AFFAIRE ABDOLKHANI ET KARIMNIA CONTRE LA TURQUIE ET 9 AUTRES AFFAIRES

Rezoluția CM/ResDH(20211)419 Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului 10 cauze împotriva Turciei (adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 decembrie 2021, cu ocazia celei de a 1420-a ședințe a Delegaților Miniștrilor) Cerere nr. Cauza Hotărârea Definitivului la 30471/08 ABDOLKHAN 13/09/2017 21896/08 Z.N.S 19/01/2010 28/06/2010 12717/08 AHMADPour 15/06/2010 22/1/2010 15916/09 DBOUBA 13/07/2010 36370/08 KESHM Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în aceste cazuri și încălcările constatate în cadrul procedurilor de expulzare și extrădare care privesc în principal: - absența unor dispoziții legale precise de stabilire a procedurii de ordonare și prelungire a detenției în vederea expulzării și extrădării și de stabilire a termenelor de detenție [încălcare a art. 5 alin. (1) ]; - lipsa comunicării/comunicării cu celeritate a motivelor pentru deținerea reclamanților [încălcarea art. 5 alin. (2) ];

- incapacitatea sistemului juridic turc de a oferi reclamanților o cale de atac care să le permită obținerea unui control judiciar în termen scurt al legalității deținerii lor și de a fi despăgubiți în acest sens (încălcarea art. 5 alin. (4) și (5)); - tratamente inumane sau degradante ale reclamanților din cauza condițiilor lor de detenție și a absenței unei căi de atac efective în această privință (încălcarea art. 3 și 13) - incapacitatea autorităților naționale de a efectua o examinare adecvată a declarațiilor reclamanților conform cărora aceștia ar fi expuși unui risc real de tratament contrar art. 3, dacă ar fi returnați în țara lor și lipsa unei proceduri legale care să ofere garanții împotriva expulzării ilegale (încălcarea art. 3) ; lipsa de a oferi reclamanților o cale de atac eficientă și accesibilă în legătură cu plângerile lor, întrucât o cerere de anulare a unei expulzări nu avea efect suspensiv automat (încălcarea articolului 13); - durata excesivă a procedurii penale împotriva reclamantului și absența unei căi de atac efective prin care ar fi putut contesta această durată [încălcare a art. 6 alin. (1) și (13) în cauza Ademovic (28523/03) ]; reamintind obligația statului pârât, în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică,

pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât, dacă este cazul, a unor măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După examinarea bilanțului de acțiune transmis de guvern indicând măsurile adoptate în vederea executării hotărârilor, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(20211)1288, care a luat act cu satisfacție de adoptarea Legii privind străinii și protecția internațională (Legea nr. 6458), care a intrat în vigoare la 11 aprilie 2014, care a remediat lacunele dreptului turc privind deținerea resortisanților străini în cadrul controalelor imigrației, oferind un temei juridic pentru această detenție și stabilind, de asemenea, un mecanism de control al legalității sale; a luat, de asemenea, act de jurisprudența Curții Constituționale turce și de deciziile instanțelor administrative transmise care permit părților să primească despăgubiri pentru deținerea lor ilegală de către instanțele administrative În plus,

observând cu satisfacție că legea nr. 6458 stabilește proceduri clare pentru expulzarea resortisanților străini, precum și controlul judiciar al interdicțiilor de expulzare cu efect suspensiv automat; În plus, observând cu satisfacție adoptarea Legii privind cooperarea judiciară internațională în materie penală (Legea nr. 6706) la 5 mai 2016 de stabilire, printre altele, a unor dispoziții detaliate privind procedurile de extrădare și detenție în așteptarea extrădării; luând act de adoptarea Regulamentul privind înființarea, gestionarea, funcționarea, externalizarea și inspecția centrelor de primire și de cazare și a centrelor de deplasare (din 22 aprilie 2014) care prevede norme și proceduri detaliate pentru înființarea și funcționarea acestor spații; Constatând că cererile în aceste cauze au fost depuse în fața Curții între 25 octombrie 2007 și 5 octombrie 2012 și că niciuna dintre cererile în aceste cauze nu se referă la aplicarea legilor nr. 6458 și 6706; observând, de asemenea, că problema punerii în aplicare a Legii nr. 6458 va continua să fie examinată în cauza G.B.

și altele (4633/15) și că închiderea prezentelor cauze nu aduce atingere evaluării pe care Comitetul o va face în această privință; reamintind că aspectele legate de durata excesivă a procedurilor și de lipsa unei căi de atac efective în această privință au fost examinate în cadrul grupului de afaceri Ormanc DECLARĂ că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cauze și a stat la baza examinării.

