Hotărâre nr. 4 din 09.02.2023

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl judecător Mihail Cojocaru, reclamant în dosarul nr. 3-330/2022, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dl Anatolie Minciuna și dnele Ecaterina Palanciuc și Veronica Negru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție

Prin decizia Curții Constituționale din 12 ianuarie 2023, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova și Guvernului .

Î n ședința publică a Curții au fost prezenți autorul sesizării, dl judecător Mihail Cojocaru, reprezentantul autorului, dna avocat Doina Ioana Străisteanu, dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului, și dl Eduard Serbenco, reprezentantul Guvernului. ÎN FAPT A.

În cadrul procesului, la 1 august 2022, dl judecător Mihail Cojocaru a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Printr-o încheiere din 14 septembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Legii nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele: Articolul 24 Suspendarea din funcție „[…] (1 1 ) Judecătorul este suspendat de drept din funcţie până la eliberarea sa din funcţie dacă: […] b) colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcţie – din ziua adoptării hotărârii corespunzătoare a colegiului disciplinar; […] (2) În cazul suspendării din funcţie a judecătorului, salariul acestuia se plăteşte în condiţiile legii. (3) Suspendarea din funcţie a judecătorului din cauzele enumerate la alin. (1), cu excepţia lit. a), nu atrage anularea inviolabilităţii personale şi a garanţiilor materiale şi sociale. (4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), dacă nu a fost probată vinovăţia judecătorului sau a fost pronunţată o hotărâre de achitare ori de încetare a procesului penal, sau în cazul anulării actelor care au servit drept temei pentru suspendarea sa din funcţie în baza alin. (1 1 ), suspendarea din funcţie încetează şi judecătorul este repus în toate drepturile avute anterior. (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), la expirarea termenului pentru care judecătorul a fost suspendat din funcţie, acestuia i se acordă funcţia de judecător pe care a deţinut-o până la suspendare sau, cu consimţământul judecătorului, i se acordă o altă funcţie de judecător echivalentă. (6) Hotărârea privind suspendarea din funcţie a judecătorului, adoptată în temeiul alin. (1), poate fi atacată în Curtea Supremă de Justiţie în condiţiile legii.”

Prevederile relevante ale Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor sunt următoarele: Articolul 38 Transmiterea hotărârii cu privire la aplicarea sancţiunii de eliberare din funcţie „(1) Hotărârea colegiului disciplinar cu privire la aplicarea sancţiunii de eliberare din funcţia de judecător, preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei se adoptă de către Consiliul Superior al Magistraturii după expirarea termenului de contestare. (2) Dacă hotărârea colegiului disciplinar cu privire la aplicarea sancţiunii de eliberare din funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al instanţei sau de eliberare din funcţia de judecător a fost contestată, această hotărâre devine irevocabilă doar după examinarea conform procedurii stabilite la art. 39-40.” Articolul 39 Contestarea hotărârii colegiului disciplinar „(1) Hotărârile colegiului disciplinar pot fi contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către persoanele care au depus sesizarea, inspecţia judiciară sau judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărârii motivate. Termenul de 15 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile necontestate ale colegiului disciplinar devin irevocabile. (1 1 ) Dosarele disciplinare contestate se repartizează în mod aleatoriu membrilor Consiliului Superior al Magistraturi, cu excepţia membrilor din oficiu. […] (4) După examinarea contestaţiilor, Consiliul Superior al Magistraturii decide: a) menţinerea fără modificare a hotărârii colegiului disciplinar; b) admiterea contestaţiei şi adoptarea unei noi hotărâri. În acest caz prevederile cu privire la procedura de examinare şi conţinutul hotărârii colegiului disciplinar privind rezultatul examinării cauzei disciplinare sunt aplicabile şi pentru Consiliul Superior al Magistraturii.” Articolul 40 Contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii „(1) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, adoptate în condiţiile art. 39, pot fi contestate la Curtea de Apel Chişinău de persoanele care au depus sesizarea, de inspecţia judiciară sau de judecătorul vizat în hotărâre, în termen de 30 zile de la data recepţionării hotărârii motivate. […].” ÎN DREPT A. ADMISIBILITATEA

Prin Decizia sa din 12 ianuarie 2023, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condițiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudența sa constantă.

