Decizia nr. 2688/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2024 pe rolul Curții de Apel Constanța reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională De Asigurări De Sănătate și Agenția Națională A Medicamentului Și A Dispozitivelor Medicale a solicitat să se dispună: În principal obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului BEVACIZUMAB (denumire comercială AVASTIN) pentru indicația GLIOBLASTOM. În subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 290 din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Constanța- secția de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingându-se în rest excepțiile, ca nefondate. Deopotrivă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE, ca nefondată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri - Sentința Civilă nr. 290 din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Constanța- secția de contencios administrativ și fiscal - a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A. și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate iar pe fond admiterea cererii sale de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în recurs Împotriva recursului promovat de reclamantul A. au formulat apărări intimații - pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) în cadrul unor întâmpinări. 4.1. Astfel, Guvernul României, în cadrul întâmpinării sale, a invocat nulitatea recursului pentru lipsa taxei judiciare de timbru și, pe fond, respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică. 4.2. Ministerul Sănătății solicită în cadrul întâmpinării respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală. 4.3. Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) în cadrul întâmpinării sale a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive de a sta în proces și în această etapă, dar și excepția lipsei calității pocesuale active a reclamantului, iar, pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 20 ianuarie 2025, s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 20 mai 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de situația intervenită în această etapă procesuală, prin decesul recurentului-reclamant, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestuia și a reținut cauza pentru a se pronunța mai întâi cu privire la această excepție, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,ce poate face inutilă cercetarea pe fond a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau, ca excepție procesuală, în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință, din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din Codul de procedură civilă, orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Înalta Curte constată că, din actele dosarului de recurs rezultă că recurentul -reclamant A. a decedat la data de 29 octombrie 2024, conform certificatului de deces nr. x/2024 eliberat de Primăria Comunei Horia, județul Tulcea, astfel cum rezultă din Referatul întocmit la data de 06.05.2025 de persoana responsabilă de interogarea bazei de date DEPABD din cadrul instanței, atașat la dosarul de recurs. Prin urmare, la acest moment, recurentul-reclamant A. este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ. De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin) pentru indicația Glioblastom, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de acesta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea sa. Reținând, așadar, că prin deces, recurentul-reclamant A. a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății și, prin urmare, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte, constată că excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu este întemeiată, sens în care urmează a o admite și, pe cale de consecință, va anula recursul formulat de reclamantul A., ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acestuia. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va va anula recursul formulat de reclamantul A., ca fiind promovat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acestuia.