Decizia nr. 4125/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 921/2024 a Curții de Apel Timișoara

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 29.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Serviciul pentru Imigrări al Județului Caraș-Severin, a formulat contestație împotriva refuzului paratei IGI Caras Severin NR. 5565452 din 08.07.2024 privind eliberarea avizelor de angajare solicitate de către societatea reclamantă pentru cetățenii străini B., C., D., cetățeni ai statului Pakistan, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârâtă și obligarea pârâtei de a emite un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizelor de angajare pentru cetățenii străini.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 921 din 17 decembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Serviciul pentru Imigrări al Județului Caraș-Severin. A dispus anularea actului nr. x din 08.07.2024 emis de către IGI Caras Severin. A obligat pârâtul să emită un nou act administrativ prin care să soluționeze favorabil cererea reclamantei privind acordarea avizului de muncă pentru cetățenii străini B., C., D., cetățeni ai statului Pakistan.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Serviciul pentru Imigrări al Județului Caraș-Severin, invocând motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a ignorat aspectul neîndeplinirii de către intimată a condițiilor generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G.

nr. 25/2014, respectiv art. 4 alin. (2) lit. a) și a) 1 ). Angajatorul a solicitat emiterea avizelor de angajare pentru funcția de curier, cod COR 962101, iar din studiul ofertei ferme de angajare (document care însă nu conține data întocmirii și transmiterii ofertei, termenul de acceptare al ofertei și dovada acceptării acesteia de către străin, nefiind astfel îndeplinite condițiile de valabilitate ale ofertei de a contracta prevăzute de art. 1188 și următoarele din C. civ.), a rezultat că străinul este ofertat pentru a desfășura activitatea la punctele de lucru ale societății. În urma verificărilor din teren realizate în data de 09.04.2024, s-a constatat faptul că societatea nu desfășoară efectiv pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care se solicita avizul de angajare, respectiv nu desfășoară activități de curierat.

De asemenea, modul de lucru al angajatorului consta în aducerea de străini pe teritoriul Romanici, îi angaja în muncă o perioadă foarte scurtă de timp, apoi le înceta contractele individuale de muncă, ulterior solicitând de la Inspectoratul General pentru Imigrări noi și noi avize de muncă, pentru a facilita astfel intrarea altor străini pe teritoriul României. Afirmă că nu este îndeplinită condiția generală prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. a) l ) din O.G.25/2014, societatea intimată depunând din data de 24.03.2023 și până în prezent un număr de 163 de cereri de eliberare a avizului de angajare pentru străini din țările asiatice, precum Bangladesh, Nepal, Pakistan Sri Lanka. Majoritatea cererilor respinse au fost soluționate negativ, deoarece nu erau îndeplinite prevederile art. 4 alin 2 lit. a) O.G.

nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României. Prin soluția pronunțată, prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a dispus obligarea la emiterea avizelor de angajare. Potrivit cadrului legal dedicat (H.G. nr. 639/2007, O.U.G. nr. 55/2007 și O.G. nr. 25/2014), activitățile din acest domeniu sunt organizate și efectuate exclusiv de Inspectoratul General pentru Imigrări din Ministerul Afacerilor Interne prin unitățile sale teritoriale. Prin urmare, subliniază că instanța de judecată nu se poate subroga autorității publice centrale de specialitate în executarea sarcinilor și atribuțiilor conferite acesteia prin lege, ci putea să oblige autoritatea la reanalizarea cazului și considerarea unei anume condiții legale ca fiind îndeplinită, ori obligarea acestei autorități la efectuarea unei anume operațiuni, în condițiile legii.