Excepția de neconstituționalitate, ridicată de reclamant într-un proces pendinte în fața unei instanțe de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ține de competența Curții Constituționale.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Articolul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind anularea unei hotărâri a Colegiului disciplinar prin care a fost dispusă eliberarea din funcție a autorului sesizării. Pentru că articolul 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului stabilește suspendarea de drept din funcție a judecătorului în privința căruia colegiul disciplinar a propus eliberarea din funcție, Curtea a admis aplicarea prevederilor contestate la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea a reținut că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să fie examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului excepției, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 83 din 17 iunie 2022, § 20).

Autorul excepției a susținut că textul contestat contravine articolelor 1 alin. (3) [ preeminența dreptului ], 16 [ egalitatea ], 20 [ accesul liber la justiție ], 116 [ statutul judecătorilor ] și 123 [ atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii ] din Constituție.

Cu privire la incidența articolului 1 alin. (3) și 16 din Constituție, Curtea a reiterat că acestea au un caracter general şi pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea DCC nr. 72 din 16 iunie 2022, § 20). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 12 din 16 iunie 2022, § 22).

Cu privire la incidența articolelor 116 și 123 din Constituție, autorul excepției a susținut că, având în vedere considerentele din Hotărârea Curții din 7 aprilie 2022, Colegiul disciplinar, ca organ specializat subordonat Consiliului Superior al Magistraturii, nu are competența de a aplica măsuri disciplinare față de judecători din data de 7 aprilie 2022.

În Hotărârea nr. 9 din 7 aprilie 2022, invocată de autorul excepției, Curtea a examinat, inter alia , competența Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta hotărâri care pun în aplicare atribuțiile stabilite de articolul 123 din Constituție ( i.e. numirea, transferarea, detașarea, promovarea în funcție şi aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători), în conformitate cu dispozițiile Codului administrativ care reglementează emiterea actelor administrative, până la data întrunirii legale a noii componențe a Consiliului Superior al Magistraturii (articolul 15 alin. (12) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022). Curtea a observat că articolul 15 alin. (12) din Lege a fost adoptat în circumstanțele în care Consiliul Superior al Magistraturii activa într-o componență redusă și are ca efect acordarea către Consiliul Superior al Magistraturii care funcționează cu șapte membri (dintre care șase judecători aleși), marea majoritate a acestora având mandatele expirate, a competenței de a decide cu majoritate simplă de patru voturi chestiunile care pun în aplicare atribuțiile sale constituționale (§§ 84-85 din Hotărâre). În acel caz, Curtea a declarat neconstituțional textul de lege care îi permitea Consiliului să adopte hotărâri cu majoritate simplă, în realizarea atribuțiilor prevăzute de articolele 123 şi 136 alin. (2) din Constituție. În acest sens, Curtea a reținut că atribuțiile constituționale în discuție pot fi exercitate de Consiliu doar prin votul majorității membrilor săi. Curtea a stabilit că până la data întrunirii legale a noii componențe, pe baza articolului 15 alin. (12) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022, Consiliul Superior al Magistraturi va putea adopta hotărâri care pun în aplicare atribuțiile prevăzute în Legea nr. 26 din 10 martie 2022 sau care au ca obiect administrarea treburilor curente (§§ 88-89 din Hotărâre).

Colegiul disciplinar este un organ specializat care examinează cauzele disciplinare în privința judecătorilor, pentru faptele comise în timpul exercitării funcției de judecător, şi aplică sancțiuni disciplinare. În acest sens, nu poate opera prezumția lipsei de competență a Colegiului disciplinar de a aplica sancțiuni pentru că, în prezent, Consiliul Superior al Magistraturii nu le poate confirma sau infirma. Dacă ar proceda de maniera sugerată de autorul sesizării, Curtea ar comite un non sequitur . Colegiului disciplinar nu i se pot reproșa carențele pe care le prezintă, actualmente, organizarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Curtea a observat că, potrivit articolului 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului, judecătorul este suspendat de drept din funcție dacă Colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcție. Ulterior, hotărârea trebuie adoptată de către Consiliul Superior al Magistraturii, după expirarea termenului de contestare (articolul 38 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor). Un judecător în privința căruia colegiul disciplinar a emis o hotărâre de eliberare din funcție nu are posibilitatea de a contesta imediat măsura suspendării sale în fața unei instanțe de judecată. Hotărârea colegiului disciplinar trebuie contestată mai întâi în fața Consiliului Superior al Magistraturii. În eventualitatea în care Consiliul menține prin hotărârea sa soluția colegiului disciplinar, judecătorul sancționat poate contesta hotărârea Consiliului, potrivit articolului 40 alin. (1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, la Curtea de Apel Chișinău. De la etapa adoptării hotărârii colegiului disciplinar și până la judecarea procesului la Curtea de Apel, judecătorului sancționat nu i se poate ridica suspendarea, de vreme ce articolul 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului stabilește suspendarea de drept, fără nicio excepție.

