2ra-1039/24 — Constatarea încălcării drepturilor consumatorilor, înlocuiască produsul neconform, repararea prejudiciului moral

La 7 septembrie 2021, Lobanova Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva „CONSTRUCT RESURS” S.R.L., intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului său în calitate de consumator cu privire la informarea și procurarea unui produs conform, obligarea „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. să înlocuiască produsul neconform cu altul care corespunde modelului și standardului indicat în Contractul de livrare a mărfii nr. 060820/01, cu demontarea și montarea din contul său, ori să restituie contravaloarea parchetului achitată conform contractului menționat în suma totală de 7 315 euro, obligarea „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. să repare prejudiciul moral în sumă de 50 000,00 lei, cauzat prin livrarea unui produs neconform și refuzul de informare prin neprezentarea actelor care confirmă originea și calitatea parchetului livrat, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că la 6 august 2020 a încheiat cu „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. Contractul de livrare a valorilor materiale nr. 060820/01, potrivit căruia pârâtul s-a obligat să-i livreze parchet stratificat de model „Chevron - Oak Premium”, producător polonez „Tavolini”, cu finisaj din ulei natural, la prețul de 95 euro pentru 1 m², suma totală a contractului fiind de 7 315 euro. La încheierea contractului, reclamanta a achitat suma de 136 290 lei, echivalentul a 7 000 euro, iar la 12 septembrie 2020 a achitat restul de 6 262,20 lei, echivalentul a 315 euro. A susținut că la achitarea celei de-a doua tranșe a fost impusă să semneze actul de primire a mărfii, deși parchetul urma să fie livrat abia la 17 septembrie 2020.

La 25 septembrie 2020, parchetul a fost livrat la apartamentul reclamantei fără acte de însoțire, pe ambalaje fiind menționată doar inscripția „Chevron - Oak Premium” și dimensiunile mărfii, lipsind informații privind calitatea, clasa, specificația, culoarea și producătorul. La verificarea vizuală, reclamanta a constatat că culoarea parchetului livrat nu corespunde cu cea a parchetului comandat și a sesizat reprezentanții „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. în acest 1 sens. A invocat totodată că instalarea parchetului a durat de două ori mai mult decât s-a convenit cu meșterii, aceștia motivând întârzierea prin neconformitatea calității parchetului față de cele declarate de producător, și că acoperirea parchetului era cu lac, nu cu ulei natural, astfel cum fusese prevăzut în Anexa nr. 1 la contract.

La 8 octombrie 2020, reclamanta s-a prezentat la magazinul „Ecoflor” din bd. Decebal nr. 6/1, mun. Chișinău, solicitând informații privind originea și actele care confirmă calitatea și conformitatea mărfii, însă administratorul magazinului a refuzat să prezinte astfel de acte și a refuzat să confirme prin semnătură recepționarea reclamației, fapt consemnat în Registrul de reclamații seria RS nr. 046412. La 9 octombrie 2020, reclamanta a expediat în adresa „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. o reclamație prin care a solicitat prezentarea în termen de 3 zile a copiilor autentificate ale actelor care confirmă modelul, calitatea și originea parchetului livrat, precum și invoice-ul privind importul mărfii, iar în cazul neprezentării actelor sau al neconformității acestora cu marfa livrată – rezoluțiunea contractului și restituirea sumei de 7 315 euro în termen de 5 zile.

Prin răspunsul din 16 octombrie 2020, „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. a refuzat prezentarea actelor solicitate, argumentând că a respectat legislația și a executat solicitările întocmai. La 9 octombrie 2020, reclamanta a depus și o plângere la Agenția pentru Protecția Drepturilor Consumatorilor și Supravegherea Pieței, în urma căreia, la 11 decembrie 2020, i s-a comunicat că nu există temei pentru acțiuni împotriva „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. La 31 decembrie 2020, reclamanta a depus o plângere repetată, în urma căreia i-au fost remise 5 certificate de calitate, pe care le-a apreciat ca neavând tangență cu marfa comandată, țara de origine indicată în acestea fiind Germania și Norvegia.

La 19 mai 2021, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție Seria PJ nr. 0269, prin care a constatat că „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. a refuzat să ofere consumatoarei Lobanova Svetlana informațiile despre denumirea și marca producătorului, adresa acestuia, principalele caracteristici calitative, compoziția, aditivii folosiți, modul de utilizare, țara producătoare, termenul de garanție, durata de funcționare, termenul de valabilitate și data fabricării, comițând astfel contravenția prevăzută la art. 344 alin. (2) lit. h) Cod contravențional. Prin Decizia din 1 iunie 2021, „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. a fost sancționat cu amendă în mărime de 60 unități convenționale, achitând benevol jumătate din amendă la aceeași dată.