Obligarea autorității publice la eliberarea avizului de muncă nu se poate dispune direct, în consecința admiterii petitului principal, ci numai dacă se constată că toate condițiile legale sunt îndeplinite. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă A. S.R.L., a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Serviciul pentru Imigrări al Județului Caraș-Severin, este fondat, pentru următoarele considerente: Potrivit situației de fapt, astfel cum a fost reținută de prima instanță, reclamanta A. S.R.L.

a formulat contestație împotriva actului administrativ înregistrat cu nr. x din 08.07.2024 la IGI Caras Severin, conținând refuzul de emitere a avizului de angajare pentru lucrător permanent, fiind vizate funcțiile de șofer de autoturisme si camionete - cod COR 832201, pentru cetățenii străini B., C., D., cetățeni ai statului Pakistan, întrucât nu erau îndeplinite condițiile generale prevăzute de art. 4 alin. (2), lit. a) și art. 4 alin. (2) lit. a)^1)din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor în România. Nemulțumită de răspunsul primit, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, solicitând anularea adresei și obligarea pârâtului la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin în cauză.

Verificând legalitatea refuzului de eliberare a avizului de angajare, curtea de apel a reținut că refuzul pârâtei nu este întemeiat, întrucât concordanța dintre activitățile desfășurate de societatea reclamantă și funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a cetățeanului străin rezidă din certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, societatea având printre activitățile autorizate și codul CAEN 5320-Alte activități poștale și de curierat.

Totodată, a mai reținut că reclamanta a făcut dovada că poate desfășura efectiv activitatea pentru care cere emiterea avizului de muncă pentru cetățenii străini, respectiv activitatea de șofer de autoturisme si camionete - cod COR 832201, atât prin existența codului CAEN 5320-Alte activități poștale și de curierat, conform certificatului de înregistrare la ONRC, cât și prin autorizarea sa de a presta efectiv activitatea respectivă la terți, fiind de principiu întrunită condiția legală, raportat la conținutul normei juridice, care prevede în mod expres cerința desfășurării efective a acestei activități. Recurentul-pârât a criticat această soluție, susținând, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale ce reglementează condițiile generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, respectiv neîndeplinirea de către intimată a condițiilor generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute de O.G.

nr. 25/2014, respectiv art. 4 alin. (2) lit. a) și a) 1 ), că s-a constatat faptul că societatea nu desfășoară efectiv pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care se solicita avizul de angajare, respectiv nu desfășoară activități de curierat și, prin soluția de obligare a autorității pârâte la emiterea avizelor de angajare și, totodată, prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a dispus obligarea emiterii avizelor de angajare. Dispozițiile relevante pe subiectul analizat sunt cele cuprinse la art. 4 alin. (1) și (2) lit. a), art. 7 alin.)1) și (2) și art. 8 din O.G.

nr. 25/2014, aprobată prin Legea nr. 14/2016, aplicabilă la data depunerii cererii în cauză, potrivit cărora: "(1) Avizul de angajare se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări la cererea angajatorului dacă sunt îndeplinite condițiile generale prevăzute la alin. (2) și condițiile speciale prevăzute de prezenta ordonanță în funcție de tipul de lucrător." În continuare, la alin. (2) lit. a) al aceluiași articol se prevede că "(2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele: a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară efectiv pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului". Art. 7 (1) Avizul de angajare pentru lucrători permanenți se eliberează angajatorului în vederea încadrării în muncă a unui străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată.

Contractul individual de muncă pe perioadă determinată se prelungește în condițiile prevăzute de Codul muncii, fără obținerea unui nou aviz de angajare, în situația în care se mențin condițiile de angajare pe locul de muncă respectiv. (2) Condițiile speciale pentru eliberarea avizului de angajare pentru lucrători permanenți sunt următoarele: a) angajatorul a depus diligențe pentru ocuparea locului de muncă vacant de către un cetățean român, de către un cetățean al unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, de către un cetățean al Confederației Elvețiene sau de către un străin titular al dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României;" (...).