Curtea a notat că articolul 20 din Constituție, care garantează accesul liber la justiție, trebuie interpretat prin prisma articolului 6 din Convenția Europeană și a principiilor din jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie. Curtea Europeană a reținut că garanțiile articolului 6 § 1 din Convenție sunt aplicabile și procedurii de suspendare temporară din funcție a unui judecător (a se vedea Camelia Bogdan v. România , 20 octombrie 2020, § 70). În cauza Camelia Bogdan v. România , Curtea Europeană a observat că Înalta Curte de Casație și Justiție din România se limita doar la un control al legalității deciziei de suspendare din funcție a judecătorilor, dar nu verifica necesitatea și proporționalitatea suspendării (§ 68). Curtea Europeană a reținut că acest fapt a afectat chiar esența dreptului reclamantei de acces la un tribunal, contrar articolului 6 § 1 din Convenție (§§ 78 și 79).

În Paluda v. Slovacia , 23 mai 2017, un caz în care a abordat imposibilitatea unui judecător de a avea parte de controlul judecătoresc al suspendării sale din funcție în timp ce procedurile disciplinare împotriva sa erau pendinte, Curtea Europeană a reținut că garanția accesului la un tribunal era aplicabilă și în cazul suspendării, nu doar în cazul procedurilor principale care vizau acuzațiile de ordin disciplinar aduse reclamantului (§ 34). Tot în acest caz, reclamantul a contestat suspendarea sa din funcție pe calea (i) a ceea ce el a catalogat un recurs în fața Consiliului judiciar, (ii) a unei acțiuni în contencios administrativ și (iii) a două plângeri în fața Curții Constituționale. Consiliul judiciar și tribunalele administrative au conchis că un asemenea recurs nu era disponibil, iar chestiunea exceda controlului judecătoresc. Curtea Constituțională nu i-a oferit niciun remediu (§ 37). Având în vedere că reclamantul a fost lipsit de dreptul de acces la un tribunal, Curtea Europeană a constatat existența unei violări a articolului 6 § 1 din Convenție (§ 55).

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că atunci când are loc o ingerință într-un drept fundamental, persoana interesată trebuie să aibă la dispoziție suficiente garanții procedurale şi trebuie să aibă posibilitatea unui acces efectiv la un tribunal, care să se pronunțe cu privire la pretinsele ingerințe în dreptul său (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 31 din 17 decembrie 2020, § 66). Prin urmare, Curtea a reținut incidența articolelor 20 și 116 din Constituție. Totodată, Curtea a decis să examineze incidența articolului 16 din Constituție odată cu fondul cauzei. B.

Autorul excepției menționează că suspendarea sa de drept din funcția de judecător afectează principiul independenței și inamovibilității judecătorului și principiul proporționalității. Autorul excepției afirmă că suspendarea de drept care operează concomitent cu propunerea de eliberare din funcție și fără posibilitatea de a contesta această măsură în mod separat încalcă dreptul de acces la justiție. B. Argumentele autorităților care și-au prezentat opiniile

În opinia prezentată de Parlament se menționează că, prin Legea nr. 126 din 9 iunie 2016, articolul 24 din Legea cu privire la statutul judecătorului a fost completat cu alineatul (1 1 ) referitor la suspendarea de drept din funcție a judecătorilor. Drept temei pentru adoptarea acestei modificări au servit situațiile în care judecătorii care au eșuat evaluarea performanțelor, fiind recunoscuți ca inapți de a exercita funcția de judecător, sau a căror eliberare din funcție a fost propusă de colegiul disciplinar continuau să activeze până la adoptarea decretului de eliberare din funcție. Astfel de situații diminuează încrederea societății în justiție. De altfel, funcționarea eficientă a justiției este un element important al societății democratice.

