Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Admis
Instanța
Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
Data
8 octombrie 2025

Decizia nr. 4415/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 69/2025 a Curții de Apel Cluj

Asupra recursurilor de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de ordonanța președințială înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2025, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat obligarea pârâților la asigurarea pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Cabozantinib (denumirea comercială Cabometyx), până la soluționarea definitivă a dosarului x/2025 aflat în prezent pe rolul Curții de Apel Cluj.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 69 din 10 februarie 2025, Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal: - a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România invocate prin întâmpinări, ca neîntemeiate; - a respins excepția lipsei capacității juridice civile a pârâtului Guvernul României, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; - a respins excepțiile de inadmisibilitate invocate de pârâtul Guvernul României și Ministerul Sănătății; - a respins excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește asigurarea medicamentului Cabozantinib, invocată de pârâtul Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, și în consecință: - a obligat pârâții, fără somație și fără trecerea unui termen, la asigurarea către reclamant a medicamentului Cabozantinib (Cabometyx - denumirea comercială) pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100%, fără contribuție personală,

până la soluționarea definitivă a litigiului care face obiectul dosarului nr. x/2025 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj. 3. Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței nr. 69 din 10 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recursuri pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României 3.1. Recurentul-pârât Ministerul Sănătății și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea excepțiilor și respingerea cererii de ordonanță președințială, ca inadmisibilă.

3.2. Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. 3.3. Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. 3.4. Recurentul-pârât Guvernul României prin Secretariatul General la Guvernului și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; în subsidiar, pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. II. Soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce succed. Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerații teoretice, se constată că, în cauză, în urma verificărilor efectuate, din oficiu, în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, potrivit referatului atașat la dosarului, a rezultat că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 12.02.2025, având actul de deces înregistrat sub nr. x/2024, eliberat de Primăria Cluj -Napoca. Prin urmare, la data judecării recursurilor formulate în cauză, intimatul-reclamant era lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc. civ., iar față de obiectul cauzei, care a vizat efectuarea demersurilor necesare în vederea asigurării unui tratament medical pentru afecțiunea de care suferă reclamantul, fiind strâns legat de persoana acestuia, nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare a acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu, și va anula recursurile recurenților-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

DECIDE Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu. Anuleză recursurile formulate de recurenții-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România împotriva sentinței nr. 69 din 10 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj - secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.