1ra-1078/2023 — Art. 186 alin. 2 lit. d, 192 alin. 1 CP

În prima instanță cauza a fost examinată în procedură generală. Grigore Pitula a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor incriminate și condamnat definitiv (art. 84 Cod penal) la opt ani de închisoare. Instanța a admis acțiunile civile ale părților vătămate Ana-Maria Vrabie, Ana Lopatenco, Svetlana Solcan şi Natalia Stegărescu. Acţiunea civilă înaintată de către Eugenia Popovici nu a fost susținută în cadrul cercetării judecătorești.

Anterior cauza a fost judecată de două ori de instanța de apel și o dată de Curtea Supremă de Justiție. Potrivit ultimei decizii din 03 aprilie 2023, Curtea de Apel Chişinău a respins ca tardiv apelul avocatului Ludmila Zadorojnîi în interesele inculpatului.

La 15 iunie 2023, avocatul Ludmila Zadorojnîi, în interesele condamnatului, a declarat recurs. Apărarea a cerut repunerea în termen a apelului, încetarea procesului penal privind episodul din 07 octombrie 2014 în raport cu partea vătămată Ana-Maria Vrabie, pe motiv că fapta ar întruni elementele unei contravenții, iar termenul de prescripție contravențională este expirat, precum și încetarea procesului penal față de celelalte părți vătămate, în temeiul aplicării actului de amnistie.

Urmărirea penală pe cauza nr. 2014021877 a fost pornită la 21 iulie și s-a terminat la 18 noiembrie 2014. Urmărirea penală pe cauza nr. 2014022529 a fost pornită la 09 octombrie și s-a terminat la 30 octombrie 2014. Urmărirea penală pe cauza nr. 2014022707 a fost pornită la 03 noiembrie și s-a terminat la 21 noiembrie 2014. Urmărirea penală pe cauza nr. 2014022714 a fost pornită la 06 noiembrie și s-a terminat la 20 noiembrie 2014. Urmărirea penală pe cauza nr. 2014022968 a fost pornită la 02 decembrie 2014 și s-a terminat la 12 ianuarie 2015. Urmărirea penală pe cauza nr. 2014482390 a fost pornită la 29 decembrie 2014 și s-a terminat la 26 februarie 2015. Urmărirea penală pe cauza nr. 2015480007 a fost pornită la 05 ianuarie și s-a terminat la 18 februarie 2015. Urmărirea penală pe cauza nr. 2015020235 a fost pornită la 04 februarie și s-a terminat la 26 februarie 2015. După înregistrarea cauzelor penale în instanța de 1 judecată, ele au fost conexate. Prima instanță a examinat cauza în perioada 07 noiembrie 2014 - 10 martie 2017. Instanța de apel a examinat cauza în perioadele 03 decembrie 2020 - 30 martie 2021 și 10 martie 2022 - 03 aprilie 2023. Instanța de recurs a examinat cauza în perioada 14 iulie 2021 - 01 februarie 2022. Dosarul a ajuns din nou la Curtea Supremă de Justiție la 06 iulie 2023. ÎN FAPT

Grigore Pitula a fost învinuit că, în perioada iulie 2014 – februarie 2015 (precum și un episod din 27 octombrie 2010), a comis mai multe episoade de sustragere pe ascuns a bunurilor din gențile pasagerelor aflate în transportul public din mun. Chișinău (troleibuze și maxi-taxi). Inculpatul, profitând de neatenția victimelor, a sustras portmonee ce conțineau bani, carduri bancare și acte de identitate, cauzând prejudicii materiale cuprinse între 400 de lei și 5.164 de lei. Faptele din 27 octombrie 2010, 15 iulie, 17 octombrie, 24 octombrie, 19 noiembrie 2014 și 03 februarie 2015 au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal (furt săvârșit în proporții considerabile). Episoadele din 20 decembrie și 24 decembrie 2014 au fost încadrate în baza art. 192 alin. (1) Cod penal (pungășie). În toate cazurile, s-a reținut caracterul clandestin al acțiunilor, folosirea neatenției victimelor și producerea unor prejudicii materiale considerate, în majoritatea episoadelor, drept considerabile.

La 10 martie 2017, prin sentința Judecătoriei Chișinău, Grigore Pitula a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor: Infracțiunea Pedeapsa Aplicarea art. 84 Aplicarea art. 84 alin. (1) CP alin. (4) CP art.186 alin. (2) lit. d) CP trei ani de închisoare art.186 alin. (2) lit. d) CP trei ani de închisoare art.186 alin. (2) lit. d) CP trei ani de închisoare șase ani de opt ani de închisoare închisoare art.186 alin. (2) lit. d) CP trei ani de închisoare art.186 alin. (2) lit. d) CP trei ani de închisoare art.186 alin. (2) lit. d) CP trei ani de închisoare art.192 alin. (1) CP un an de închisoare art.192 alin. (1) CP un an de închisoare Instanța a admis în parte acțiunile civile și a dispus încasarea de la Grigore Pitula a prejudiciului material în beneficiul părților vătămate, după cum urmează: Ana-Maria Vrabie – 500 de lei, Ana Lopatenco – 2.400 de lei, Svetlana Solcan – 2.200 de lei, Natalia Stegărescu – 3.270 de lei și Olga Papanea – 8.164 de lei. Acțiunea civilă formulată de Eugenia Popovici nu a fost susținută în cadrul cercetării judecătorești. 2

