Burliy împotriva Ucrainei

Traducere în română Auto

CAUZUL CU BURLIY v. UKRAINE (Declarația nr. 62229/12) JUDGMENT STRASBOURG 15 aprilie 2021 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Burliy v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, președinte, Ganna Yudkivska, Arnfinn Bårdsen, judecători și Liv Tigerstedt, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 25 martie 2021, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cauza a fost inițiată într-o cerere împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”) la 30 iulie 2012. Guvernul ucrainean (“Convenția”).

Guvernul” a primit notificarea cererii. FACTELE Detaliile și informațiile aplicabile cererii reclamantului sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Reclamantul s-a plâns în principal că detenția sa preventivă a fost indemanată de mult timp, iar el se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) (c) din prezentul articol este ... dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului.

Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care trebuie să apară pentru judecată.” Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost declarate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła v. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay v. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, CEDH 2006 X, cu alte referințe). În cazurile principale ale Kharchenko v. Ucraina, nr. 40107/02, 10 februarie 2011, și Ignatov v. Ucraina, nr. 40583/15, 15 Decembrie 2016, Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz.

Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, lungimea deținerii anterioare a reclamantului a fost excesivă. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 10. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, chestiuni în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul anexat).

(a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de concluziile sale din Merit v. Ucraina (nr. 66561/01, 30 martie 2004) și Svershov v. Ucraina (nr. 35231/02, § 71, 27 noiembrie 2008). 12. Curtea a examinat această plângere și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care problema se plânge este de competența sa, această plângere nu îndeplinește nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale.

Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „În cazul în care Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ignatov, citat mai sus). Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat și respingerea eventualelor cereri suplimentare pentru o justă satisfacție formulată de reclamant.

15. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii nejustificate să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, Curtea, UNANIMOUS, declară plângerile privind durata excesivă a detenției anterioare și celelalte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibile și restul cererii inadmisibile; declară că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenția privind lungimea excesivă a detenției anterioare; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul apendice); Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale restul cererilor reclamantului pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 aprilie 2021, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Liv Tigerstedt Ivana Jelić Președintele adjunct al greffierului APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției preliminare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului An de naștere Perioada de detenție Durată a detenției Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 62229/12 30/07/2012 Oleksandr Oleksandrovych BURLIY 1980 02/10/2009 până la 28/12/2010 24/05/2011 până la 21/01/2016 1 an și 2 luni și 27 zile 4 ani și 7 luni și 29 zile Incapacitatea de a examina posibilitatea de a aplica alte măsuri de reținere; neevaluarea situației personale ale reclamantului, care reduce riscurile de recidivă, de închidere sau de abscindere; fragilitate a motivelor utilizate de instanțe.

Art. 6 (1) lungimea excesivă a procedurilor penale – 27/09/2009 – în așteptare, 11 ani și 5 luni pentru 3 niveluri de competență, art. 5 (4) deficiențe ale procedurii de revizuire a legalității deținerii - incapacitatea instanței naționale în decizia sa din 01/04/2014 de a examina în detaliu argumentele reclamantului prevăzute în cererea sa de măsuri preventive alternative 3.900 [1] Plus orice impozit care poate fi percepubil reclamantului.

FIFTH SECTION

CASE OF BURLIY v. UKRAINE (Application no. 62229/12) JUDGMENT STRASBOURG 15 April 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Burliy v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Ivana Jelić, President, Ganna Yudkivska, Arnfinn Bårdsen, judges, and Liv Tigerstedt, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 25 March 2021, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in an application against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 30 July 2012.

The Ukrainian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS

The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.

The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

3 OF THE CONVENTION

5. The applicant complained principally that his pre-trial detention had been unreasonably long. He relied on Article 5 § 3 of the Convention, which reads as follows: Article 5 § 3 “3. Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article 5 § 3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 110, ECHR 2000 ‑ XI, and McKay v. the United Kingdom [GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 ‑ X, with further references).

In the leading cases of Kharchenko v. Ukraine, no. 40107/02, 10 February 2011, and Ignatov v. Ukraine, no. 40583/15, 15 December 2016, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention was excessive.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10. The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in Merit v. Ukraine (no. 66561/01, 30 March 2004) and Svershov v. Ukraine (no. 35231/02, § 71, 27 November 2008).

REMAINING COMPLAINT

11. The applicant also raised another complaint under Article 5 § 1 of the Convention.

12.

The Court has examined this complaint and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matter complained of is within its competence, this complaint either does not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Ignatov, cited above ) , the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table and to reject any additional claims for just satisfaction raised by the applicant.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaints concerning the excessive length of pre-trial detention and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible and the remainder of the application inadmissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention; Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points Dismisses the remainder of the applicant’ s claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 15 April 2021, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention (excessive length of pre-trial detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Period of detention Length of detention Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 62229/12 30/07/2012 Oleksandr Oleksandrovych BURLIY 1980 02/10/2009 to 28/12/2010 24/05/2011 to 21/01/2016 1 year and 2 months and 27 days 4 years and 7 months and 29 days Failure to examine the possibility of applying other measures of restraint; failure to assess the applicant’s personal situation reducing the risks of re-offending, colluding or absconding; fragility of the reasons employed by the courts. Art. 6 (1) excessive length of criminal proceedings – 27/09/2009 – pending, 11 years and 5 months for 3 levels of jurisdiction, Art. 5 (4) deficiencies in proceedings for review of the lawfulness of detention - failure of the domestic court in its decision of 01/04/2014 to thoroughly examine the applicant’s arguments provided in his request for alternative preventive measure 3,900 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.