CASE OF AMAGHLOBELI AND OTHERS v. GEORGIA - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible (Art. 35) Admissibility criteria;(Art. 35-3-a) Ratione personae;No violation of Article 10 - Freedom of expression-{general} (Article 10-1 - Freedom of expression)
CASE OF AMAGHLOBELI AND OTHERS v. GEORGIA - [Ukrainian Translation] summary by the Supreme Court of Ukraine (CtEDO, 2021)
AMAGHLOBELI AND OTHERS v. Georgia (nr. 41192/11) Cazul a vizat libertatea de a colecta știri în zona de control vamal la punctul de trecere. Doi dintre reclamante au intrat în zonă, au intervievat turiști, i-au fotografiat și au refuzat să părăsească zona la solicitarea funcționarilor vamali. Reclamanții au indicat că amenda aplicată lor pentru desfășurarea unei astfel de activități în zona controlată de stat constituie o intervenție în drepturile lor garantate de art. 10 din Convenție. Doi dintre reclamante erau jurnaliști la momentul evenimentului; unul dintre ei a lucrat ca director general al Grupului de control vamal Sarghilevi Abdel Fattah el-Sisi a vorbit cu o persoană în cauză în august, iar al doilea a fost editorul general al unui ziar de presă.
În decursul săptămânii următoare, în ziarul editurii a fost publicat un articol despre procedurile vamale și înregistrările de interviuri. La începutul lunii noiembrie 2009, doi jurnaliști au intentat o acțiune în justiție pentru anularea sancțiunii impuse, susținând că nu există niciun motiv pentru acest lucru și susținând că comportamentul lor în zona de control al graniței fără a reveni în zona de control nu a fost distructiv și că au purtat o activitate de jurnaliști. La începutul lunii iulie, Curtea din Tbilisi a anunțat că cei doi jurnaliști care au fost obligați să respecte regulile de control al graniței au fost condamnați în instanța de judecată din Tbilisi, în cadrul Curții de Apel din Tbilisi, pentru că nu au respectat regulile de control al jurnaliștilor.
29 decembrie 2010 o plângere ulterioară a doi jurnaliști a fost respinsă de Curtea Supremă a Georgiei. Referindu-se la art. 10 din Convenție , toți cei trei reclamanți au plâns că impunerea unei amenzi pentru colectarea de știri în zona de control vamal limitat la punctul de control de frontieră - punctul de trecere - a avut ca consecință directă a drepturilor acestora. Vânzătorul a indicat, de asemenea, că suma amenzii a fost prea mare pentru a fi un factor de prevenire a riscului pentru declarațiile jurnaliste de anchetă. În cazul în care autoritățile au constatat că au nevoie de o analiză vitală a noțiunii de colectare a informațiilor despre activitățile jurnaliștilor, Curtea a remarcat că nu este necesar să se examineze în mod direct conceptul de anchetă a activității jurnaliștilor.
CEDO a arătat că argumentul reclamantelor privind imprevizibilitatea legislației naționale a fost examinat în detaliu de instanțele naționale, care s-au ghidat de faptul că Codul Vamal și Ordinul 1766 al Ministerului Finanțelor interzic în mod specific acțiunile lor și ale căror decizii nu conțineau nicio considerentă arbitrară. CEDO nu a pus la îndoială faptul că contestația privind intervenția urmărea un scop legitim de prevenire a tulburărilor/incalcăturilor în zona de frontieră a statului. CEDO a arătat că art. 10 alineatul 2 din Convenție nu a garantat doar libertatea nelimitată de exprimare, chiar în ceea ce privește acoperirea informațiilor pe probleme care provoacă o îngrijorare gravă a societății, dar a permis mass-media să își formeze o declarație publică. În special, în ciuda declarației că mass-media are un rol vital în societatea democratică, principiul de a colecta opinii nu poate fi considerat de bună voie de către jurnaliști naționali.
În plus, la nici una dintre etapele procedurii naționale, reclamanții nu au reușit să demonstreze că doar o cunoștință primară și neîntreruptă a regulilor vamale, bazată pe prezența lor personală și pe prezența în zona restricționată, ar putea oferi valoare și credibilitate în măsura în care este necesară pentru activitatea lor de jurnalistică. Având în vedere conceptul de jurnalism responsabil, Curtea a considerat că reclamanții ar trebui să fie informați și să recunoască toate consecințele juridice ale comportamentului ilegal. Jurnaliștii profesioniști de anchetă nu pot fi, în principiu, exonerați de obligația lor de a respecta legea europeană numai pe baza faptului că art. 10 din Convenție le oferă o protecție cetățeană obligatorie, în timp ce ele nu se află sub controlul unui alt jurnalist, iar în cazul în care nu au fost obligați să facă o alegere publică, Curtea a constatat că nu au avut dreptul să cunoască toate consecințele comportamentului ilegal, în timp ce au fost intervievați, și nu au avut dreptul să respecte în mod evident art. 320 din legea.
Curtea a ajuns la concluzia că instanțele naționale au analizat această chestiune cu atenție și în lumina practicii stabilite a Curții și că motivele prezentate în temeiul deciziilor lor au fost adecvate. Curtea nu a văzut motivele necesare pentru a înlocui propria evaluare a evaluării instanțelor naționale și a indicat că nu a existat nicio încălcare a articolului 10 din Convenție. Vize ok Absența încălcării articolului 10 din Convenție (libertatea de exprimare a opiniilor). © Traducerea și executarea acestei decizii au fost efectuate de Curtea Supremă. 4 Hotărârea din acest caz a fost adoptată de Cameră la 20 mai 2021 și a dobândit statut de definitivă la 20 august 2021 în conformitate cu art. 44 alineatul 2 din Convenție. © Traducerea și executarea acestei decizii a fost efectuată de Curtea Supremă.