Hotărâre nr. 15 din 27.05.1998

Conform art. 2 alin.(1) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Legea Supremă. Una din formele principale de exercitare de către poporul Republicii Moldova a suveranităţii naţionale este participarea, potrivit art. 38 din Constituţie, la alegerea Parlamentului. Este de remarcat că procedurile electorale, aşa cum demonstrează practica internaţională şi cea naţională, sînt reglementate, de regulă, nu în textele constituţiilor, ci pe cale legislativă. Art. 61 din Constituţie statuează expres că Parlamentul este ales prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat, în baza legii electorale organice. Prin urmare, Parlamentul este în măsură să adopte orice tip de scrutin sau modalitate de atribuire a mandatelor de deputat. Rămîne la discreţia organului legislativ să decidă care sistem electoral să fie aplicat, majoritar, proporţional sau mixt, şi care să fie pragul electoral pentru concurenţi în vederea includerii lor în operaţia de atribuire a mandatelor. Opţiunea pentru o variantă sau alta şi consfinţirea ei în legea electorală depinde de situaţia social-politică din ţară, de nivelul de dezvoltare al sistemului politic din societate. Curtea Constituţională consideră că alegerile constituie nu numai un mijloc de exercitare de către cetăţeni a drepturilor lor politice, consacrate de Constituţie, ci şi un mijloc de dotare a instituţiilor unui stat democratic cu o capacitate coerentă de expresie, pentru a face posibilă organizarea unor centre de decizie politică, eficiente şi în măsură să imprime activităţii de stat o orientare general nefragmentată. Deci, aplicarea sistemului electoral proporţional cu pragul de 4%, inclusiv pentru candidaţii independenţi, după cum prevăd art. 86 şi 87 din Codul electoral, prin sine însăşi nu contravine Constituţiei. Pragul electoral este axat în principiu pe ideea că la guvernare trebuie să aibă acces partidele politice care se bucură de o anumită credibilitate în masa electoratului sau pe ideea maturităţii politice şi civice a candidaţilor, precum şi pe alte considerente ce ţin de contextul socio-politic concret. Curtea Constituţională, de asemenea, nu poate reţine argumentele formulate în sesizări că în practica ţărilor care aplică sistemul electoral proporţional cu o singură circumscripţie electorală naţională nu au fost înregistrate cazuri de stabilire a pragului electoral pentru candidaţii independenţi. După cum s-a menţionat deja, statul aplică legal un anumit tip de scrutin pornind de la nivelul dezvoltării sistemului politic al societăţii, de la problemele pe care şi le propune pentru soluţionare şi de la alte circumstanţe. Aceasta este o chestiune de oportunitate politică. Pragul electoral de 4%, stabilit pentru candidaţii independenţi, nu îngrădeşte, după cum se susţine în sesizări, dreptul constituţional al cetăţeanului de a solicita funcţii politice sau publice cu titlu individual şi nu încalcă principiul egalităţii votului exprimat. Art.38 alin.(3) din Constituţie garantează cetăţenilor Republicii Moldova dreptul de a fi aleşi în condiţiile legii, inclusiv în organul reprezentativ suprem, şi nu alegerea ca atare. Astfel, dreptul constituţional de a fi aleşi în Parlamentul de legislatura a XIV-a (22 martie 1998), în afară de partidele politice şi blocurile electorale, şi l-au exercitat 60 de candidaţi independenţi. Cît priveşte afirmaţia expusă în sesizări că pragul electoral pentru candidaţii independenţi încalcă principiul egalităţii votului, este de menţionat că egalitatea votului nu are nici o legătură cu faptul că concurenţii electorali nu au întrunit numărul necesar de voturi. Din cele arătate rezultă că prevederile art. 86 şi 87 din Codul electoral nu contravin dispoziţiilor art. 2 alin.(1), art. 16 alin.(2), art. 38, 39 şi art. 61 din Constituţie privind suveranitatea şi puterea de stat, egalitatea în faţa legii, dreptul de vot şi dreptul de a fi ales, dreptul la administrare şi alegerea Parlamentului. Prevederile art. 86 şi 87 din Codul electoral nu contravin nici normelor consfinţite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice. Avînd în vedere considerentele expuse mai sus, nu pot fi recunoscute neconstituţionale nici prevederile art.73 alin.(2) din Codul electoral, conform cărora alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională. Argumentul invocat de autorul sesizării Fiodor Angheli că Codul electoral nu garantează alegerea în Parlament a reprezentanţilor Găgăuziei (Gagauz-Yeri) nu poate fi reţinut, deoarece este neconvingător. Alegerile pentru Parlamentul de legislaturile a XIII-a şi a XIV-a, efectuate într-o singură circumscripţie electorală naţională, demonstrează că în organul legislativ au fost aleşi şi reprezentanţi ai minorităţilor naţionale, inclusiv găgăuzi. Este adevărat că în literatura de specialitate alegerile într-o singură circumscripţie electorală naţională sînt tratate neunivoc, însă trebuie remarcat că sînt tratate neunivoc, de fapt, toate tipurile de sisteme electorale practicate în regimurile constituţionale, relevîndu-se avantajele şi dezavantajele lor, dar acest lucru nu poate servi ca argument pentru a declara neconstituţionale prevederile art. 73 alin.(2)) din Codul electoral.

