Decizia nr. 290/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 615/2019 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 ianuarie 2019, pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în nume propriu, cât și ca reprezentant legal al fiului minor B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat: (i) obligarea pârâtului la plata următoarelor sume: daune materiale în suma de 6000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a defunctului C.; (ii) daune materiale în suma de 9000 RON reprezentând contravaloarea autoturismului marca x înmatriculat cu nr. x, distrus în accident; (iii) daune materiale în sumă de 1000 RON/lună, reprezentând prestație lunară pretinsă începând cu data accidentului (16.08.2015) până la împlinirea vârstei de 18 ani a fiului său B. sau până la vârsta de 25 ani în cazul frecventării unei instituții de învățământ superior; (iv) daune morale 100000 EUR, pentru fiecare reclamant, reprezentând o contraprestație care să acopere suferințele morale/psihice îndurate ca urmare a pierderii soțului și respectiv tatălui fiului său.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 615 din 21 octombrie 2019, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 615 din 21 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., prin reprezentant legal A. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a depus întâmpinare față de recursul declarat.

Încheierea de suspendare a judecării recursului Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanții A. și B., prin reprezentant legal A., în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 din C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că "Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți ...". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 415 din același Cod "Judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor; 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6; 3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție; 4. prin alte modalități prevăzute de lege". Așadar, în situația suspendării facultative a judecății, dispuse ca urmare a împrejurării că dezlegarea cauzei depinde de soluția ce va fi pronunțată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză, procesul se reia la cererea părții interesate, iar nu din oficiu, de instanță, acest aspect reprezentând o aplicare particulară a principiului disponibilității ce guvernează procesul civil. În cazul suspendării judecății în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății. Conform dispozițiilor art. 418 alin. (1) din C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată". Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea, după pronunțarea hotărârii încetând cauza suspendării și începând să curgă termenul de perimare. În același sens, urmează a fi observate considerentele Deciziei nr. 70/2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care se arată următoarele: "(…) 56. Mai mult, Decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, pronunțată într-o sesizare anterioară privind o problematică asemănătoare, a oferit repere concrete de interpretare a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 și ale art. 415 pct. 3 din C. proc. civ.. 57. Astfel, s-a reținut în paragraful 53 al acestei decizii că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casației și Justiție, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(...), în cazul suspendării facultative clasice instanța nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care privește raporturi juridice între aceleași părți litigante, acestea din urmă fiind datoare să țină sub observație respectivul proces și să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancțiunea intervenirii perimării cererii lor". 58. Este lipsit de relevanță faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății s-a dispus din oficiu, și nu la cererea uneia dintre părți, ceea ce caracterizează instituția perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare. 59. Împrejurarea că există identitate parțială sau că nu există identitate între părțile din litigiul în care s-a dispus suspendarea judecății și cel până la a cărui soluționare definitivă a fost instituită această măsură nu prezintă interes, căci lipsa calității de parte în dosarul care a determinat suspendarea nu constituie un impediment în posibilitatea de a urmări desfășurarea celuilalt proces, inclusiv prin interogarea portalului instanțelor de judecată, la care publicul are acces nelimitat și poate fi realizată cu minime diligențe.(…)". [s.n.] Înalta Curte reține astfel că, la termenul de judecată din 13 aprilie 2022, a fost dispusă suspendarea judecării recursului de față, până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2019. Acest dosar a fost soluționat prin decizia nr. 4714 din 18 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal. Dat fiind caracterul definitiv al acestei decizii, de la data pronunțării începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 18 aprilie 2023, în raport de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din același Cod. La data de 17 octombrie 2025, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat cerere de repunere pe rol (în cuprinsul căreia a susținut și intervenirea perimării), însă această cerere, fiind formulată după împlinirea termenului de perimare și urmărind intervenirea perimării, nu produce efectul întreruptiv al termenului în discuție. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte va admite excepția perimării și va constata intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.