Hotărâre nr. 5 din 26.02.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului II alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 174 din 8 noiembrie 2018, ridicată de dna Violeta Cojocaru, reclamantă în dosarul nr. 2-4737/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, de dl judecător Ciprian Valah de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia Curții Constituționale din 12 decembrie 2024, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării cauzei, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului și Asociației Presei Independente.

La ședința plenară publică a Curții a fost prezentă dna Violeta Cojocaru, autoarea sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de dl Serghei Pleșca, consultant principal în Serviciul reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept din cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul l-a desemnat pe dl Veaceslav Vasilașcu, șef al Direcției juridice a Ministerului Culturii, pentru a-l reprezenta la ședința Curții Constituționale. ÎN FAPT I. Circumstanțele litigiului principal

La 9 aprilie 2019, Consiliul Audiovizualului a numit-o pe dna Violeta Cojocaru în calitate de membru al Consiliului de supraveghere al Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova" (în continuare, Consiliul de supraveghere) pentru un singur mandat de șase ani.

La 4 martie 2020, dna Violeta Cojocaru a fost aleasă în calitate de Președinte al Consiliului de supraveghere. În legătură cu acest fapt, a fost încheiat un contract individual de muncă.

La 4 noiembrie 2021, Parlamentul a adoptat Legea nr. 158 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale și a prevăzut la articolul II alin. (2) că „[m]andatul tuturor membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare și al directorului general al Companiei „Teleradio-Moldova" încetează de drept la data intrării în vigoare a prezentei legi". Această lege a intrat în vigoare la 5 noiembrie 2021, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial.

La 25 noiembrie 2021, Compania „Teleradio-Moldova" a emis ordinul prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă încheiat cu dna Violeta Cojocaru în baza articolului 82 lit. f) din Codul muncii și a articolului II alin. (2) din Legea nr. 158/2021.

La 2 martie 2022, dna Violeta Cojocaru a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Companiei „Teleradio-Moldova", avându-l ca intervenient accesoriu pe dl Arcadie Gherasim, pentru anularea ordinului menționat supra , restabilirea în funcția de Președinte al Consiliului de supraveghere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În ședința de judecată din 30 mai 2024, dna Violeta Cojocaru a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului II alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale.

Printr-o încheiere din aceeași zi, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Legii nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174 din 8 noiembrie 2018 sunt următoarele: „[...] Art. II. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. (2) Mandatul tuturor membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare și al directorului general al Companiei „Teleradio-Moldova" încetează de drept la data intrării în vigoare a prezentei legi . [...]." ÎN DREPT I. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate

Autoarea excepției susține că dispoziția contestată, care prevede încetarea de drept a mandatelor membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare al Companiei „Teleradio-Moldova", este abuzivă. Potrivit standardelor internaționale, normele care reglementează statutul și numirea membrilor din consiliile de conducere și de supraveghere ale serviciilor publice de radiodifuziune ar trebui să fie definite într-un mod care să evite orice risc de interferențe politice sau de altă natură.

Autoarea excepției afirmă că mandatul membrului Consiliului în discuție a fost obținut ca rezultat al concursului public desfășurat în condiții de transparență și pentru o perioadă determinată de timp. Așadar, mandatul membrului Consiliului de supraveghere este inamovibil și nu poate fi încetat până la expirarea termenului. Prevederile criticate au un efect retroactiv și defavorabil în privința persoanelor care la data intrării în vigoare a acestor prevederi dețineau calitatea de membru al Consiliului de supraveghere. Acest fapt încalcă dreptul la muncă al membrilor Consiliului. De asemenea, încetarea de drept a mandatelor membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare nu urmărește niciun scop legitim prevăzut de articolul 54 din Constituție.

