2r-84/26 — Încasarea datoriei

La 5 ianuarie 2023, O.C.N. „Ecofinance Technologies” S.R.L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva Martîn Olesei cu privire la încasarea datoriei, precum și recuperarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 mai 2023 a Judecătoriei Edineț, sediul Central a fost admisă acțiunea depusă de O.C.N. „Ecofinance Technologies” S.R.L.

La 20 ianuarie 2026, Martîn Olesea, prin intermediul avocatului Lungu Cristina, a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 11 noiembrie 2023, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii ca ilegală și neîntemeiată cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral. Concomitent, apelantul a solicitat și repunerea în termen de contestare.

Prin încheierea din 11 februarie 2026 a Curții de Apel Nord a fost respinsă cererea Martîn Olesei, reprezentată de avocatul Lungu Cristina cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit cererea de apel depusă împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Central din 11 mai 2023.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că cererea de apel depusă de Martîn Olesea la 20 ianuarie 2026 împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț, sediul Central din 11 mai 2023 a fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termen care a expirat la data de 12 iunie 2023.

Instanța de apel a constatat că motivele invocate de apelantă în susținerea cererii de repunere în termen, precum necunoașterea existenței litigiului, neprimirea corespondenței și faptul că nu locuiește la domiciliul înregistrat, nu sunt confirmate prin probe concludente, or, din materialele cauzei rezultă că actele de procedură și copia hotărârii au fost expediate la adresa de domiciliu oficial al acesteia – XXX XXX, adresă confirmată prin actul de identitate și prezumată valabilă potrivit art. 39 Cod civil.

Totodată, instanța de apel a reținut că citarea prin publicitate a fost dispusă după epuizarea celorlalte modalități de comunicare prevăzute de lege, iar apelanta nu a demonstrat existența unor impedimente obiective care să fi justificat depășirea 1 termenului legal și nici momentul real al încetării acestora, în sensul art. 116 Cod de procedură civilă.

În aceste condiții, instanța de apel a concluzionat că cererea de repunere în termen este neîntemeiată și a dispus restituirea apelului ca fiind tardiv.

La 23 februarie 2026, Martîn Olesea, prin intermediul avocatului Lungu Cristina a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 11 februarie 2026 a Curții de Apel Nord, solicitând admiterea acesteia și casarea încheierii instanței de apel.

În argumentarea recursului, recurenta a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel, motivând că până la momentul depunerii cererii de apel nu a cunoscut despre existența procesului civil aflat pe rolul Judecătoriei Edineț, sediul Central, și nu i-a fost comunicată hotărârea pronunțată la 11 mai 2023.

Recurenta a susținut că a luat cunoștință despre hotărârea menționată abia la data de 12 ianuarie 2026, când s-a prezentat la instanța de judecată și a consultat materialele dosarului, constatând că la dosar nu existau dovezi care să confirme că aceasta ar fi fost informată despre examinarea procesului.

În susținerea poziției sale, recurenta a evidențiat că locuiește în XXX XXX, iar la această adresă nu a primit nicio scrisoare sau înștiințare referitoare la litigiul respectiv, în timp ce la adresa din XXX XXX unde figurează cu domiciliul, nu locuiește nimeni.

Totodată, recurenta a invocat că citarea prin publicitate a fost efectuată prin intermediul Ziarului de Gardă nr. 10 (896), însă această modalitate nu a asigurat informarea reală a acesteia despre existența procesului.

Recurenta a mai arătat că cererea de apel a fost depusă imediat după ce a aflat despre existența hotărârii, respectând termenul de 30 de zile prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care permite repunerea în termen atunci când partea își exercită dreptul în termen de 30 de zile din momentul în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea impedimentului.

Cu toate acestea, instanța de apel a acordat prioritate comunicării formale a hotărârii la domiciliul oficial al recurentei, fără a analiza momentul real al luării la cunoștință despre hotărâre și fără a verifica dacă notificarea a ajuns efectiv la destinatar, aplicând în mod formal prevederile legale incidente.

