penal nu este contrară nici art. 6 CEDO (decizia nr. 1ra-1280/2023, § 38, încheierea nr. 1ra-174/2026, § 51). Înregistrările au fost efectuate de Andrei Rusnac înainte de pornirea urmăririi penale.

El nu a acționat la indicația sau sub controlul organelor statului. Lipsa autorizării judecătorului de instrucție nu atrage inadmisibilitatea înregistrărilor. Instanțele urmau să examineze aceste înregistrări și să verifice contextul efectuării lor, conținutul și coroborarea cu celelalte probe. La para. 41 s-a constat că informațiile din înregistrări, nu înlătură dubiile relevate de speță. Din contra afirmațiile lui Andrei Rusnac adîncesc și mai mult dubiile existente. Casarea deciziei pentru reevaluarea acestor înregistrări nu ar produce vreun efect practic.

În asemenea circumstanțe, în această parte, recursul este inadmisibil în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, or problema juridică invocată nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-64/2024, § 73). 45. Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) și 5) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul procurorului Valeriu Dubăsari împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 05 iunie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Leonid Chirtoacă Alexandru Negru 14

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.