La 30 noiembrie 2020, avocata Ludmila Zadorojnîi, în interesele inculpatului, a declarat apel. Ea a solicitat repunerea în termen, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie eliberat de răspundere penală în temeiul actului de amnistie. Ea a susținut că, prin încheierea din 16 decembrie 2015, inculpatul a fost anunțat în căutare și supus arestului preventiv, sub pretextul eschivării de la judecată. În realitate, dosarul de căutare nu ar fi fost pornit, iar acesta nu a fost efectiv căutat. Pitula s-a aflat temporar în Ucraina, unde a fost reținut și condamnat, fiind în imposibilitate obiectivă de a participa la examinarea cauzei. Abia la 16 noiembrie 2020, inculpatul a fost informat despre sentința de condamnare din 10 martie 2017, pronunțată în lipsa sa, fără a-i fi înmânată copia hotărârii. Apărarea a indicat că va prezenta motivele detaliate ale apelului după primirea procesului-verbal al ședinței și după luarea la cunoștință a materialelor cauzei.

La 30 martie 2021, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul și a menţinut sentinţa. Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs de către avocatul Zadorojnîi Ludmila în numele condamnatului.

La 01 februarie 2022, prin decizia Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și cauza remisă la rejudecare în aceeași instanță. Instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, în special asupra cererii de repunere în termen, care constituia o chestiune prealabilă examinării fondului. Totodată, decizia este insuficient motivată și contradictorie sub aspectul aprecierii recunoașterii vinovăției de către inculpat. Instanța de apel nu a respectat principiile nemijlocirii, contradictorialității și egalității armelor, întrucât a examinat cauza în lipsa inculpatului și a părților vătămate, fără a clarifica posibilitatea împăcării și fără a examina cererile apărării privind audierea acestora.

La 03 aprilie 2023, prin decizia Curții de Apel Chișinău apelul a fost respins ca tardiv. Instanța de apel a reținut că apelul da fost declarat peste termenul legal, iar argumentul apărării potrivit căruia inculpatul ar fi luat cunoștință de sentință la 16 noiembrie 2020 nu poate fi acceptat, întrucât acesta a fost asistat în primă instanță de avocat, care cunoștea despre pronunțarea hotărârii. Instanța a reținut că nu au fost invocate motive obiective, care să justifice repunerea în termen. Decizia motivată a fost pronunțată la 17 mai 2023.

La 15 iunie 2023, avocata Ludmila Zadorojnîi, în interesele condamnatului, a declarat recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 11) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, repunerea apelului în termen și încetarea procesului penal: pentru episodul din 17 octombrie 2014 – pe motiv că fapta ar constitui contravenție prescrisă, iar pentru celelalte episoade – ca urmare a aplicării amnistiei. Apărarea a susținut că instanța de apel a interpretat eronat art. 402–403 CPP, întrucât inculpatul ar fi luat cunoștință de sentință abia la 16 noiembrie 2020, la momentul reținerii, fără a primi copia acesteia, fiind astfel lipsit de posibilitatea reală de a exercita dreptul 3 la apel. La 22 noiembrie 2020, inculpatul a angajat avocat pentru studierea dosarului și formularea apelului.

Articolul 402 alin. (1) Cod de procedură penală prevede următoarele: „(1) Termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.”

Cererea de recurs a fost depusă până la 01 septembrie 2023. La acea dată, partea relevantă a art. 427 Cod de procedură penală era următoarea: „(1) Hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în următoarele temeiuri: ... 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; … 8) nu au fost întrunite elementele infracţiunii sau instanţa a pronunţat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blânde; … 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; 11) persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părţilor în cazul prevăzut de lege; 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greşită; (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanţa de apel.” 4

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este declarat în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 11) și 12) Cod de procedură penală, în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023. Recurentul își exprimă dezacordul față de soluția de respingere a apelului ca tardiv și față de refuzul repunerii în termen, invocând totodată, pe fond, că una dintre faptele imputate este prescrisă, iar în privința celeilalte ar fi incident actul de amnistie. Instanța va examina în primul rând argumentul referitor la respingerea apelului ca fiind depus tardiv, prin prisma temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Potrivit art. 402 Cod de procedură penală, termenul de apel curge de la data pronunțării sentinței integrale, iar nu de la data comunicării acesteia către parte. Completul reiterează că părțile au obligația de a manifesta diligență rezonabilă în urmărirea evoluției procedurilor judiciare și în exercitarea drepturilor procesuale (cauza Van Harn v. Germania, 2007). Neîndeplinirea acestei obligații nu poate constitui temei pentru repunerea în termen.