În opinia autoarei excepției, prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 8, 20, 22, 23, 43 și 54 din Constituție. II. Argumentele autorităților și ale organizațiilor care și-au prezentat opinia

În opinia sa, Parlamentul notează că, potrivit notei informative la proiectul de lege privind normele în discuție, legislatorul a urmărit un interes public, și anume „modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova cu unele prevederi ce ar permite responsabilizarea furnizorului public național de servicii media - Compania „Teleradio-Moldova" prin instituirea unui mecanism de control parlamentar, precum și revizuirea modalității de constituire a componenței Consiliului de supraveghere al Companiei „Teleradio-Moldova" și a Consiliului Audiovizualului, instituind mai multă claritate și o reprezentare proporțională în procesul de desemnare a candidaților la funcția de membru în aceste consilii".

Parlamentul susține că, potrivit articolelor 34 alin. (4) și 45 din Codul serviciilor media audiovizuale (în redactarea anterioară Legii nr. 158 din 4 noiembrie 2021), Consiliul de supraveghere exercita atribuții de interes general și, prin urmare, măsurile întreprinse de legislator privind reorganizarea instituției sunt justificate, inclusiv prevederile referitoare la încetarea mandatului foștilor membri ai Consiliului de supraveghere.

Totodată, Parlamentul susține că cauza Manole și alții v. Republica Moldova , pe care autoarea sesizării a invocat-o, nu este relevantă în acest caz, pentru că se referă la cenzurarea presei în perioada februarie 2001 - noiembrie 2004.

În opinia sa, Guvernul notează că norma contestată nu contravine articolelor 43 și 54 din Constituție, deoarece se aplică unor situații specifice privind încetarea contractelor individuale de muncă. Potrivit acestuia, norma are scopul de a implementa modificările aduse Codului serviciilor media audiovizuale, prin care s-a decis reformarea și trecerea Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova" sub control parlamentar.

Asociația Presei Independente afirmă că criticile avansate de autoarea sesizării sunt nefondate, pentru că Decizia Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și Raportul final al Misiunii BIDDO de observare a alegerilor locale din 5 noiembrie 2023 (OSCE), la care autoarea face trimitere nu se referă la prevederile contestate, ci la mecanismele de numire și de revocare din funcție a membrilor Consiliului de supraveghere. Asociația Presei Independente a susținut această inițiativă, considerând-o absolut pertinentă și necesară pentru remedierea problemelor sistemice în activitatea furnizorului public de servicii media, inclusiv pe cele legate de lipsa de transparență și ineficiența Consiliului de supraveghere. Conform Asociației, modificările operate au avut un impact pozitiv asupra activității companiei publice, fiind inițiate o serie de reforme benefice furnizorului public de servicii media audio-vizuale. Prevederile contestate nu au declanșat suspiciuni de incompatibilitate cu standardele internaționale.

Referitor la criticile autoarei, potrivit cărora prevederile în discuție restrâng nejustificat dreptul la muncă al membrilor Consiliului de supraveghere, Asociația Presei Independente precizează că doar președintele și secretarul Consiliului de supraveghere sunt angajați ai furnizorului public național de servicii media (articolul 47 din Cod). Ceilalți membri al Consiliului de supraveghere nu au statutul de salariați. Respectivele relații de muncă, inclusiv de subordonare, dintre președintele/secretarul Consiliului de supraveghere, pe de o parte, și angajator (în persoana Directorului general), pe de altă parte, contravin misiunii de „supraveghetor imparțial" al Consiliului de supraveghere. III. Aprecierea Curții Constituționale A. Admisibilitatea

Prin Decizia sa din 12 decembrie 2024, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudența sa constantă.

Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta dintr-un proces de judecată și este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor - în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale - ține de competența Curții Constituționale.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, conform încheierii instanței, îl reprezintă articolul II alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale, care prevede că mandatul tuturor membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare și al directorului general al Companiei „Teleradio-Moldova" încetează de drept la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect anularea ordinului referitor la încetarea contractului individual de muncă încheiat între Compania „Teleradio-Moldova" și membrul Consiliului de supraveghere ales ca președinte al acestui Consiliu în baza articolului II alin. (2) din Legea nr. 158/2021 și, respectiv, restabilirea în funcția de președinte al Consiliului de supraveghere (a se vedea §§ 6-10 supra ). Astfel, Curtea a admis că instanța de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

În același timp, Curtea observă că, deși autoarea sesizării a contestat articolul II alin. (2) din Legea nr. 158/2021 în integralitatea sa, criticile sale se referă, în esență, la prevederea cu privire la încetarea de drept a mandatului membrilor Consiliului de supraveghere, nu și la încetarea de drept a mandatului directorului general al Companiei „Teleradio-Moldova". Conform jurisprudenței constante a Curții, excepția de neconstituționalitate manifestă nu doar o funcție preventivă, ci și una reparatorie, pentru că ea privește în primul rând situația concretă a părții lezate în drepturile sale prin norma criticată, iar de invocarea ei trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia (a se vedea DCC nr.129 din 11 septembrie 2025, § 17). Prin urmare, Curtea reține că obiectul prezentei sesizări este textul „tuturor membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare și al" de la articolul II alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale.

Curtea a mai observat că prevederea în discuție a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate în cazul sesizării nr. 116g/2023, ridicată din oficiu de dl judecător Ciprian Valah în aceeași cauză civilă, fiind pronunțată în acest sens Decizia nr. 183 din 21 decembrie 2023. Totuși, în această Decizie, Curtea a reținut că autorul excepției nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu prevederile constituționale menționate și, prin urmare, a declarat sesizarea inadmisibilă.

În această cauză, autoarea excepției a afirmat că prevederile contestate contravin articolelor 4 ( drepturile și libertățile omului ), 8 ( respectarea dreptului internațional și a tratatelor internaționale ), 20 ( accesul liber la justiție ), 22 ( neretroactivitatea legii ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ), 43 ( dreptul la muncă și la protecția muncii ) și 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) din Constituție.

Referitor la incidența articolelor 4 și 8 din Constituție, Curtea a menționat că aceste norme comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor și nu pot să constituie repere separate, ci trebuie coroborate cu un drept fundamental incident (a se vedea DCC nr. 26 din 2 aprilie 2024, § 23).

Cu privire la incidența articolul 23 din Constituție, Curtea a reținut că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidența unui drept fundamental (a se vedea DCC nr. 45 din 14 mai 2024, § 21). De asemenea, articolul 54 din Constituție îi impune Curții un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinței abstracte în drepturile fundamentale, Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea HCC nr. 12 din 23 aprilie 2024, § 26).

Cu privire la incidența articolul 22 din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile acestui articol garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noțiunii „penal" (care include dreptul penal și dreptul contravențional), adică principiul legalității incriminării și a pedepsei penale ( nullum crimen, nulla poena sine lege ). Astfel, exigențele articolului 22 din Constituție sunt incidente în cazul normelor de drept penal substanțial (a se vedea DCC nr. 140 din 16 septembrie 2021, § 32; DCC nr. 10 din 31 ianuarie 2023, § 16; DCC nr. 87 din 25 iulie 2023, § 22). Așadar, Curtea a reținut că legea contestată nu are un caracter penal și, prin urmare, acest articol nu este incident în prezenta cauză.

Referitor la articolul 43 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că acest articol este aplicabil în cazul în care raporturile de muncă ale unei persoane încetează (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr. 35 din 9 noiembrie 2021, § 157; HCC nr. 14 din 8 august 2023, § 45: HCC nr. 4 din 30 ianuarie 2024, § 30).

Dispoziția legală contestată de autoarea sesizării se referă la membrii Consiliului de supraveghere al Companiei „Teleradio-Moldova". Membrii Consiliului exercită un mandat acordat de lege, pentru o durată determinată, pe baza unui act de desemnare (în cazul de față - actul emis de Consiliul Audiovizualului), nu pe baza unui contract individual de muncă. Remunerarea acordată pentru participarea la ședințele Consiliului reprezintă o indemnizație aferentă exercitării mandatului și nu are natura juridică a unui salariu rezultat dintr-un raport de muncă. Astfel, mandatul membrului Consiliului reprezintă un raport juridic distinct față de cel al muncii salariale, pe care îl protejează articolul 43 din Constituție. Prin urmare, în privința membrilor Consiliului de supraveghere, articolul 43 din Constituție nu este incident.