În aceste condiții, reclamanta considera că pârâtul nu a demonstrat faptul că produsul livrat este cel vizat în contractul de livrare a mărfii, motiv pentru care se considera îndreptățită să primească înlocuirea acestuia cu unul corespunzător. 2

Totodată, instanța de fond a reținut că potrivit Actului de primire-predare a materialelor nr. 2082 din 12 septembrie 2020, semnat de ambele părți, Lobanova Svetlana nu a avut nicio reclamație cu privire la cantitatea, calitatea și termenul de lucru și alte cheltuieli, a citit și a fost de acord cu instrucțiunile de îngrijire și întreținere pentru produsele menționate. De asemenea, instanța a reținut că Lobanova Svetlanei i s-a adus la cunoștință dreptul de a returna bunurile în termen de 14 zile calendaristice, cu excepția materialelor personalizate, tăiate și altor materiale, cu condiția că acestea să fie depozitate corect, și că din momentul utilizării bunurile nu mai pot fi returnate sau schimbate.

Referitor la pretenția privind prejudiciul moral, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, raportând concluzia la prevederile art. 20 alin. (1), (3) și (4) al Legii privind protecția consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003.

Instanța de apel a constatat că prima instanță nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, că concluziile acesteia sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei și că nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Colegiul a reținut că „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. a prezentat Lobanova Svetlanei o propunere comercială cu privire la parchet stratificat Tavolini, CHEFRON, specii: stejar premium, suprafață și prelucrări: periată, unghiuri: 4 laturi unghiulare, finisaj: ulei natural, dimensiune: 120*700, cantitatea 77 m², la un preț de 95 euro/m², în total suma de 7 315 euro, iar potrivit contractului încheiat la 6 august 2020, pârâtul s-a obligat să livreze parchet stratificat CHEFRON cu aceleași specificații, inclusiv finisaj ulei natural.

Instanța de apel a reținut că, deși Lobanova Svetlana a semnat actul de primire-predare a materialelor nr. 2082, marfa a fost livrată de facto la 25 septembrie 2020, iar unica obiecție înaintată după recepționarea mărfii a vizat diferența de culori dintre parchetul comandat și cel livrat. Colegiul a subliniat că, potrivit prevederilor legale aplicabile, în cazul în care consumatorul invocă neconformitatea produsului ca culoare, este în drept să solicite înlocuirea acestuia și, numai dacă produsul necesar lipsește, să solicite rezilierea contractului cu restituirea contravalorii, și aceasta doar dacă produsul nu a fost utilizat și nu și-a pierdut calitățile de consum.

Instanța de apel a concluzionat că, în măsura în care Lobanova Svetlana a instalat parchetul în apartament fără a solicita în prealabil înlocuirea acestuia, pretenția privind înlocuirea produsului neconform sau restituirea contravalorii de 7 315 euro este neîntemeiată. Colegiul a reținut totodată că prima instanță a respins eronat această pretenție pe motivul că la 12 septembrie 2020 reclamanta nu a înaintat pretenții, semnând actul de primire-predare, și pe motivul că pârâtul nu era obligat să livreze parchet al producătorului polonez „Tavolini”.

Cu privire la dreptul la informare, instanța de apel a reținut că prin procesul- verbal cu privire la contravenție Seria PJ nr. 0269 din 19 mai 2021, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței a constatat că „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. a refuzat să ofere consumatoarei informațiile despre denumirea și marca producătorului, adresa acestuia, principalele caracteristici calitative, compoziția, aditivii folosiți, modul de utilizare, țara producătoare, termenul de 4 garanție, durata de funcționare, termenul de valabilitate și data fabricării. Colegiul a observat că prin procesul-verbal contravențional a fost deja constatată încălcarea dreptului consumatoarei la informare și că „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. a executat benevol sancțiunea aplicată la 1 iunie 2021.

Instanța de apel a apreciat că, în urma contravenției comise de „CONSTRUCT RESURS” S.R.L., Lobanova Svetlanei i-a fost cauzat un prejudiciu moral manifestat prin sentimente de stres, neliniște, disconfort și retrăire, iar pârâtul are obligația să îl compenseze. Pornind de la necesitatea acordării unei compensații echitabile și rezonabile în raport cu suferințele invocate, de gravitatea faptei pârâtului și de impactul acesteia asupra reclamantei, Colegiul a concluzionat că suma de 3 000 lei compensează suferințele cauzate prin refuzul de a oferi informațiile solicitate. Cuantumul de 50 000 lei solicitat de reclamantă a fost respins ca declarativ, reținându-se că Lobanova Svetlana nu a realizat pe deplin sarcina probațiunii.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel a reținut că atât reclamanta, cât și pârâtul au fost reprezentați de avocați, reclamanta prezentând înscrisuri care confirmă achitarea asistenței juridice în mărime de 15 000 lei, iar pârâtul – în mărime de 10 000 lei. Instanța de apel a apreciat că cheltuielile solicitate de ambele părți sunt excesive și a dispus încasarea acestora în mărime de câte 5 000 lei, aplicând regula proporționalității față de partea admisă și, respectiv, respinsă din pretenții, cu compensarea suplimentară în beneficiul intimatului a cheltuielilor de asistență juridică suportate în apel în mărime de 3 000 lei.

