Decizia nr. 30304/18 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 9 septembrie 2021 în calitate de comitet al comitetului compus din: Darian Pavli, președinte, Dmitry Dedov, Peeter Roosma, judecători și Viktoriya Maradudina, judecători adjuncți ai secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 19 iunie 2018, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să excludă aplicarea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Roman Pavlovich Burdukovskiy, un național rus, s-a născut în 1984 și a trăit în Republica Buryatia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Y.A. Vishnevskiy, un avocat care practică în Ulan-Ude. Plainele reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție privind detenția anterioară și arestarea domiciliară ulterioare între 8 Iulie 2016 și 24 august 2018 și în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție privind durata revizuirii judiciare a ordinului de arestare la domiciliu din 7 mai 2018 au fost comunicate guvernului rus („Guvernului”). Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor ridicate în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza lungii detenției anterioare a reclamantului și a arestării domiciliare ulterioare între 8 iulie 2016 și 24 august 2018. Ei au oferit să plătească reclamantului suma de 2.600 euro și au invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul nu este de acord cu termenii declarației. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ i-a permis să ia un caz din listă dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, poate elimina cererile în temeiul art. 37 §§ 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la durata detenției anterioare și a arestării la domiciliu (de exemplu, a se vedea Dirdizov c. Rusia , nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012, Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, 5 iulie 2016, și Kavkazskiy c. Rusia , nr. 19327/13, 28 noiembrie 2017). 10. Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în partea acoperită de declarația unilaterală (art. 37 §§ § c)). 11. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii în partea acoperită de declarația unilaterală (art. 37 § în amenda 12. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea din această parte poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 13. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în ceea ce privește plângerile privind durata detenției anterioare a reclamantului și a arestării domiciliare ulterioare între 8 iulie 2016 și 24 august 2018. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, cu privire la lungimea excesivă a revizuirii judiciare a ordinului de arestare la domiciliu din 7 mai 2018. 15. Guvernul a susținut că această ordine a fost revizuită la 22 Mai 2018, prin urmare, cincisprezece zile de la eliberarea acestuia. Au subliniat, de asemenea, că recursul a fost depus de reclamantul și avocatul său la 10 și, respectiv, 14 mai 2018, și că argumentele au ajuns la instanța de recurs la 16 mai 2018. 16. constată că lungimea revizuirii judiciare a aproximativ o săptămână între depunerea recursului împotriva ordinului de detenție și examinarea recursului de către instanță nu este contrar cerinței de „velocitate” prevăzute la art. 4 din Convenție (a se vedea Pichugin c. Rusia, nr. 38623/03, § 154, 23 octombrie 2012). 17. Având în vedere considerentele menționate mai sus, Curtea concluzionează că plângerea prevăzută la art. 5 § 4 din Convenție este evident nefondată și, prin urmare, trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ § a și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia notă, în unanimitate, în ceea ce privește plângerile prevăzute la art. 5 § 3 din Convenție, precum și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să abordeze această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 §§ c) din Convenția; Rezultatul cererii este inadmisibil. Realizat în limba engleză și notificat în scris la 30 septembrie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al grefierului interimar
Application no. 30304/18
Roman Pavlovich BURDUKOVSKIY
against Russia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9
September 2021 as a Committee composed of:
Darian Pavli,
President,
Dmitry Dedov,
Peeter Roosma,
judges,
and Viktoriya Maradudina,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 19
June 2018,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Roman Pavlovich Burdukovskiy, a Russian national, was born in 1984 and lived in the Republic of Buryatia. He was represented before the Court by Mr Y.A. Vishnevskiy, a lawyer practising in Ulan-Ude.
2.
The applicant’s complaints under Article 5 § 3 of the Convention concerning the pre-trial detention and the subsequent house arrest between 8
July 2016 and 24 August 2018 and under Article 5 § 4 of the Convention regarding the length of the judicial review of the house arrest order of 7
May 2018 were communicated to the Russian Government (“the
Government”).
Complaint under ARTICLE 5 § 3 OF THE CONVENTION
3.
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised under Article 5 § 3 of the Convention. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
4.
The Government acknowledged a violation of Article 5 § 3 of the Convention on account of the length of the applicant’s pre-trial detention and subsequent house arrest between 8 July 2016 and 24 August 2018. They offered to pay the applicant the amount of 2,600 euros and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article
37
§
1
(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
5.
The payment will constitute the final resolution of the case.
6.
The applicant disagreed with the terms of the declaration.
7.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
8.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
9.
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the length of the pre-trial detention and house arrest (see, for example,
Dirdizov v. Russia
, no. 41461/10, 27 November 2012,
Buzadji v.
the Republic of Moldova
[GC], no. 23755/07, 5 July 2016, and
Kavkazskiy v.
Russia
, no. 19327/13, 28 November 2017).
10.
Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application in the part covered by the unilateral declaration (Article
37 §
1
(c)).
11.
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in the part covered by the unilateral declaration (Article
37 §
1
in fine
).
12.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application in this part may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
13.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list as regards the complaints concerning the length of the applicant’s pre-trial detention and of the subsequent house arrest between 8 July 2016 and 24
August 2018.
Complaint under ARTICLE 5 § 4 OF THE CONVENTION
14.
The applicant also complained under Article 5 § 4 of the Convention about the excessive length of the judicial review of the house arrest order of 7
May 2018.
15.
The Government submitted that the said order was reviewed on 22
May 2018, thus fifteen days after it had been issued. They further pointed out that the appeal was submitted by the applicant and his lawyer on 10 and 14 May 2018, respectively, and that the submissions reached the appeal court on 16 May 2018.
16.
The Court
observes that the length of the judicial review of approximately a week between the lodging of the appeal against the detention order and the examination of the appeal by the court does not as such run contrary to the “speediness” requirement
laid down
in Article
5
§
4 of the Convention
(see
Pichugin
v. Russia,
no.
38623/03, §
154, 23
October 2012).
17.
Having regard to the above-mentioned considerations, the Court concludes that the complaint under Article 5 § 4 of the Convention is manifestly ill-founded, and thus must be rejected in accordance with Article
35 §§
3
(a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration in so far as they concern the complaints under Article 5 § 3 of the Convention, and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 30 September 2021.
{signature_p_2}
Viktoriya Maradudina
Darian Pavli
Acting Deputy Registrar
President