- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 9 decembrie 2025
Decizia nr. 5868/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 208/2023 a Curții de Apel Alba Iulia
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1. Prin cererea înregistrată la data de 22.03.2023 pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin intermediul căreia să sancționeze B. S.R.L., în calitate de titulară a licenței audiovizuale a televiziunii de știri C. (în continuare C.), cu amendă contravențională pentru încălcarea legislației în domeniul audiovizualului și obligarea pârâtului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de subsemnatul conform art. 453 C. proc.
civ. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 208/2023 din data de 24 noiembrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de către pârât; a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului; a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002. De asemenea, instanța de fond a aplicat greșit și normele de drept material prevăzute de art. 40 alin. (1) și (4), art. 64 alin. (1) lit. b) și art. 65 lit. a) - c) din Codul de reglementare a conținutului audiovizualului. A mai arătat recurentul că pasivitatea de care a dat dovadă intimatul-pârât prin evitarea soluționării sesizării pe care a formulat-o împotriva postului de televiziune nu se încadrează în nicio marjă de apreciere de care se bucură în exercitarea atribuțiilor conferite de lege în privința constatării și sancționării faptelor de încălcare a legislației în domeniul audiovizualului, astfel cum în mod eronat a stabilit instanța de fond, refuzul pârâtului de sancționare a postului de televiziune fiind nelegal și nejustificat.
În concret, postul de televiziune a răspândit acuzații false în privința recurentului, criticile sale vizând faptul că moderatorii postului de televiziune nu au solicitat ferm corespondentului să probeze afirmațiile acuzatoare, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acestea. Mai mult, informația transmisă telespectatorilor nu a fost verificată inițial și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință, încălcându-se normele privind rigoarea și acuratețea prezentării știrilor. Caracterul ilicit al acestor informații a fost stabilit prin sentința civilă nr. 1596/2023 din 10.10.2023 a Tribunalului Hunedoara, modificată în parte prin decizia civilă nr. 3146/2024 din 03.10.2024 a Curții de Apel Alba Iulia, hotărâri pronunțate în dosarul nr. x/2022.
Contrar celor reținute de instanța de fond, a susținut că hotărârile mai sus amintite au putere de lucru judecat în prezenta cauză, demonstrând faptul că postul de televiziune a încălcat în mod flagrant obligația de informare obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor. 4. Aspecte procesuale La termenul de judecată din 09.12.2025, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la cadrul procesual, respectiv necesitatea conceptării în acest cadru procesual a persoanei juridice reclamate B. S.R.L. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.
civ., invocat din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite din perspectiva acestui motiv de casare, urmând a trimite cauza spre rejudecare, astfel că nu va mai fi analizat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurent. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Examinând motivul de casare de ordine publică, invocat din oficiu, ce vizează aspectul manierei de stabilire în primă instanță a cadrului procesual pasiv, Înalta Curte reține că potrivit art. 16 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept.
Totodată, conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ.: "În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond." Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanța de contencios cu o acțiune ce are ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Național al Audiovizualului la emiterea unei decizii prin care să sancționeze B. S.R.L., în calitate de titulară a licenței audiovizuale a televiziunii de știri C. (în continuare C.), cu amendă contravențională pentru încălcarea legislației în domeniul audiovizualului.
În urma analizării cadrului procesual pasiv stabilit în fața instanței de fond, Înalta Curte observă că acesta a fost reprezentat doar de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, fără ca litigiul pendinte să se fi desfășurat în contradictoriu și cu persoana în privința căreia se solicită sancționarea cu amendă contravențională. În raport de aceste aspecte, Înalta Curte consideră că raportul juridic dedus judecății în litigiul pendinte nu poate fi soluționat fără participarea acestei persoane juridice, în speță B. S.R.L. Aprecierea instanței asupra unui litisconsorțiu procesual pasiv necesar și obligatoriu în raportul juridic dedus judecății se circumscrie dreptului și, în același timp, obligației instanței de a verifica, din oficiu, în tot cursul judecății, legalitatea cadrului procesual fixat de reclamant sub aspect subiectiv, verificare care, raportându-se strict la acest cadru, nu aduce atingere principiului disponibilității.