b) angajatorul intenționează să încadreze în muncă un străin cu contract individual de muncă cu normă întreagă pe durată nedeterminată sau determinată; c) străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplinește condițiile de autorizare prevăzute de legislația în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă și nu are antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care urmează să o desfășoare pe teritoriul României. d) angajatorul desfășoară efectiv activitate în domeniul de activitate pentru care solicită avizul de angajare de minimum 1 an. Totodată, art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2014 prevede: "(1) Dovada îndeplinirii condiției speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente: a) organigrama angajatorului cu precizarea funcțiilor ocupate și vacante; b) adeverința cu privire la forța de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant, eliberată cu cel mult 60 de zile anterior depunerii cererii pentru avizul de angajare de agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are sediul social sau profesional angajatorul; c) dovada publicării prin mijloace de informare în masă din România a unui anunț pentru ocuparea locului de muncă vacant; d) copia procesului-verbal întocmit de angajator din care să rezulte efectuarea selecției realizată pentru ocuparea locului de muncă vacant, ca urmare a publicării anunțului prevăzut la lit. c), precum și faptul că străinul pe care angajatorul intenționează să îl încadreze pe locul de muncă vacant îndeplinește condițiile de pregătire profesională și experiență în activitate prevăzute de legislația în vigoare pentru ocuparea acelui loc de muncă.". (2) Dovada îndeplinirii condiției speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. b) se face prin prezentarea de către angajator a copiei ofertei ferme de angajare.

(3) Dovada îndeplinirii condiției speciale prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c) se face prin prezentarea de către angajator a următoarelor documente: a) curriculum vitae al străinului; b) documentul de autorizare prevăzut de lege, atunci când este cazul; c) cazierul judiciar al străinului sau alt document cu aceeași valoare juridică, eliberat de autoritățile din țara de origine ori reședință, tradus și legalizat în condițiile legii. Din interpretarea gramaticală, sistematică și teleologică a prevederilor legale mai sus citate, Înalta Curte reține că textul de la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 trebuie interpretat în sensul că legiuitorul a avut în vedere desfășurarea de către angajator, în concret, direct și nemijlocit, a activității compatibile pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, deci realizează efectiv prestațiile caracteristice activității autorizate, pentru care se solicită avizele de angajare.

Simpla autorizare a unei activități prin înscrierea codului CAEN în certificatul de înregistrare la ONRC nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția legală. De asemenea, contrar aserțiunilor judecătorului fondului, îndeplinirea condițiilor prevăzute de O.G. nr. 25/2014 nu înseamnă că cetățeanul străin să desfășoare activități compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a acestuia, prin intermediul unor contracte în baza cărora activitatea urmează a fi desfășurată la terți, câtă vreme dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G.

nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatul o va desfășura să se identifice cu una dintre activitățile înscrise în obiectul de activitate al angajatorului potrivit certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, precum și, suplimentar, ca angajatorul să desfășoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă. Corelativ, condiția nu se verifică în ipoteza în care titularul cererii de avizare desfășoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care acestea se află în raporturi contractuale. Prin urmare, condiția lipsă pentru a i se acorda avizul de către instituția pârâtă, vizează faptul că societatea intimată nu desfășoară efectiv activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

În plus, astfel cum rezultă din datele prezentate de recurenta-pârâtă, angajatorul A. S.R.L. figura la data de 04.02.2025 cu 135 de contracte individuale de muncă încheiate cu străini, încetate aproape în totalitate, iar durata între data începerii contractului de muncă și data încetării acestuia era, de regulă, de câteva zile (e.g. contractele cu nr. x, 34, 78 - fila x - fila19). Aspectele evidențiate sunt apte de a ridica indicii rezonabile cu privire la incidența prevederilor art. 4 alin. (2) lit. a) 1 din O.G. nr. 25/2014 prin care legiuitorul a adus o precizare și mai mare scopului și limitelor actului normativ indicat, stipulând că avizul de angajare nu poate fi eliberat angajatorului a cărui activitate nu a fost înființată sau se derulează în scopul principal de a facilita intrarea străinilor pe teritoriul României.