Principiile de bază ale Organizației Națiunilor Unite privind independența justiției stabilesc cadrul internațional privind răspunderea disciplinară, suspendarea şi demiterea judecătorilor. Potrivit acestor principii, „judecătorii ar trebui să facă obiectul suspendării din funcție sau destituirii numai din motive de incapacitate sau pentru comportamente care îi fac nedemni de a-şi exercita atribuțiile. [...] Toate procedurile disciplinare, de suspendare sau de destituire, ar trebui soluționate în conformitate cu normele de conduită judiciară. Deciziile în cadrul procedurilor disciplinare, de suspendare sau de destituire, trebuie să poată fi supuse revizuirii de către un organism independent. Acest principiu poate să nu se aplice deciziilor pronunțate de către instanța supremă şi celor pronunțate de către legislativ în cadrul procedurii de revocare sau al altor proceduri similare.” Recomandarea Consiliului Europei cu privire la judecători prevede că procedura de răspundere disciplinară „ar trebui să fie efectuată de către o autoritate independentă sau o instanță judecătorească, cu toate garanțiile unui proces echitabil şi care să îi asigure judecătorului dreptul de a contesta decizia şi sancțiunea.” În acest context, Parlamentul subliniază că Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, la articolele 22 şi 25, oferă judecătorilor instrumente de contestare a deciziilor care îi vizează.

Referitor la argumentul autorului sesizării privitor la diferențele de aplicare a suspendării din funcție în cazul propunerii de eliberare din funcție și în cazul începerii urmăririi penale, legislatorul a considerat necesar de a delimita situațiile descrise în legătură cu eventualul impact asupra actului justiției. Astfel, cazurile prevăzute la articolul 24 alin. (1 1 ) lit. a) şi b) din Lege rezultă direct din activitatea judecătorului şi afectează calitatea înfăptuirii justiției. Din contră, pornirea urmăririi penale în privința unui judecător nu este obligatoriu legată de activitatea acestuia. În ultimul caz, legislatorul a lăsat în competența Consiliului Superior al Magistraturii de a decide referitor la suspendarea din funcție a judecătorului în dependență de circumstanțele fiecărui caz în parte şi impactul faptelor imputate asupra actului justiției.

În opinia prezentată de Guvern se menționează că suspendarea de drept din funcție a judecătorului, în cazul în care s-a propus eliberarea sa din funcție, a fost instituită de legislator ca o măsură de prevenție. Sancțiunea de eliberare din funcție se aplică pentru cele mai grave abateri comise de un judecător. Drept urmare, ar fi riscant ca judecătorul acuzat de comiterea unor abateri disciplinare grave să poată pronunța acte judecătorești până la adoptarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a hotărârii privind eliberarea din funcție a acestuia. În caz contrar, s-ar pune în pericol respectarea principiului securității raporturilor juridice şi ar avea de suferit imaginea justiției. Guvernul consideră că suspendarea din funcție a judecătorului este indisolubil legată de aplicarea sancțiunii disciplinare a eliberării din funcție. Guvernul conchide că suspendarea de drept din funcție a judecătorului în privința căruia s-a decis aplicarea celei mai aspre sancțiuni disciplinare este justificată în raport cu valorile sociale care trebuie protejate. C. Aprecierea Curții

Curtea notează că în litigiile din categoria din care face parte prezenta cauză operează principiul accesului la justiție în vederea exercitării unui drept cu caracter civil, principiu garantat de articolul 20 din Constituție. Dreptul persoanei de a-și exercita funcția de judecător, odată ce a fost admisă în această profesie, este protejat de articolul 116 alin. (2) din Constituție, care stabilește că judecătorii se numesc în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, în coroborare cu articolul 1 din Legea cu privire la statutul judecătorului, care îi califică pe judecători drept „purtători ai puterii judecătorești”. Regula este că, până la atingerea plafonului de vârstă, judecătorii își pot exercita funcția de înfăptuire a justiției.

Dreptul de acces la justiție – în prezenta cauză, dreptul de a sesiza un tribunal în materie civilă lato sensu – se înscrie în garanțiile aplicabile dreptului la un proces echitabil, care este protejat de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut. Exercițiul său poate fi supus unor limitări, cu condiția ca limitările să nu restrângă accesul justițiabililor la un judecător de o manieră în care să fie afectată chiar esența dreptului. Limitările în discuție sunt compatibile cu articolul 20 din Constituție dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul legitim urmărit.

