Decizia nr. 396/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț - secția Civilă la 26 noiembrie 2025 sub nr. dosar x/2025, petentul B.E.J. A. a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din 22 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, pentru recuperarea drepturilor salariale. În drept, a invocat art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 7654 din 15 decembrie 2025, instanța sesizată, în raport cu dispozițiile art. 666 alin. (1), art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., precum și a celor statuate prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 20/2021, a constatat că executarea silită poate fi încuviințată de către trei instanțe, respectiv: Judecătoria Iași, în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, Judecătoria Sectorului 5 București, în circumscripția căreia se află sediul Ministerului Justiției și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În consecință, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătorei Sectorului 5 București, apreciind că aceasta este competentă potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. 2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București - secția Civilă la 12 ianuarie 2026 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 443 din 15 ianuarie 2026, această instanță, urmare a verificării titlului executoriu în temeiul căruia a fost solicitată încuviințarea executării silite, a constatat că Ministerul Justiției, cu sediul în circumscripția de competență a sa, nu are calitatea de debitor ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia prin decizia civilă nr. 228 din 24 martie 2021 pronunțată în calea de atac exercitată împotriva hotărârii judecătorești ce reprezintă titlul executoriu în cauză. Reținând că au calitatea de debitori Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași - ambele cu sediul în localitatea Iași - și Consiliul Național pentru Combatarea Discriminării - cu sediul în localitatea București, sectorul 1 -, a conchis că, din punct de vedere teritorial, prin raportare la cauza și sediul debitorilor, sunt competente Judecătoria Iași și Judecătoria Sectorului 1 București.

În acest context, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. 3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București - secția a II-a Civilă la 28 ianuarie 2026 sub același număr. Prin sentința civilă nr. 975/2026 din 29 ianuarie 2026, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de compenteță.

În considerentele acestei sentințe civile, instanța de conflict, în dezacord cu instanța inițială de trimitere, a reținut, în raport cu calitatea de grefier la Judecătoria Iași a creditoarei, incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. la care art. 651 din același cod face trimitere în mod expres și, observând solicitarea expresă din cererea de executare înaintată organului de executare - ca încuviințarea executării silite să fie dispusă de către Judecătoria Piatra Neamț -, a reținut că această din urmă instanță are competența de a soluționa cererea, în calitate de instanță de executare. 7. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă la 09 februarie 2026 sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., ivit între instanțele care și-au declinat succesiv competența să judece același proces, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț - secția Civilă, pentru următoarele considerente: Prin cererea dedusă judecății, creditoarea B. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu în temeiul art. 666 alin. (1) C. proc. civ., debitori fiind Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării. În ceea ce privește competența teritorială în materia executării silite prezintă relevanță juridică dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc.

civ. potrivit cărora instanța de executare este cea de la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, la data sesizării organului de executare. Este de subliniat faptul că legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 651 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea 336/2022, faptul că dispozițiile art. 112 și ale art. 127 din același cod se aplică în mod corespunzător. În speță, prin raportare la regulile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., precum și la cele statuate în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, executarea silită ar fi putut fi încuviințată de către oricare dintre cele două instanțe, respectiv Judecătoria Iași - în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași - și Judecătoria Sectorului 1 București - în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării - . Cu toate acestea, având în vedere faptul că la data sesizării organului de executare, creditoarea B. își desfășura activitatea în calitate de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, fiind astfel îndeplinită condiția premisă a art. 127 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., - normă legală ce interzice, grefierului ce are calitatea de reclamant, sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care își desfășoară activitatea sau o instanță inferioară -, aceasta avea obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Deși norma este reglementată în materia cererilor introductive de instanță, executarea silită constituie o fază a procesului civil, iar principiile privind asigurarea imperțialității obiective și aparenței de imparțialitate sunt pe deplin aplicabile și în această etapă procesuală.

Interpretarea contrară ar lipsi de efect util dispozițiile art. 127 C. proc. civ. tocmai în ipoteza în care aceste norme sunt menite să opereze. Rațiunea textului de lege constă în înlăturarea oricărei suspiciuni legitime privind imparțialitatea instanței în cadrul căreia partea își desfășoară activitatea, precum și în evitarea situațiilor în care colegialitatea profesională ar putea afecta percepția asupra actului de justiție. Ca atare, deși potrivit regulilor generale de competență prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 112 alin. (1) din același cod, creditoarea ar fi putut opta pentru una dintre instanțele judecătorești în a căror circumscripție se află sediul debitorilor, inclusiv Judecătoria Iași, aplicarea art. 127 C. proc.

civ. impune derogarea de la această regulă, în considerarea calității de grefier în cadrul acestei instanțe. În acest context, se constată că organul de executare în mod corect s-a conformat obligației instituite de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și a sesizat cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Piatra Neamț - instanță de același grad, aflată în cirscumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată Curții de Apel Iași. Prin urmare, declinarea competenței de către instanța sesizată nu se justifică, având în vedere că norma specială prevăzută de art. 127 C. proc. civ. prevalează asupra regulii generale de determinare a competenței instanței de executare, atât timp cât prima instanță învestită este competentă din punct de vedere teritorial, raportat la împrejurarea că a fost sesizată ca judecătorie aflată în circumscripția curții de apel în care creditoarea își desfășoară activitatea de grefier.

De aceea, Înalta Curte impune concluzia potrivit căreia instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Piatra Neamț - secția Civilă, legal învestită în temeiul dispozițiilor speciale privind competența, având în vedere calitatea creditoarei, de grefier la una dintre instanțele de executare. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț - secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț - secția Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2026.