Curtea Constituţională, de asemenea, consideră că restricţia prevăzută de art. 13 alin.(3) din Codul electoral pentru candidaţii care se află în stare de incompatibilitate cu funcţia la care candidează este conformă prevederilor art. 16 alin.(2), art. 39 alin.(3) şi art. 54 din Constituţie, întrucît ar fi contrar moralei publice, în general, şi deontologiei electorale, în special, ca o anumită categorie de persoane, în virtutea funcţiilor pe care le deţin, să poată influenţa opţiunea electoratului. în aceste condiţii, şansele egale ale candidaţilor pentru alegerile de deputaţi ar fi serios compromise. Mai mult ca atît, unele funcţii, pentru care se instituie această restricţie, presupun încadrarea directă a celor care le deţin în procesul organizării şi desfăşurării alegerilor, cum ar fi, spre exemplu, cele de ministru, şef al administraţiei publice locale etc. Prin urmare, argumentul din sesizarea şefului statului că în art.70 din Constituţie se are în vedere incompatibilitatea cu funcţia de deputat în Parlament, şi nu cu statutul de candidat la mandatul de deputat în organul reprezentativ suprem, nu poate fi acceptat.

Nu se poate cădea de acord nici cu punctul de vedere al Preşedintelui Republicii Moldova, potrivit căruia hotărîrea Parlamentului nr. 1508-XIII din 18 februarie 1998 contravine art. 61 alin.(2) şi art. 66 lit.c) din Constituţie. Potrivit art. 66 lit.c) din Legea Supremă, una din atribuţiile de bază ale Parlamentului este interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. Prin Hotărîrea nr. 1508-XIII din 18 februarie 1998, contestată în sesizare, Parlamentul a interpretat dispoziţiile art. 13 alin.(3), art. 86 şi 87 din Codul electoral, ceea ce nu excede atribuţiilor sale constituţionale. Din textul hotărîrii respective a Parlamentului reiese că organul reprezentativ suprem nu a modificat şi nu a completat Codul electoral, ci a interpretat unele prevederi din el. Or, adoptarea unor acte prin care se interpretează o lege este competenţa exclusivă a Parlamentului.

Totodată, Curtea Constituţională, efectuînd controlul constituţionalităţii Codului electoral în ansamblu, a constatat că unele norme nu sînt în deplină concordanţă cu dispoziţiile Legii Supreme. Art. 39 alin.(6) din Codul electoral prevede că alegătorul poate fi înscris numai într-o singură listă electorală şi la o singură secţie de votare pe baza vizei de reşedinţă. Sintagma "pe baza vizei de reşedinţă" contravine art. 38 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de vot, şi deci de a fi înscrişi în listele electorale, de la vîrsta de 18 ani, excepţie făcînd cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege. Cît priveşte interdicţiile cuprinse în art. 13 alin.(1) lit.a), b) şi c) din Codul electoral, ele sînt exhaustive. Legea nu recunoaşte lipsa vizei de reşedinţă ca restricţie pentru a fi înscris în listele electorale. în afară de aceasta, aşa-numita "viză de reşedinţă" a fost recunoscută neconstituţională prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 16 din 19 mai 1997* . -------------------------- * "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" nr. 37 din 5 iunie 1997, art. 19.

În conformitate cu art. 142 alin.(3) din Codul electoral, problemele supuse referendumului republican se avizează în prealabil de către Curtea Constituţională, la solicitarea organului care declară referendumul. Această clauză din Codul electoral contravine vădit art. 135 alin.(1) lit. d) din Constituţie, potrivit căruia Curtea Constituţională confirmă rezultatele referendumurilor republicane. Curtea Constituţională se poate pronunţa asupra problemelor supuse referendumului republican numai după încheierea referendumului, şi nu în prealabil.