Modificările aduse prin Legea nr. 28/2024 au prevăzut în mod expres condiția desfășurării efective de către angajator pe teritoriul României a unor activități compatibile cu funcția pentru care solicit încadrarea în muncă a străinului.

Sunt elocvente în acest sens considerentele Deciziei nr. 62/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, prin care s-a statuat astfel: "În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabilește că: Pentru îndeplinirea condiției prevăzute de aceste dispoziții în vederea eliberării avizului de angajare, nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, a codurilor CAEN aferente activităților compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară și desfășurarea efectivă de către angajator a activității compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.". Relevante pentru speța de față sunt următoarele considerente: "49. În primul rând,

analizând ad litteram (cuvânt cu cuvânt) textul legal conținut de art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, se observă că acesta corelează activitatea pentru care se cere avizarea cu utilizarea verbului "a desfășura". Rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care angajatorul efectuează, în concret, activități materiale compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, deci realizează efectiv prestațiile caracteristice activității autorizate, pentru care solicită avizele de angajare. 50. În egală măsură, coroborarea acestei dispoziții legale cu cea conținută la art. 6 alin. (1) din același act normativ nu determină o altă concluzie.

Împrejurarea că angajatorul are înscrisă în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori în certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor mențiunea care permite juridic desfășurarea unei activități nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include și o prestație materială, respectiv desfășurarea efectivă a activității cu care funcția pe care angajatul o va ocupa este compatibilă. Astfel, în timp ce sintagma "a desfășura o activitate" face trimitere la înfăptuirea acestei acțiuni, înscrierea în documentele constitutive a unor denumiri și simboluri are, în cazul concret, doar rolul de a evidenția dacă activitatea pentru care se solicită avizul face parte din obiectul de activitate al angajatorului.

51. Cu alte cuvinte, condiția pentru eliberarea avizului rămâne cea de desfășurare în concret a activității pentru care se solicită angajarea, iar, în ceea ce privește regimul probator al acesteia, certificatele prevăzute de art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 dau naștere unei prezumții relative de îndeplinire a cerinței, susceptibile însă de înlăturare, prin proba contrară. (…) 53. În concluzie, se apreciază că dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatul o va desfășura să se identifice cu una dintre activitățile înscrise în obiectul de activitate al angajatorului potrivit certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatului de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, precum și suplimentar ca angajatorul să desfășoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă.

Corelativ, condiția nu se verifică în ipoteza în care nu titularul cererii de avizare desfășoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care acesta se află în raporturi contractuale. 54. De altfel, voința legiuitorului a fost clarificată în același sens, prin Expunerea de motive care a stat la baza adoptării Legii nr. 28/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor, prin care s-au modificat și dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014.

Cu această ocazie, s-a reținut că este necesară "modificarea art. 4 alin. (2) lit. a) în sensul menționării faptului că străinul desfășoară efectiv pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, modificarea fiind necesară pentru claritatea textului și eliminarea diferitelor interpretări în analizarea îndeplinirii condiției". Astfel, prima instanță a interpretat în mod greșit prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, adăugând practic la lege, dispozițiile respective urmând a fi aplicate în sensul că angajatorul care solicită emiterea avizului de angajare trebuie să desfășoare în mod efectiv, direct și nemijlocit, activitatea compatibilă cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

În aceste condiții, refuzul recurentului-pârât de emitere a avizului de angajare respectă dispozițiile O.G. nr. 25/2014 este justificat. În concluzie, se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu nerespectarea normelor de drept material incidente circumstanțelor factuale în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs conducând la reformarea acesteia. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, fiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc.

civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Serviciul pentru Imigrări al Județului Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 921 din 17 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurata și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Serviciul pentru Imigrări al Județului Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 921 din 17 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurata și, rejudecând: Respinge cererea de chemare în judecată, ca nefondată. Definitivă. Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.