De asemenea, articolul 43 din Constituție nu este incident nici în privința funcției de Președinte al Consiliului de supraveghere, deoarece, în primul rând, titularul funcției de Președinte nu avea o așteptare legitimă de a exercita această funcție până la finalul mandatului de membru al Consiliului de supraveghere, de vreme ce această calitate putea înceta oricând pe baza votului membrilor Consiliului. În al doilea rând, calitatea Președintelui Consiliului de supraveghere de angajat al Companiei „Teleradio-Moldova", obținută prin efectul articolului 47 alin. (1) din Codul serviciilor media audivizuale, nu se subsumează unui raport de muncă, i.e. neexistând, de exemplu, o relație de subordonare a Președintelui Consiliului de supraveghere al Companiei „Teleradio-Moldova" în raport cu Directorul general al Companiei „Teleradio-Moldova".

Cu referire la incidența articolului 20 din Constituție, autoarea excepției susține că mandatul său de membru al Consiliului de supraveghere reprezintă un drept civil în sensul articolului 6 § 1 din Convenţie, iar autoritățile naționale trebuie să acorde persoanei dreptul de acces la justiție pentru a contesta caracterul ilegal al unei decizii referitoare la drepturile sale cu caracter civil.

Curtea a menţionat că articolul 20 din Constituţie îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Pentru ca articolul 6 § 1 din Convenţie să fie aplicabil, trebuie să existe o „dispută" cu privire la un „drept" despre care se poate afirma că este recunoscut în dreptul național, indiferent dacă este protejat sau nu de Convenţie. De asemenea, pentru ca articolul 6 § 1 din Convenţie să fie aplicabil, dreptul în privinţa căruia există o dispută trebuie să aibă un caracter „civil". În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că aspectul „civil" este aplicabil şi în cazurile în care, la prima vedere, nu se pune în discuţie un drept civil, dar care pot avea repercusiuni directe şi semnificative asupra drepturilor private patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane ( Denisov v. Ucraina [MC], 25 septembrie 2018, §§ 50-51).

Așadar, Curtea a analizat dacă încetarea de drept a mandatului de membru al Consiliului de supraveghere reprezintă o dispută cu privire la un drept cu caracter civil.

În acest sens, Curtea a reținut că membrii Consiliului de supraveghere erau desemnați de către Consiliul Audiovizualului pentru un mandat unic de șase ani (a se vedea articolul 43 alineatele (4) și (7) din Cod în redacția anterioară Legii nr.158/2021). De asemenea, exercitarea mandatului de membru al Consiliului și participarea la ședințele acestuia îi acorda persoanei dreptul la o indemnizație, care este de natură patrimonială. Având în vedere circumstanțele precise ale cauzei, Curtea a reținut că autoarea excepției a fost desemnată membru al Consiliului de supraveghere la 19 aprilie 2019, pentru un mandat de șase ani, i.e . până la 19 aprilie 2025. Astfel, pe baza legii și a actului de desemnare în funcție, autoarea excepției avea o așteptare că-și va exercita mandatul de membru al Consiliului de supraveghere întreaga perioadă pentru care a fost desemnată. Ulterior, la 4 noiembrie 2021, Parlamentul a adoptat Legea nr. 158, care a prevăzut la articolul II alin. (2) că mandatele membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare al Companiei „Teleradio-Moldova" încetează de drept odată cu intrarea în vigoare a legii. Această lege a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, adică la 5 noiembrie 2021. Așadar, Curtea a constatat că prevederea contestată a operat de drept și, pe cale de consecință, calitatea de membru al Consiliului de supraveghere al Teleradio-Moldova a încetat până la expirarea termenului pentru care a fost desemnat.