Art. 142 alin. (4) din Codul electoral stipulează că actele adoptate prin referendum republican au putere juridică supremă, nu necesită confirmare şi sînt executorii pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Curtea Constituţională constată că sintagma "nu necesită confirmare" din articolul menţionat, de asemenea, contravine art. 135 alin. (1) lit.d) din Constituţie. întrucît una din atribuţiile Curţii Constituţionale este confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane, actele adoptate prin referendum pot avea putere juridică numai în cazul în care unica autoritate de jurisdicţie constituţională confirmă rezultatele referendumului republican.

În conformitate cu dispoziţiile art. 203, Codul electoral intră în vigoare la data publicării şi se aplică de la data adoptării. Curtea Constituţională constată că sintagma "... şi se aplică de la data adoptării" din art. 203 din Codul electoral intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 76 din Constituţie. Legea Parlamentului intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei, nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia. Codul electoral a fost adoptat de către Parlament la 21 noiembrie 1997 şi publicat în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" nr. 81 din 8 decembrie 1997. Prin urmare, Parlamentul a dispus aplicarea unei legi organice inexistente. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, art. 6 alin.(3) şi art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE : 1. Prevederile art. 13 alin.(3), art. 73 alin. (2), art. 86 şi 87 din Codul electoral, precum şi Hotărîrea Parlamentuluinr. 1508-XIII din 18 februarie 1998 "Privind asigurarea unităţii aplicării unor prevederi din Codul electoral pe întreg teritoriul republicii în campania electorală, la numărarea şi atribuirea mandatelor, la confirmarea rezultatelor alegerilor în Parlamentul de legislatura a XIV-a" sînt constituţionale. 2. Declară neconstituţionale: - sintagma "pe baza vizei de reşedinţă" din art. 39 alin. (6) din Codul electoral; - prevederile art. 142 alin.(3) din Codul electoral; - sintagma "nu necesită confirmare" din art. 142 alin.(4) din Codul electoral; - sintagma "şi se aplică de la data adoptării" din art. 203 din Codul electoral. 3. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 27 mai 1998. Nr. 15. OPINIESEPARATĂ Potrivit art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, îmi expun părerea asupra dosarului în cauză. 1. Curtea Constituţională a recunoscut drept constituţionale dispoziţiile Codului electoral, care prevăd: - în cazul în care candidatul se află în stare de incompatibilitate cu funcţia la care candidează, acesta îşi suspendă, pe durata campaniei electorale, activitatea în funcţia pe care o deţine (art. 13 alin. (3); - alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională, în care se aleg 101 deputaţi (art. 73 alin. (2); - Comisia Electorală Centrală totalizează numărul de voturi obţinut de fiecare concurent electoral cu sopul de a stabili dacă aceştia au obţinut cel puţin patru la sută din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară. Concurenţii electorali care au obţinut mai puţin de patru la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară se exclud, prin hotărîrea Comisiei Electorale Centrale, din operaţia de atribuire a mandatelor (art. 86 alin. (2); - numărarea mandatelor obţinute de concurenţii electorali (art. 87). De asemenea, a fost recunoscută constituţională Hotărîrea Parlamentului nr. 1508-XIII din 18 februarie 1998 "Privind asigurarea unităţii aplicării unor prevederi din Codul electoral pe întreg teritoriul republicii în campania electorală, la numărarea şi atribuirea mandatelor, la confirmarea rezultatelor alegerilor în Parlamentul de legislatura a XIV-a". Ţin să-mi exprim dezacordul în legătură cu punctul 1 din partea rezolutivă a hotărîrii Curţii Constituţionale, în care sînt recunoscute drept constituţionale prevederile art. 73 alin. (2), art. 86 şi 87 din Codul electoral, precum şi Hotărîrea Parlamentului nr. 1508-XIII din 18 februarie 1998. Teza principală din partea argumentorie a hotărîrii se rezumă la faptul că alegerea unei variante sau alta a sistemului electoral este, după cum consideră Curtea Constituţională, competenţa legiuitorului. Pornind de la aceste considerente, Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că statuarea de