Curtea observă că articolul 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului prevede, fără nicio excepție, suspendarea de drept din funcție a judecătorului, dacă colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcție. Suspendarea începe din momentul emiterii hotărârii colegiului disciplinar și poate dura o perioadă îndelungată de timp, așa cum este cazul autorului sesizării, care a fost suspendat din funcția de judecător în data de 22 aprilie 2022. Suspendarea de drept a judecătorului încetează în cazul în care autoritatea competentă anulează hotărârea colegiului disciplinar prin care s-a propus eliberarea din funcție a judecătorului. Astfel, judecătorii aflați în asemenea situații nu beneficiază, în interiorul perioadei cuprinse între emiterea hotărârii colegiului disciplinar și pronunțarea hotărârii autorității competente de anulare a hotărârii colegiului disciplinar, de vreo formă de protecție judiciară împotriva măsurii suspendării din funcție.

Măsura suspendării este determinantă pentru dreptul cu caracter civil al judecătorilor de a-și exercita funcția (a se vedea, referitor la chestiunea măsurilor provizorii luate în cadrul procedurilor disciplinare, Paluda v. Slovacia , §§ 33-34, și Camelia Bogdan v. România , § 70). Deși judecătorii suspendați din funcție continuă să-și primească salariile, potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la statutul judecătorului, acest aspect are importanță prin raportare la redresarea efectelor suspendării lor. Primirea salariilor nu are vreo legătură directă cu faptul că judecătorii suspendați nu au acces la justiție pentru a contesta măsura suspendării lor (a se vedea Paluda v. Slovacia , § 51). Judecătorilor suspendați din funcție continuă să li se aplice regimul incompatibilităților și al interdicțiilor stabilit de articolul 8 din Legea cu privire la statutul judecătorului, ei fiind obligați, la modul practic, să stagneze din punct de vedere profesional, uneori cu consecințe grave pentru reputația lor și pentru viața lor privată, în general.

Așa cum a subliniat și Curtea Europeană în cauza Paluda v. Slovacia , § 54, este important să se traseze o linie de demarcație clară între motivele imperioase justificate pentru suspendarea unui judecător căruia i se reproșează încălcarea normelor disciplinare și motivele care nu-i permit accesul la un tribunal pentru a contesta suspendarea.

În concluzie, Curtea observă că situația pe care o impune articolul 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului prin suspendarea de drept a judecătorului în privința căruia colegiul disciplinar a propus eliberarea din funcție, fără a prevedea posibilitatea de a contesta în mod separat această măsură preventivă, afectează însăși esența dreptului de acces la justiție și încalcă articolele 20 și 116 din Constituție. Măsura suspendării de drept din funcție a judecătorului este disproporționată și, așadar, neconstituțională, pentru că nu oferă posibilitatea beneficierii de garanțiile inerente acestor articole.

Această concluzie scutește Curtea de necesitatea efectuării unei analize suplimentare prin prisma principiului nediscriminării garantat de articolul 16 din Constituție, invocat de autorul excepției.

Deși declară neconstituțională măsura suspendării de drept impusă de articolul 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului, Curtea nu exclude posibilitatea dispunerii suspendării din funcție a judecătorului de către colegiul disciplinar în situația în care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcție, dacă această măsură este proporțională cu situația care a stat la baza ei.

Până la modificarea legislației relevante în sensul considerentelor hotărârii Curții, judecătorii în privința cărora s-a dispus măsura suspendării din funcție o vor putea contesta în mod separat, potrivit procedurii instituite de articolul 24 alin. (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

Curtea îi va trimite Parlamentului o adresă pentru a modifica legislația relevantă în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) și 68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională HOTĂRĂȘTE: 1. Se admite sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată de dl judecător Mihail Cojocaru, reclamant în dosarul nr. 3-330/2022, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Se declară neconstituțional articolul 24 alin. (1 1 ) lit. b) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. 3. Până la modificarea legislației relevante în sensul considerentelor prezentei hotărâri, suspendarea din funcție a judecătorului în situația în care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcție poate fi dispusă dacă această măsură este proporțională cu situația care a stat la baza ei. Judecătorii în privința cărora s-a dispus măsura suspendării din funcție o vor putea contesta în mod separat, potrivit procedurii instituite de articolul 24 alin. (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului. 4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 9 februarie 2023 HCC nr. 4 Dosarul nr. 150g/2022