Condamnatul a participat la acțiunile procesuale din faza urmăririi penale și cunoștea despre existența procesului penal pornit împotriva lui și desfășurarea acestuia, însă nu a manifestat diligența necesară pentru a se informa asupra evoluției cauzei. El nu se afla în detenție și nu existau impedimente obiective care să-i limiteze exercitarea drepturilor procesuale. În cadrul urmăririi penale, el a indicat drept adresă pentru corespondență mun. Chișinău, str. Constructorilor 65 și a semnat recipisa de primire a rechizitoriului (f.d. 52, vol. I). În aceste condiții, instanța constată că neprezentarea și nerecepționarea corespondenței reprezintă consecința conduitei sale procesuale și nu un impediment obiectiv. Din materialele cauzei mai rezultă că Grigore Pitula nu se află la prima abatere penală, fiind anterior vizat în mai multe proceduri penale (f.d. 129-135, vol. I).

În prima instanță, condamnatul a fost citat în mod repetat la ședințele de judecată, citațiile fiind expediate la adresa indicată de condamnat. Ultimul nu a recepționat corespondența și nu s-a prezentat în fața instanței, iar citațiile au fost returnate instanței. Dreptul la apărare al condamnatului a fost respectat, acesta fiind reprezentat de avocații desemnați din oficiu Andrei Dorogan și Vitalie Pîslaru. La 16 decembrie 2015, instanța a dispus anunțarea inculpatului în căutare și aplicarea măsurii preventive a arestului pe un termen de 30 de zile (f.d. 11, vol. 5 I). Instanța a dispus examinarea cauzei în lipsa condamnatului. La 10 martie 2017 a fost pronunțată sentința în lipsa părților (avocatul și procurorul nu s-au prezentat). Copia acesteia a fost expediată condamnatului la 21 martie 2017, însă nu a fost recepționată potrivit avizului de recepție anexat la dosar (vol. I).

Apelul a fost declarat la 30 noiembrie 2020, la peste trei ani de la pronunțarea sentinței din 10 martie 2017, fără a fi invocate și dovedite împrejurări obiective care să fi împiedicat exercitarea căii de atac în termenul legal. Faptul că condamnatul a fost reținut abia la 16 noiembrie 2020 nu constituie, prin sine, temei pentru repunerea în termenul expirat cu ani de zile în urmă, atunci când persoana cunoștea despre proces. Condamnatul cunoștea cu certitudine despre existența cauzei penale în care era învinuit de comiterea mai multor infracțiuni și că aceasta urma, în mod firesc, să fie examinată de instanța de judecată. Fiind anterior judecat, acesta nu putea să nu cunoască procedura penală și consecințele neprezentării în fața instanței. Din materialele cauzei nu rezultă că, de la 10 martie 2017 până la reținerea condamnatului în anul 2020 acesta s-ar fi aflat constant în detenție sau într-o situație care să-l fi împiedicat în mod obiectiv să se intereseze de evoluția procesului. În aceste condiții, lipsa de diligență în urmărirea soartei cauzei este imputabilă exclusiv condamnatului. Neprezentarea în fața instanței sau nerecepționarea corespondenței judiciare nu poate fi imputată autorităților în lipsa dovezilor privind comunicarea oficială a schimbării adresei ori existența unor impedimente obiective. Omisiunea de a urmări, pe o perioadă îndelungată, evoluția cauzei denotă o conduită procesuală pasivă și lipsită de diligență, astfel încât depășirea termenului pentru declararea apelului este imputabilă exclusiv persoanei care admite omisiunea (decizia nr. 1ra-1811/2023, nr. 1ra-276/2025). De asemenea, nici după reținerea condamnatului într-o altă cauză penală într-un alt stat acesta nu a inițiat personal exercitarea căii de atac, apelul fiind formulat de apărător. În aceste condiții, circumstanțele invocate relevă lipsa unei conduite procesuale diligente din partea condamnatului în valorificarea drepturilor sale procedurale.

Completul este de acord cu soluția instanței de apel privind respingerea apelului ca fiind tardiv. Completul reiterează că termenele procedurale sunt imperative, iar nerespectarea acestora atrage, de drept, decăderea din exercițiul dreptului procesual (pct. 16 din hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12 decembrie 2005). Prin urmare, recursul este vădit neîntemeiat.

Soluția de respingere a apelului, ca fiind depus peste termen, nu permite verificarea temeiniciei hotărârii atacate, întrucât instanța de recurs nu poate proceda la o examinare de fapt și de drept a aspectelor care nu au fost examinate de instanța de apel.

Din motivele expuse supra, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, 6 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Ludmila Zadorojnîi împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2023. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Ghenadie Eremciuc Oxana Parfeni 7