În susținerea recursului, recurenta a invocat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea obiectivă și multiaspectuală a cauzei, fapt ce a generat concluzii greșite asupra pretențiilor înaintate. A susținut că „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. nu a demonstrat nici la 5 etapa extrajudiciară și nici în instanța de judecată că a livrat un produs care corespunde parametrilor, calității și prețului stipulat în contract, și că refuzul de a prezenta actele confirmative pune la îndoială că recurentei i-a fost livrat bunul contractat.

A arătat că certificatele de calitate prezentate de pârât autorității de supraveghere nu au relevanță cu marfa procurată, întrucât țara de origine indicată în acestea este Germania și Norvegia, în timp ce în contract țara de origine este Polonia, și că parchetul livrat era acoperit cu lac, nu cu ulei natural, astfel cum fusese prevăzut în Anexa nr. 1 la contract. Recurenta a criticat concluzia instanței de apel potrivit căreia pretenția de înlocuire a produsului sau de restituire a contravalorii este neîntemeiată pe motiv că parchetul a fost instalat.

A susținut că, potrivit art. 181 alin. (3) din Legea privind protecția consumatorilor, „CONSTRUCT RESURS” S.R.L. era obligat să dovedească vina consumatoarei în ceea ce privește deficiențele apărute la produsul vândut, prin expertiză tehnică efectuată de o terță parte competentă, în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării pretențiilor, obligație pe care pârâtul nu a îndeplinit-o. În lipsa unor astfel de dovezi, consideră că pârâtul era obligat să satisfacă cerințele consumatoarei, inclusiv prin înlocuirea produsului sau restituirea contravalorii.

Recurenta a mai susținut că instanța de apel a ignorat că sarcina probațiunii privind conformitatea produsului livrat revenea vânzătorului, nu consumatoarei, invocând în acest sens practica Curții Supreme de Justiție în cauza nr. 2ra-2229/18, potrivit căreia vânzătorul este obligat să dovedească nu doar proveniența produsului, ci și că acesta corespunde parametrilor, calității și inofensivității declarate, inclusiv prin dispunerea unei expertize tehnice. A arătat că, până în prezent, recurenta nu cunoaște ce fel de parchet a achiziționat și dacă acesta corespunde cerințelor și prețului contractat, inclusiv dacă este inofensiv pentru sănătatea consumatoarei.

Cu privire la cuantumul prejudiciului moral, recurenta a criticat suma de 3 000 lei stabilită de instanța de apel ca neechitabilă și nejustă, susținând că aceasta contrazice în esență efectul compensatoriu invocat de instanță. A invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia o persoană nu poate fi obligată să prezinte dovezi ale prejudiciului moral suferit, și a susținut că acțiunile „CONSTRUCT RESURS S.R.L. i-au cauzat suferințe psihice, frustrări și convingerea că a fost indusă în eroare.

Recurenta a susținut că instanța de apel a dispus compensarea cheltuielilor de asistență juridică în favoarea pârâtului, care a pierdut procesul în principiu, într- un cuantum mai mare decât cel acordat reclamantei care a obținut câștig de cauză. 6

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 5 august 2024 (Vol. II, 60). Prin urmare, recursul declarat la 9 septembrie 2024 este considerat a fi depus în termen. 7

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Centru, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Completul de judecată aderă la concluziile instanței de apel, care a examinat aspectele decisive ale cauzei și a oferit un răspuns suficient criticilor referitoare la pretinsa neconformitate a parchetului livrat. În mod corect, instanța de apel a distins între încălcarea dreptului consumatoarei la informare și temeinicia pretenției de înlocuire a produsului ori de restituire a contravalorii acestuia, reținând că produsul fusese instalat în apartament, fără ca, anterior utilizării, consumatoarea să fi solicitat înlocuirea lui în condițiile apreciate ca relevante de instanța de apel. 8

Criticile din recurs privind lipsa actelor confirmative, proveniența produsului, finisajul acestuia și sarcina probării conformității nu justifică îndepărtarea de la raționamentul instanței de apel. Aceste aspecte au fost analizate prin prisma materialului probator administrat, iar încălcarea dreptului la informare a fost valorificată de instanța de apel prin acordarea prejudiciului moral, fără ca aceasta să conducă automat la admiterea pretenției principale.

De asemenea, cuantumul prejudiciului moral și soluția privind cheltuielile de judecată au fost motivate prin raportare la caracterul parțial întemeiat al acțiunii, la proporționalitatea compensației și la aprecierea caracterului rezonabil al cheltuielilor solicitate de ambele părți. Recursul exprimă, în esență, dezacordul recurentei cu evaluarea deja efectuată de instanța de apel, fără a evidenția elemente care să impună o altă concluzie asupra soluției adoptate.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Svetlana Lobanova, reprezentată de avocatul Valeri Astafiev ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Svetlana Lobanova, reprezentată de avocatul Valeri Astafiev. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 9