către legiuitor în Codul electoral a sistemului electoral proporţional cu pragul de patru la sută din numărul de voturi valabil exprimate, inclusiv pentru candidaţii independenţi, prin sine însăşi nu contravine Constituţiei. Este indiscutabil că alegerea procedurilor electorale şi consfinţirea lor în Codul electoral constituie competenţa legiuitorului. Această competenţă a legiuitorului trebuie să răspundă, însă, exigenţelor de armonizare a legilor adoptate în acest scop, în primul rînd bazelor orînduirii constituţionale, şi în al doilea rînd - principiilor constituţionale de structurare a organelor reprezentative şi executive ale puterii de stat. Constituţia nu permite abaterea sau renunţarea la aceste principii. Abordate în context, principiile în cauză sînt chemate să fie o garanţie a faptului că voinţa poporului constituie baza puterii de stat (art. 38 alin. (1) din Constituţie). În virtutea celor expuse, Curtea Constituţională urma să aprecieze constituţionalitatea prevederilor art. 73 alin. (2), art. 86 şi 87 din Codul electoral şi a Hotărîrii Parlamentului nr. 1508-XIII din 18 februarie 1998, lucru pe care nu l-a făcut. 2. În sesizări sînt aduse argumente şi despre încălcarea dispoziţiilor constituţionale generale referitoare la alegeri, care, de asemenea, nu au fost luate în considerare. În cadrul şedinţei Curţii Constituţionale s-a menţionat în repetate rînduri că o serie de prevederi ale Codului electoral sînt într-atît de imperfecte, încît aplicarea lor implică încălcarea gravă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. După părerea deputatului în Parlamentul de legislatura a XIII-a Fiodor Angheli, unul din autorii sesizării, Codul electoral, adoptat în luna martie 1997, în general, şi prevederile despre efectuarea alegerilor Parlamentului înt-o singură circumscripţie electorală naţională, cu 101 mandate, dispoziţia privind pragul electoral de patru procente din numărul de voturi valabil exprimate atît pentru partide, cît şi pentru candidaţii independenţi, în particular, contravin intereselor legitime ale majorităţii alegătorilor, fapt pe care îl denotă rezultatele alegerilor: în actualul Parlament circa 30 procente din numărul deputaţilor sînt deputaţi din Parlamentul de legislatura anterioară, în special locuitori ai oraşului Chişinău. Peste 20 de raioane ale ţării nu au reprezentanţii lor. Rezultatele alegerilor denotă, de asemenea, faptul ruperii legăturilor între alegători şi deputaţi, lipsa responsabilităţii deputaţilor în faţa alegătorilor. A răspunde în faţa "întregului popor" înseamnă a nu răspunde în faţa nimănui. Dacă e să ne călăuzim de prevederile art. 73 alin. (2) din Codul electoral, potrivit cărora alegerile Parlamentului se efectuează într-o singură circumscripţie electorală naţională, aceasta ar conduce iminent la aceea că din momentul alegerii candidatului în funcţia de deputat situaţia sa din punctul de vedere al răspunderii pentru cuvintele şi acţiunile sale se schimbă radical, deoarece alegătorii nu dispun de o posibilitate reală de a se întîlni cu deputatul ales, de a controla şi de a aprecia activitatea lui. Curtea Constituţională nu a dat aprecierea cuvenită prevederilor enumerate mai sus. 3. În hotărîrea sa, pronunţată pe marginea dosarului în cauză, Curtea Constituţională face referire la faptul că pragul electoral de patru procente, stabilit pentru candidaţii independenţi, nu îngrădeşte, după cum se susţine în sesizări, dreptul constituţional al cetăţeanului de a solicita funcţii politice sau publice şi nu încalcă principiul egalităţii votului exprimat. Această poziţie nicidecum nu poate fi acceptată. Argumentele aduse de autorii sesizării privind pragul electoral de patru procente, stabilit pentru candidaţii independenţi, se referă nu la dreptul de a fi aleşi, ci la modalitatea de totalizare a rezultatelor alegerii. Instituirea pragului electoral de patru procente a pus într-o situaţie inegală candidaţii independenţi în comparaţie cu candidaţii de pe listele partidelor, ceea ce a condus la încălcarea principiului egalităţii tuturor în faţa legii (art. 19 alin. (2) din Constituţie). Din cele expuse rezultă că prevedeile art. 73 alin. (2),art. 86 şi 87 din Codul electoral, precum şi Hotărîrea Parlamentului nr. 1508-XIII din 18 februarie 1998, prin conţinutul lor, nu corespund Constituţiei. JUDECĂTOR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE Nicolae CHISEEV