2ac-145/26 — Intentarea procesului de insolvabilitate

Prin hotărârea din 7 februarie 2025 a Judecătoriei Hînceşti sediul Central, s-a dispus încetarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul SC „CASA CEAIULUI” SRL, cu sediul R. Moldova, r-nul Ialoveni, s. Ruseștii-Noi, IDNO 1005600046718, fără radierea din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice. S-a dispus reluarea activității economice a debitorului SC „CASA CEAIULUI” SRL, cu sediul R. Moldova, r-nul Ialoveni, s. Ruseștii-Noi, IDNO XXXXXX. S-a radiat sechestrele aplicate pe perioada procesului de insolvabilitate în privința debitorului SC „CASA CEAIULUI” SRL, cu sediul R. Moldova, r-nul Ialoveni, s. Ruseștii-Noi, IDNO XXXXXXX, cu anularea măsurilor de asigurare a acțiunii aplicate prin încheierea din 07 noiembrie 2018 Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

La 10 februarie 2025, administratorul autorizat Valentin Rotaru a depus apel împotriva hotărârii din 7 februarie 2025 a Judecătoriei Hînceşti, sediul Central solicitând casarea hotărârii.

La 17 februarie 2025, Serviciul Fiscal de Stat a depus apel împotriva hotărârii din 7 februarie 2025 a Judecătoriei Hînceşti sediul Central.

La 23 august 2026, Aurel Melnic prin intermediul poștei electronice a depus cerere de strămutare de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad.

În motivarea cererii de strămutare, a invocat existența unor circumstanțe care, în opinia sa, generează suspiciuni rezonabile privind obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru.

În susținerea cererii, Melnic Aurel a indicat că Serviciul Fiscal de Stat nu deține calitatea de parte, participant sau creditor în procesul de insolvabilitate al SRL „Casa Ceaiului”, neavând o creanță validată și inclusă în tabelul definitiv al creanțelor. Acesta a invocat faptul că, prin încheierea Judecătoriei Hâncești, sediul Central din 28 februarie 2024, creanțele Serviciului Fiscal de Stat în mărime de 79 011 710 lei și 106 577 485,43 lei au fost radiate din tabelul definitiv al creanțelor, iar prin decizia Curții de Apel Centru din 16 septembrie 2024 a fost menținută această soluție.

Totodată, Melnic Aurel a susținut că judecătorul Victoria Sîrbu ar fi acordat Serviciului Fiscal de Stat privilegii procesuale neprevăzute de lege, permițându-i să declare apel și să participe în procedura de apel, deși, această autoritate nu avea calitatea procesuală necesară.

Din aceste considerente, la 21 iunie 2026, Melnic Aurel a formulat o cerere de recuzare a judecătorului Victoria Sîrbu, invocând suspiciuni privind lipsa de imparțialitate care a fost respinsă prin încheierea din 1 iulie 2026 a Curții de Apel Centru.

Autorul cererii de strămutare a considerat că soluția de respingere a recuzării și circumstanțele invocate demonstrează existența unor suspiciuni rezonabile privind nepărtinirea judecătorilor Curții de Apel Centru.

Aurel Melnic a solicitat strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, în temeiul art. 43 alin.(2) lit. f) din Codul de procedură civilă.

La 25 august 2026, cauza a fost expediată către Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea cererii de strămutare depusă de Aurel Melnic.

Art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac”.

Temeiul strămutării prevăzut de art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, este aplicabil situației de suspiciune legitimă, care se referă la împrejurări de natură să influențeze imparțialitatea tuturor judecătorilor instanței și nu doar a celor chemați să se pronunțe asupra unei cauze civile concrete. Altfel spus, deși această instituție nu ține locul recuzării, ea nu intervine decât dacă temeiurile de recuzare sunt aplicabile tuturor judecătorilor instanței de competența căreia este litigiul în legătură cu care se cere schimbarea competenței.

Consecvent, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, strămutarea cauzei civile se dispune doar atunci când alte mecanisme procedurale nu sunt aplicabile impedimentului juridic constatat.

Sub aspectul rigorilor legale aplicabile inițierii procedurii de strămutare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că legea procedurală civilă nu stabilește posibilitatea transferului de competență unei alte instanțe decât dacă temeiul invocat este susținut de elemente obiective, adică probe directe, fapte sau elemente de fapt care demonstrează că neadmiterea strămutării va afecta iremediabil echitatea procesului. Este, prin urmare, decisiv ca bănuiala de părtinire să fie obiectiv justificată. (Încheierea CSJ, pct. 26).

În speță, autorul cererii de strămutare invocă faptul nerestituirii cererii de apel de către judecătorul-raportor, în baza art. 369 alin. (1) lit. d) și respingerea cererii de recuzare, pe acest temei, de către completul de judecată al Curții de Apel Centru, ca suspiciuni legitime ale lipsei de imparțialitate a instanței.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că lipsa acordului apelantului cu soluția dată de instanța de apel, inclusiv la soluționarea cererii de recuzare, nu constituie element obiectiv care să justifice schimbarea competenței teritoriale a instanței.

În plus, faptul nerestituirii cererii la etapa intentării procedurii nu echivalează cu o expunere prealabilă sau anticipată asupra fondului cauzei și nu constituie per se elemente obiective apte să convingă un observator independent că instanța sesizată cu soluționarea pricinii ar fi părtinitoare.

Totodată, respingerea cererii de recuzare nu reprezintă temei de a invoca faptul lipsei de imparțialitate în raport cu toți judecătorii Curții de Apel Centru, așa precum pretinde norma de la art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală.

Suplimentar, în contextul examinării fondului cauzei, instanța de apel va fi ținută să se pronunțe și asupra dreptului Serviciului Fiscal de Stat de a exercita respectiva cale de atac, iar dezacordul cu modul de soluționare a cererii de recuzare, în temeiul art. 53 alin. (5) din Codul de procedură civilă, poate constitui obiect al controlului de legalitate exercitat de Curtea Supremă de Justiție în contextul examinării unui eventual recurs în aceeași cauză.

Prin urmare, legea procesual-civilă oferă în continuare suficiente mecanisme utile pentru remedierea eventualei afectări a soluției asupra cauzei de elemente subiective și exterioare cauzei deduse judecății.

Instanța reține, astfel, că, în speță, argumentele invocate de Melnic Aurel, în cererea de strămutare, nu sunt susținute de probe concludente și suficiente, reprezentând, în esență, un dezacord cu procedurile desfășurate în fața instanței de apel.

În consecința celor anterior enunțate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că nu există circumstanțe obiective care ar justifica strămutarea examinării cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de același grad, pentru soluționarea cererii de apel. Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f), art. 43 alin. (4) și art. 269- 270 din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea depusă de Aurel Melnic privind strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Centru la o altă instanță de judecată egală în grad. Cauza civilă, în procedura de insolvabilitate intentată față de debitorul SRL „Casa Ceaiului”, la cererea creditorului Melnic Aurel privind încetarea procesului de faliment, se remite la Curtea de Apel Centru, pentru examinare în ordine de apel. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Elena Croitor