Decizia nr. 322/2026 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — conflict de competență împotriva sentinței nr. 85/2024 a Tribunalului Bacău

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la 9 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 292.515,36 RON, virată pârâtei cu titlu de împrumut, și a dobânzii legale, calculată de la data introducerii cererii și până la plata efectivă a datoriei.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2023, Tribunalul Bacău - secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a respins ca nefondate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a repus cauza pe rol și a acordat termen la 14 februarie 2024. Prin sentința civilă nr. 85/2024 din 4 iulie 2024, Tribunalul Bacău - secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a respins ca nefondată excepția prescripției, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 130.919,89 RON, precum și dobânzi aferente acesteia, de la data introducerii acțiunii până la data plații efective; a obligat pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 11.530,16 RON (taxă timbru, onorariu avocat).

Împotriva încheierii din 22 noiembrie 2023 și a sentinței civile nr. 85/2024 din 4 iulie 2024, pârâta a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 27 mai 2025 sub același număr unic. Prin încheierea din 19 iunie 2025, Curtea de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției I Civile a aceleiași curți de apel.

În motivare, a stabilit că această competență este justificată de obiectul cauzei - răspundere contractuală (restituire împrumut) -, de prevederile art. 6 din decizia nr. 403/III/A/7 din 9 decembrie 2024 a Președintelui Curții de Apel Bacău și anexa acesteia, prin care s-a stabilit lista pricinilor ce vor fi judecate de către completele de judecată în anul 2025, dar și de faptul că litigiul nu este exercitat de reclamant în calitate de asociat/administrator al pârâtei. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău - secția I Civilă la 18 iulie 2025, sub nr. x/2023*.

Prin decizia nr. 606/2025 din 19 noiembrie 2025, Curtea de Apel Bacău - secția I Civilă și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul aceleiași curți de apel; constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, a reținut că, față de hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Bacău nr. 85 din 19 decembrie 2014, prin s-a stabilit ca apelurile și recursurile având ca părți profesioniști vor fi soluționate de secția I Civilă, iar cele în materie de drept societar și în materia insolvenței vor fi soluționate de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dar și de împrejurarea că natura cauzei este una în materia dreptului societar, competența de soluționare a cauzei aparține secției a II-a Civile și de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele: Chestiunea litigioasă asupra căreia instanțele au statuat în mod divergent, declarându-se deopotrivă necompetente, vizează competența materială procesuală a instanței de control judiciar, respectiv a instanței de apel. Asupra corespondenței dintre competența specializată a instanței de fond și a celei din calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 18/2016, că, potrivit principiului învestirii instanțelor de control judiciar din treaptă în treaptă, competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond se păstrează în mod corespunzător și în căile de atac.

Aceeași concluzie derivă și din decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că: "organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc.

civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)". Problema competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar a fost dezlegată în mod definitiv prin decizia nr. 4/2023, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că determinarea competenței materiale procesuale a instanței de control judiciar se va realiza cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, sau în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

În considerentele aceleiași decizii s-a reținut: "competența instanței de apel ori de recurs este una derivată din competența primei instanțe sau, după caz, a instanței de apel care a judecat efectiv procesul." În dezvoltarea acestui raționament, instanța supremă a statuat că în ipoteza învestirii instanței de control judiciar "cu soluționarea căii de atac promovate împotriva unei hotărâri a unei instanțe de fond specializate, verificările asupra competenței materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în fața acestei instanțe, când părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, astfel că rezultatul lor se va opune inclusiv instanței de control judiciar." Așadar, competența materială procesuală a instanței de apel se păstrează, în mod corespunzător, în calea de atac.

În speță, cererea de chemare în judecată a fost soluționată, în primă instanță, de către Tribunalul Bacău - secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal, secție specializată, care, prin încheierea din 11 octombrie 2023, a stabilit că este competent general, material și teritorial să judece cauza. Problema competenței nu a fost contestată ulterior de niciuna dintre părți, context în care aceasta s-a definitivat în favoarea instanței inițial învestite. Ca atare, în acord cu deciziile de unificare a practicii menționate anterior, instanța de control judiciar inițial învestită nu își mai putea verifica propria competență materială procesuală prin raportare la obiectul cauzei sau natura litigiului, această chestiune fiind tranșată definitiv de instanța de fond.

Numai în situația în care prima instanță nu ar fi fost organizată în structuri specializate, în speță secții, instanța superioară, în determinarea competenței materiale procesuale, ar fi putut putea avea în vedere asemenea criterii. Cum, însă, în cauză, pricina a fost soluționată în primă etapă procesuală de o instanță din cadrul unei secții specializate, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a Tribunalului Bacău, competența, în apel, aparține instanței ierarhic superioare celei ce a judecat pricina în fond, respectiv secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Bacău. Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.