Duca împotriva României

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 11431/16 Liviu DUCA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), care așezează la 25 martie 2021 în calitate de comitet compus din: Armen Harutyunyan, președinte, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Viktoriya Maradudina, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 22 martie 2016, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Liviu Duca a fost născut în 1962. El a fost reprezentat de dl Chiriac. La 1 septembrie 2016, reclamațiile reclamantului în temeiul art. 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție au fost comunicate guvernului român (“Guvernul”).

La 31 ianuarie 2019, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a murit la 23 octombrie 2017. La 26 februarie 2019 Registrul a trimis reprezentantului reclamantului o scrisoare întrebând dacă existau potențiali moștenitori care doresc să continue procedura în fața Curții. La 29 martie 2019, fiul reclamantului, dl Liviu-Marian Duca, a răspuns că dorește să urmărească cererea, fără să se alăture unei copie a unui document care dovedește că el este moștenitorul reclamantului. El a declarat că nu este singurul moștenitor și că va furniza un certificat de succesiune în viitor, fără să menționeze o dată specifică. Prin scrisoarea din 13 martie 2020, reprezentantul reclamantului a fost invitat să trimită, cel târziu la 24 aprilie 2020, o copie a unui document care dovedește capacitatea dlui Liviu-Marian Duca ca moștenitor al reclamantului decedat.

Nu a fost primit până în prezent un astfel de document și nu a fost furnizată nicio explicație pentru nerespectarea instrucțiunilor Registrului. Curtea trebuie să abordeze întrebarea dacă dl Liviu-Marian Duca are dreptul să urmărească cererea depusă inițial de reclamant, care a murit la 23 octombrie 2017. Guvernul nu a observat acest punct. Curtea reamintește că, în cazul în care reclamantul a murit după depunerea cererii, a acceptat că următoarea persoană sau moștenitorul poate, în principiu, să urmărească cererea, cu condiția ca acesta să aibă un interes suficient în acest caz (a se vedea, de exemplu, Centrul pentru Resurse Juridiale în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 97, CEDH 2014, cu alte trimiteri.

Curtea a stabilit, de asemenea, că este în favoarea moștenitorului care dorește să continue procedura în fața Curții să-și susțină poziția de a face acest lucru (a se vedea, de exemplu, Belskiy c. Rusia (dec.), nr. 23593/03, 26 noiembrie 2009). În prezenta cauză, dl Liviu-Marian Duca nu a informat Curtea cu privire la moartea reclamantului și-a exprimat dorința de a continua cererea numai după ancheta Curții cu privire la existența de potențiali moștenitori.

În plus, după ce dl Liviu-Marian Duca a susținut că este unul dintre moștenitorii reclamantului, dl Liviu-Marian Duca nu a furnizat nici un document, cum ar fi un certificat de succesiune, pentru a confirma acceptarea succesiunii reclamantului întârziat (a se vedea Rista și alții c. Albania [Comitetul], nr. 5207/10 și altele 6, 17 martie 2016) sau orice declarație care confirmă că a acceptat succesiune după decedatul tatălui său (contract) Romankevič c. Lituania , nr. 25747/07, § 15, 2 decembrie 2014) sau orice alte documente sau informații detaliate care ar putea fi relevante în cazul său particular (contrast Andreyeva c. Rusia (dec.), nr. 76737/01, 16 octombrie 2003). El nu a reușit să facă acest lucru chiar după cererea expresă a Curții și nu a furnizat nicio explicație pentru acest eșec.

În acest context, Curtea constată că cererea de urmărire a procedurii a fost depusă de o persoană care nu a furnizat nici o dovadă a statutului său de moștenitor (a se vedea mutatis mutandis Léger v. France (striking off) [GC], nr. 19324/02, § 50, 30 martie 2009 și, cel mai recent, Coșcodar v. România (dec.), nr. 522/16, 21 ianuarie 2021). Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, nu consideră că „respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile” necesită examinarea cererii. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina cererea din lista de cazuri.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 aprilie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Președintele adjunct al grefierului interimar

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 11431/16 Liviu DUCA against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 25 March 2021 as a Committee composed of: Armen Harutyunyan, President, Jolien Schukking, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 March 2016, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Liviu Duca, was born in 1962. He was represented by Mr O. Chiriac. The applicant’s complaints under Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention were communicated to the Romanian Government (“the Government”) on 1 September 2016. On 31 January 2019, the applicant’s representative informed the Court that the applicant had died on 23 October 2017. On 26 February 2019 the Registry sent to the applicant’s representative a letter asking whether there were any potential heirs wishing to pursue the proceedings before the Court. On 29 March 2019, the applicant’s son, Mr Liviu-Marian Duca, replied that he wanted to pursue the application, without joining a copy of a document proving that he was the applicant’s heir.

He stated that he was not the only heir and that he would provide a succession certificate in the future, without mentioning a specific date. By letter dated 13 March 2020, the applicant’s representative was invited to send, no later than 24 April 2020, a copy of a document proving the capacity of Mr Liviu-Marian Duca as heir of the deceased applicant. No such document has been received to date and no explanation has been provided for the failure to comply with the Registry’s instructions. THE LAW The Court must address the question whether Mr Liviu-Marian Duca has standing to pursue the application originally lodged by the applicant, who died on 23 October 2017. The Government did not comment on this point.

The Court recalls that, where the applicant has died after the application was lodged, it has accepted that the next-of-kin or heir may in principle pursue the application, provided that he or she has sufficient interest in the case (see, for example, Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania [GC], no. 47848/08, § 97, ECHR 2014, with further references). The Court has also established that it is for the heir who wishes to pursue the proceedings before the Court to substantiate his or her standing to do so (see, for example, Belskiy v. Russia (dec.), no. 23593/03, 26 November 2009). In the present case Mr Liviu-Marian Duca failed to inform the Court of the applicant’s death and expressed his wish to pursue the application only after the Court’s inquiry as to the existence of potential heirs.

Moreover, having claimed to be one of the applicant’s heirs, Mr Liviu-Marian Duca did not provide any document, such as a succession certificate, to confirm acceptance of the late applicant’s succession (see Rista and Others v. Albania [Committee], nos. 5207/10 and 6 others, 17 March 2016) or any statement confirming that he had accepted succession after his deceased father (contrast Romankevič v. Lithuania , no. 25747/07, § 15, 2 December 2014) or any other documents or detailed information which could be of relevance in his particular case (contrast Andreyeva v. Russia (dec.), no. 76737/01, 16 October 2003). He failed to do so even after the Court’s express request and provided no explanation for this failure.

Against this background, the Court finds that the request to pursue the proceedings was submitted by a person who has provided no evidence of his status as an heir (see, mutatis mutandis , Léger v. France (striking out) [GC], no. 19324/02, § 50, 30 March 2009 and, most recently, Coșcodar v. Romania (dec.), no. 522/16, 21 January 2021). In the light of the foregoing, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, it does not consider that “respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols” requires the examination of the application. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 15 April 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Armen Harutyunyan Acting Deputy Registrar President