Résolution CM/ResDH(2021)419 Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme 10 affaires contre Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 8 décembre 2021, lors de la 1420 e réunion des Délégués des Ministres) Requête n° Affaire Arrêt du Définitif le 30471/08

ABDOLKHANİ ET KARİMNİA

22/09/2009 01/03/2010 46605/07 CHARAHİLİ 13/04/2010 13/07/2010 81681/12 R.M. 13/06/2017 13/09/2017 21896/08 Z.N.S 19/01/2010 28/06/2010 12717/08 AHMADPOUR 15/06/2010 22/11/2010 15916/09 DBOUBA 13/07/2010 13/10/2010 36370/08 KESHMİRİ 13/04/2010 13/07/2010 16026/12 AMERKHANOV 05/06/2018 05/09/2018 32940/08+

TEHRANİ ET AUTRES

13/04/2010 13/07/2010 43875/09 ASALYA 15/04/2014 15/07/2014 Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu les arrêts définitifs transmis par la Cour au Comité dans ces affaires et les violations constatées dans le cadre des procédures d'expulsion et d'extradition qui concernent principalement : - l'absence de dispositions légales précises établissant la procédure pour ordonner et prolonger la détention en vue de l'expulsion et de l'extradition et fixant les délais de cette détention (violations de l'article 5, paragraphe 1) ; - le défaut de communiquer/communiquer avec célérité les motifs pour la détention des requérants (violations de l'article 5, paragraphe 2) ; - l'incapacité du système juridique turc à fournir aux requérants un recours leur permettant d'obtenir un contrôle judiciaire à bref délai de la légalité de leur détention et d'être indemnisés à ce titre (violations de l'article 5, paragraphe 4 et 5) ; - les traitements inhumain ou dégradants des requérants en raison de leurs conditions de détention et de l'absence de recours effectif à cet égard (violations des articles 3 et 13) ;

- le défaut des autorités nationales de mener un examen adéquat sur l'allégation des requérants selon laquelle ils seraient exposés à un risque réel de traitement contraire à l’article 3 s'ils étaient renvoyés dans leur pays et l’absence de procédure légale offrant des garanties contre l'expulsion illégale (violations de l'article 3) ; le défaut d'offrir aux requérants un recours effectif et accessible en rapport avec leurs plaintes, étant donné qu'une demande d'annulation d'une expulsion n'avait pas d'effet suspensif automatique (violations de l'article 13) ; - la durée excessive de la procédure pénale à l'encontre du requérant et l'absence de recours effectif par lequel il aurait pu contester cette durée (violation des articles 6, paragraphe 1, et 13 dans l'affaire Ademovic (28523/03)) ; Rappelant l’obligation de l’État défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, le cas échéant : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné le bilan d’action transmis par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter les arrêts, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2021)1288 ) ; Ayant pris note avec satisfaction de l'adoption de la loi sur les étrangers et la protection internationale (loi n° 6458), entrée en vigueur le 11 avril 2014, qui a comblé la lacune du droit turc concernant la détention des ressortissants étrangers dans le cadre des contrôles de l'immigration, en fournissant une base juridique à cette détention et en établissant également un mécanisme de contrôle de sa légalité ; ayant également pris note de la jurisprudence de la Cour constitutionnelle turque et des décisions des tribunaux administratifs transmises permettant aux parties de recevoir une indemnisation pour leur détention illégale, par les tribunaux administratifs ; Ayant en outre noté avec satisfaction que la loi n° 6458 établit des procédures claires pour l’expulsion des ressortissants étrangers, ainsi que le contrôle judiciaire des arrêtés d’expulsion avec effet suspensif automatique ;

Ayant en outre noté avec satisfaction l'adoption de la loi sur la coopération judiciaire internationale en matière pénale (loi n° 6706) le 5 mai 2016 prévoyant, entre autres, des dispositions détaillées sur les procédures d'extradition et la détention en attendant l'extradition ; Ayant pris acte de l'adoption du « Règlement relatif à la création, à la gestion, au fonctionnement, à l'externalisation et à l'inspection des centres d'accueil et d'hébergement et des centres de déplacement (en date du 22 avril 2014) » qui prévoit des règles et procédures détaillées pour la création et le fonctionnement de ces locaux ; Ayant constaté que les requêtes dans ces affaires ont été introduites devant la Cour entre le 25 octobre 2007 et le 5 octobre 2012 et qu'aucune des requêtes dans ces affaires ne concerne l'application des lois n° 6458 et 6706 ; Ayant également noté que la question de la mise en œuvre de la loi n° 6458 continuera d’être examinée dans l'affaire G.B.

et autres (4633/15) et que la clôture des présentes affaires ne préjuge pas de l'évaluation que le Comité fera à cet égard ; Rappelant que les questions liées à la durée excessive des procédures et à l'absence de recours effectif à cet égard ont été examinées dans le cadre du groupe d'affaires Ormancı (requête n° 43647/98) dont l'examen a été clos (voir CM/ResDH(2014)298 ) ; DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et DÉCIDE d’en clore l’examen.