Așadar, având în vedere existenţa unui drept „civil" care impune posibilitatea exercitării unei acțiuni în justiţie, Curtea a reținut incidența articolului 20 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie.

În consecință, Curtea a considerat necesar să exercite controlul constituționalității articolului II alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174/2018, verificând, în analiza fondului cauzei, dacă dreptul de acces la un tribunal în acest caz este unul practic şi efectiv, i.e. dacă membrul Consiliului beneficiază de o posibilitate clară şi concretă de a contesta în instanţa de judecată încetarea calității sale de membru, așa cum o impune jurisprudenţa sa (a se vedea HCC nr. 20 din 26 septembrie 2024, § 67). B. Fondul cauzei

Curtea Europeană a notat că dreptul de acces la o instanţă - adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă - constituie un element care este inerent dreptului prevăzut la articolul 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care stabileşte garanţiile aplicabile atât în ceea ce priveşte organizarea şi componenţa instanţei, cât şi desfăşurarea procedurii. Toate aceste elemente alcătuiesc dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 §1. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 §1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina statului de drept, care impune ca toţi justiţiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi exercite drepturile civile. Orice persoană are dreptul ca orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile să fie adusă în faţa unei instanţe sau tribunal. În acest fel, articolul 6 §1 cuprinde „dreptul la un tribunal", adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă ( Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, §112-113).

De asemenea, articolul 6 §1 din Convenţie prevede, în principiu, că un tribunal trebuie să aibă „competenţa deplină" pentru a judeca o plângere, adică competenţa de a examina toate chestiunile de fapt şi de drept care sunt relevante pentru litigiul care îi este prezentat. În special, instanţa trebuie să aibă competenţa de a examina punctual fiecare dintre motivele litigiului pe fond şi să motiveze clar respingerea lor ( Al-Dulimi şi Montana Management Inc. v. Elveţia , 21 iunie 2016, § 128).

Cu toate acestea, Curtea Europeană a reţinut că dreptul de acces la un tribunal, a cărui încălcare este invocată de autoarea sesizării, poate fi supus, în general, limitărilor ( Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, §114). Totuşi, limitările nu trebuie să restrângă exerciţiul dreptului de o asemenea manieră încât să afecteze însăşi esenţa dreptului. Mai mult, astfel de limitări nu vor fi compatibile cu articolul 6 §1 dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit a fi atins (ibidem, §115; Al-Dulimi şi Montana Management Inc. v. Elveţia , 21 iunie 2016, § 129).

Având în vedere principiile generale menționate supra deduse din jurisprudența Curții Europene, Curtea va analiza dacă prevederea contestată de autoarea excepției asigură dreptul de acces la un tribunal cu o competență deplină de a examina toate chestiunile de fapt şi de drept care sunt relevante pentru litigiul care îi este prezentat.

În acest sens, Curtea observă că autoarea sesizării a fost desemnată în calitate de membru al Consiliului de supraveghere al Companiei „Teleradio-Moldova" la 9 aprilie 2019 pentru un singur mandat de 6 ani. În baza normei contestate, la 25 noiembrie 2021, adică după aproximativ 2,5 ani de la desemnare, mandatul de membru al Consiliului de supraveghere a încetat de drept.

Având în vedere solicitările autoarei sesizării, dar și analiza legislației relevante, Curtea reține că legislatorul, în exercitarea prerogativelor constituționale de a reglementa prin lege organică alte domenii pe care le consideră necesare (a se vedea articolul 72 alin. (3) lit. r) din Constituție) dar și pentru a asigura informarea corectă a opiniei publice de către mijloacele de informare publică de stat (a se vedea articolul 34 alin. (4) din Constituție), a adoptat Codul serviciilor media audiovizuale în care a reglementat statutul Instituției Publice „Compania Teleradio-Moldova". În același Cod, legislatorul a proclamat independența editorială și autonomia instituțională a acesteia și, în special, a interzis imixtiunea în activitatea ei a autorităților publice, a partidelor și a altor organizații social-politice, a sindicatelor, a organizațiilor comerciale și economice sau a grupurilor de interese (a se vedea articolele 32 și 34 din Cod). Așadar, Curtea reține că Teleradio-Moldova este unica instituție publică care îndeplinește funcția de furnizor public național de servicii media audiovizuale și prevederile legale menționate supra trebuie să contribuie la realizarea dezideratului constituțional de a asigura informarea corectă a opiniei publice.