În contextul în care chestiunea stabilirii cadrului procesual pasiv reprezintă un aspect ce ține de verificarea condițiilor de exercitare a acțiunii civile, față de obiectul cauzei pendinte, se impunea o clarificare a acestuia. Astfel, fără a nega principiul disponibilității care guvernează procesul civil, reglementat de prevederile art. 9 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că prevederile anterior citate reprezintă norme de procedură imperative, aplicabile în situațiile expres indicate, fiind și o expresie a principiului rolului activ al judecătorului, astfel cum este acesta definit prin dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. În acest sens, analizând dispozițiile art. 78 din C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut, prin decizia nr. 480/2016, următoarele: "...dispozițiile art. 78 alin. (2) teza finală din C. proc.
civ. nu pot fi apreciate ca fiind neconstituționale, deoarece refuzul introducerii în cauză a altor persoane este manifestat de chiar părțile din proces. Dispozițiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției, ci au în vedere ipoteza în care judecătorul apreciază necesară introducerea în cauză a altor persoane, iar părțile refuză, astfel încât nu sunt afectate garanțiile unui proces echitabil și nici dreptul la apărare. Dispoziția legală criticată dă expresie principiului rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia acesta poate propune lărgirea cadrului procesual în scopul asigurării unei soluționări juste și complete a cauzei, însă cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, printre care și principiul disponibilității părților.
Acest principiu este derivat din prevederile constituționale ale art. 124 alin. (2) care consacră trăsăturile pe care trebuie să le întrunească justiția într-un stat de drept. Pentru a putea fi unică, egală și imparțială, justiția trebuie administrată de judecători care să dispună de putere de apreciere asupra unor aspecte diverse, inclusiv în ceea ce privește depunerea tuturor diligențelor în vederea stabilirii corecte și cuprinzătoare a cadrului procesual.
(...) Totodată, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale." Așadar, judecătorul învestit cu judecarea cauzei este obligat să aibă în vedere principiul disponibilității, însă aplicarea acestui principiu nu poate conduce la încălcarea drepturilor fundamentale ale unor terțe subiecte de drept și la nesocotirea altor principii de bază ale procedurii civile, precum principiul contradictorialității sau principiul dreptului la apărare.
În situația în care tranșarea litigiului afectează drepturile și obligațiile unor alte persoane, coparticiparea procesuală este obligatorie. În speță, soluționarea litigiului doar în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Consiliul Național al Audiovizualului încalcă atât principiul dreptului la apărare, consacrat de art. 13 din C. proc. civ., cât și principiul contradictorialității, prevăzut de art. 14 din C. proc. civ., B. S.R.L. neavând posibilitatea de a cunoaște pretențiile reclamantului și nici de a formula apărări cu privire la situația litigioasă, în condițiile în care o eventuală soluție de admitere a acțiunii dispusă de instanța de judecată ar genera efecte în patrimoniul acesteia.
Astfel, instanța de control judiciar constată că, atâta vreme cât chestiunea cadrului procesual pasiv obligatoriu nu a fost pusă în discuția părților, conform prevederilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ., continuarea și finalizarea etapei procesuale a fondului a fost realizată în mod nelegal de prima instanță, cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că, potrivit art. 494 coroborat cu art. 478 C. proc. civ., în recurs nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, în temeiul prevederilor art. 497 și art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, apreciind incident cazul de casare de ordine publică reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.
civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Față de modalitatea de soluționare a recursului, nu se impune ca Înalta Curte să examineze și celelalte critici ale recurentului, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond, cu ocazia rejudecării, care urmează să clarifice cadrul procesual pasiv impus de obiectul cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și ulterior, în măsura în care nu devin incidente prevederile ultimei teze a acestor texte normative, să analizeze acțiunea reclamantului în raport de temeiurile legale invocate, să valorifice toate apărările și susținerile părților, precum și toate probele ce se administrează în proces, în vederea asigurării accesului acestora la dublul grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 208/2023 din data de 24 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia - secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă. Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 decembrie 2025.