În aceste condiții, recurenta a susținut că refuzul repunerii în termen a avut ca efect imposibilitatea examinării apelului în fond și lipsirea acesteia de dreptul de a contesta hotărârea, ceea ce constituie, în opinia sa, o ingerință disproporționată în dreptul de acces la justiție și în dreptul la apărare.Totodată, a menționat că instanța de fond nu a întreprins toate măsurile necesare pentru citarea efectivă a pârâtei, deși intimatul deținea datele de contact ale acesteia.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluţionată prin încheierea casată.

Art. 108 din Codul de procedură civilă: „(1) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut şi reclamantul dă asigurări că, deşi a făcut tot posibilul, nu a reuşit să afle domiciliul acestuia, preşedintele instanţei dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală. (2) Citaţia se publică într-un ziar republican sau local mai răspîndit în cazul în care instanţa consideră că o astfel de măsură este necesară. (3) Publicarea citaţiei în ziar se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei de judecată. În cazuri de urgenţă, preşedintele instanţei poate reduce acest termen la 5 zile. (4) În cazul în care pîrîtul se prezintă în judecată şi dovedeşte că citarea prin publicitate s-a făcut cu rea-voinţă, reclamantul suportă cheltuielile de citare prin publicitate chiar dacă este în cîştig de cauză, iar toate actele de procedură posterioare încuviinţării acestei citări se anulează. (5) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut, instanţa va examina cauza după expirarea termenului de publicitate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 2763 din Codul de procedură civilă: „(1) Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. (2) Judecătorul poate dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de a examina cererea în ședință publică. Judecătorul poate să respingă o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ţinînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Respingerea se dispune printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul. (3) În termen de 30 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate, inclusiv în cazul comunicării prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, pîrîtul prezintă instanţei judecătoreşti şi reclamantului o referință, 3 precum şi copii de pe înscrisurile necesare. Pîrîtul poate depune o cerere reconvențională în condițiile art. 172 și 173 doar dacă valoarea acțiunii reconvenționale nu depășește valoarea admisibilă și condițiile legale de exercitare a cererii inițiale cu valoare redusă. (4) Dacă din materialele cauzei rezultă că cererea nu poate fi examinată în ordinea stabilită pentru cererile cu valoare redusă, judecătorul, prin încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul, dispune examinarea cauzei în ordine generală. În acest caz, prevederile prezentului capitol sînt inaplicabile”.

Art. 2764 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanța soluţionează cauza și adoptă dispozitivul hotărîrii într-un termen de cel mult 6 luni de la data depunerii cererii. (2) Dacă, după ce i s-au comunicat cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate, pîrîtul nu depune referință, soluționarea cererii se face în baza materialelor anexate la dosar. (3) Hotărîrea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. (4) Hotărîrea judecătorească poate fi atacată cu apel, care se examinează în condițiile prezentului cod. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de la pronunțare. (5) Instanța de apel examinează cererea de apel în procedură scrisă sau cu citarea”

Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 alin. (1) lit.b) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Analizând actele și materialele cauzei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că este întemeiată critica formulată de recurentă referitoare la caracterul pripit al concluziei instanței de apel privind respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului și restituirea apelului ca tardiv, întrucât circumstanțele referitoare la comunicarea actelor de procedură și la informarea efectivă a părții despre examinarea cauzei nu au fost cercetate în mod complet și multilateral.

Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 11 mai 2023, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de 4 O.C.N. „Ecofinance Technologies” S.R.L. împotriva Martîn Olesei, fiind dispusă încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

În cauza dată, termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii din 11 mai 2023 a început să curgă de la 12 mai 2023 și a expirat la 12 iunie 2023 inclusiv, ținând cont că zilele de 10 și 11 iunie 2023 au fost zile de odihnă. Cererea de apel fiind depusă la 20 ianuarie 2026, rezultă că aceasta a fost formulată peste termenul legal.

Totuși, la examinarea cererii de repunere în termen, instanța era obligată să verifice dacă partea a avut posibilitatea reală de a cunoaște despre hotărârea pronunțată și despre desfășurarea procesului.