Pentru a asigura funcționarea independentă, legislatorul a prevăzut obligația statului de a asigura Teleradio-Moldova cu resurse financiare suficiente și a reglementat modul de formare și de activitate al organelor de conducere și de supraveghere ale companiei. În special, legislatorul a prevăzut că Consiliul de supraveghere al Teleradio-Moldova desemnează directorul general după un concurs public (articolul 36 alin.(3)), aprobă caietul de sarcini (articolul 39 alin. (5), supraveghează permanent activitatea companiei (a se vedea articolul 36 alin. (2) din Cod) și are obligația să asigure independența editorială, autonomia instituțională, libertatea de creație a angajaților (articolul 34 alin. (4)). Aceste atribuții au fost concepute pentru realizarea misiunii de bază a Companiei, i.e. , de a informa populația țării de o manieră corectă, obiectivă, complexă și imparțială prin programe audiovizuale inovatoare și variate, care respectă standardele etice și de înaltă calitate (articolul 31 alin. (1) lit. d)).

Astfel, Curtea reține că legislatorul a considerat că Consiliul de supraveghere și membrii acestuia îndeplinesc o funcție de bază în asigurarea independenței editoriale și autonomiei instituționale a Companiei Teleradio-Moldova și că existența acestuia contribuie la realizarea dezideratului constituțional de a asigura informarea corectă a opiniei publice. Pentru a avea un organ de supraveghere funcțional care să realizeze dezideratele menționate, legislatorul a prevăzut, printre altele, ( i ) condiții de accedere în funcția de membru al Consiliului; ( ii ) proceduri transparente de desemnare a membrilor Consiliului; ( iii ) desemnarea pentru un singur mandat cu termen determinat de 6 ani; și ( iv ) garanții împotriva revocării/eliberării din funcție a membrilor.

Așadar, potrivit Codului serviciilor media audiovizuale de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 158 din 4 noiembrie 2021, membrii Consiliului de supraveghere erau desemnați pentru un singur mandat de 6 ani (a se vedea articolul 43 alin. (7)). Vacanța funcției putea să intervină în caz de demisie, deces, expirare a mandatului, condamnare prin hotărâre judecătorească definitivă, absență nejustificată de la 7 ședințe consecutive ale Consiliului, pe parcursul a 12 luni, instituire a unei măsuri de ocrotire judiciară, conform legii (a se vedea articolul 46 alin. (8) din Cod).

De asemenea, Curtea notează că, potrivit Recomandării R(96)10 a Comitetului de Miniștri privind garantarea independenței radiodifuziunii publice[1], cadrul juridic al serviciilor publice de media trebuie să garanteze independența față de ingerințele politice și economice, iar numirile în organele de conducere sau de supraveghere să nu fie utilizate pentru a exercita influența politică sau de altă natură asupra activității serviciilor publice de media. Mai mult, recomandările Comitetului de Miniștri[2] și Rezoluția 2179 (2017) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) privind influența politică asupra mass-media independente și a jurnaliștilor[3] confirmă aceste standarde referitoare la asigurarea independenței radiodifuziunii publice.

Cu toate acestea, la 4 noiembrie 2021, legislatorul a adoptat Legea nr. 158 de modificare a Codului serviciilor media audiovizuale, prin care a dispus încetarea de drept a mandatelor tuturor membrilor Consiliului de supraveghere al Teleradio-Moldova (a se vedea articolul II alin. (2)), fără a avea în vedere că mandatele membrilor în exercițiu încă nu expiraseră și fără ca activitatea acestora să fie evaluată.

Curtea observă că modificările și completările care au intervenit în Cod, inclusiv cele referitoare la încetarea mandatului de membru al Consiliului de observatori, au urmărit eficientizarea activității Teleradio-Moldova și asigurarea independenței editoriale și a autonomiei instituționale prin întoarcerea Companiei sub control parlamentar. Deși, pe de o parte, aceste scopuri sunt legitime din perspectiva Constituției, iar, pe de altă parte, conform unor evaluări independente (a se vedea § 22 de mai sus), modificările operate au avut un impact pozitiv asupra activității companiei publice, norma contestată prevede încetarea de drept a mandatului membrului Consiliului de supraveghere până la expirarea termenului pentru care acesta a fost desemnat. Încetare de drept a operat pe baza unei prevederi legale care nu a avut în vedere situația individuală a fiecărui membru aflat în exercițiul mandatului.

Curtea reține că, pe baza prevederii contestate, autoarea excepției, desemnată la 9 aprilie 2019, în condițiile legii, de către Consiliul Audiovizualului în calitate de membru al Consiliului de supraveghere pentru un singur mandat de 6 ani, nu are la dispoziție niciun remediu legal pentru a-și proteja interesul lezat. Instanța de judecată în care membrul respectiv se adresează este ținută să aplice norma legii contestate, fără a putea verifica caracterul justificat al revocării.

Cu alte cuvinte, de vreme ce norma contestată a condus la încetarea ex lege a mandatelor tuturor membrilor Consiliului de supraveghere la data intrării în vigoare a Legii nr. 158 din 4 noiembrie 2021, în cazul contestării actului de încetare a mandatului de membru al Consiliului de supraveghere, competența instanței de judecată este limitată la aspecte strict formale, i.e. doar dacă actul respectiv se bazează pe Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021. Astfel, Curtea conchide că încetarea de drept a mandatului reprezintă o măsură care împiedică persoanele care aveau calitatea de membru al Consiliului de supraveghere să beneficieze de un remediu judecătoresc efectiv în care să pună în discuție legalitatea în substanță a încetării mandatului lor.

Având în vedere lipsa accesului efectiv la o instanță de judecată din cauza încetării ex lege a mandatelor membrilor Consiliului de supraveghere, Curtea reține că norma contestată este de natură să afecteze esența dreptului de acces la un tribunal, garantat de articolul 20 din Constituție.

Prin urmare, Curtea constată că textul „[...] tuturor membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare și al [...]" din articolul II alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale nu asigură accesul liber la justiție al membrilor Consiliului de supraveghere cu mandat neexpirat și, astfel, contravine Constituției Republicii Moldova.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) și 140 din Constituție, 37 și 38 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională HOTĂRĂȘTE : 1. Se admite în parte sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului II alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr. 174/2018, ridicată de dna Violeta Cojocaru, reclamantă în dosarul nr. 2-4737/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. 2. Se declară neconstituțional textul „tuturor membrilor Consiliului de supraveghere și dezvoltare și al" de la articolul II alin. (2) din Legea nr. 158 din 4 noiembrie 2021 pentru modificarea Codului serviciilor media audiovizuale. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova . Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 26 februarie 2026 HCC nr. 5 Dosarul nr. 128g/2024 [1] Recomandarea CM nr. R (96) 10 privind garanțiile independenței serviciului public de radiodifuziune, 11 septembrie 1996. [2] Recomandarea CM/Rec(2012)1 privind guvernanța serviciilor publice de media, 15 februarie 2012; Recomandarea CM/Rec(2018)1 privind pluralismul mass-media și transparența proprietății mass-media, 7 martie 2018; Recomandarea CM/Rec(2022)11 privind principiile guvernanței mass-media și comunicării, 6 aprilie 2022. [3] https://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-en.asp?fileid=23989&lang=en