Colegiul civil atestă că în susținerea cererii de repunere în termen, recurenta a invocat că nu a cunoscut despre examinarea cauzei și că hotărârea din 11 mai 2023 nu i-a fost comunicată, susținând că a luat cunoștință despre existența acesteia abia la 12 ianuarie 2026, când a consultat materialele dosarului la instanță.

De asemenea, recurenta a menționat că nu a primit citații sau alte acte de procedură la adresa la care locuiește efectiv, indicând că domiciliul real se află în XXX XXX, iar la adresa de domiciliu oficial din XXX XXX, nu locuiește nimeni.

Din actele dosarului rezultă că instanța de fond a expediat încheierea din 9 ianuarie 2023, cererea de chemare în judecată și citațiile la adresa de domiciliu indicată în acte – XXX XXX, însă corespondența a fost restituită cu mențiunea oficiului poștal „plecat”.

Ulterior, la 16 martie 2023, instanța a dispus publicarea unui aviz publicitar privind examinarea cauzei, iar dispozitivul hotărârii din 11 mai 2023 a fost publicat pe pagina oficială a instanțelor de judecată. De asemenea, dispozitivul hotărârii expediat la aceeași adresă a fost restituit cu mențiunea „plecat”.

În aceste condiții, instanța de apel era obligată să verifice dacă asemenea modalități de comunicare au fost suficiente pentru a considera că partea a fost informată efectiv despre existența procesului și despre hotărârea pronunțată, însă această verificare nu a fost realizată în mod deplin.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de apel nu a analizat în mod corespunzător argumentul recurentei potrivit căruia citațiile expediate la adresa de domiciliu nu au fost recepționate și nu puteau fi recepționate, deoarece aceasta nu locuia la adresa respectivă, circumstanță confirmată prin restituirea repetată a corespondenței.

Mai mult, din materialele cauzei rezultă că reclamantul, la depunerea cererii de chemare în judecată, a indicat și numărul de telefon al pârâtei, însă instanța de fond nu a utilizat acest mijloc de comunicare, deși avea obligația de a depune diligențe rezonabile pentru informarea părții despre examinarea cauzei, iar în dosar nu se regăsesc probe că ar fi fost încercată o asemenea comunicare.

Prin urmare, concluzia instanței de apel potrivit căreia prima instanță ar fi utilizat toate mijloacele disponibile pentru citarea părții este neîntemeiată, întrucât 5 existența altor mijloace de comunicare, inclusiv telefonul indicat în cerere, nu a fost valorificată.

Totodată, Completul de judecată reține că instanța de fond s-a limitat la expedierea citațiilor prin intermediul serviciului poștal la adresa de domiciliu indicată în acte, iar după restituirea corespondenței cu mențiunea „plecat”, a recurs direct la citarea prin aviz public, fără a verifica dacă există și alte mijloace de comunicare disponibile și fără a depune diligențe suplimentare pentru informarea efectivă a pârâtei despre examinarea cauzei. Or, din materialele dosarului rezultă că în cererea de chemare în judecată a fost indicat numărul de telefon al pârâtei, însă instanța nu a utilizat acest mijloc de comunicare și nu a întreprins alte măsuri rezonabile pentru a asigura citarea reală a acesteia.

În aceste condiții, trecerea directă la procedura de citare prin aviz public, care are un caracter subsidiar și excepțional, fără epuizarea celorlalte modalități de comunicare prevăzute de lege, nu poate fi considerată conformă cerințelor unui proces echitabil, întrucât o asemenea conduită procedurală este de natură să afecteze dreptul persoanei de a participa la proces și de a exercita căile de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, concluzia instanței de apel potrivit căreia prima instanță ar fi utilizat toate mijloacele disponibile pentru citarea părții este neîntemeiată, iar verificarea insuficientă a acestor circumstanțe a condus la o soluție prematură privind respingerea cererii de repunere în termen și restituirea apelului ca tardiv.

Potrivit art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 din Constituție și art. 5 Cod de procedură civilă, orice persoană are dreptul la acces liber la justiție și la examinarea cauzei sale de către o instanță, iar acest drept trebuie interpretat în sensul asigurării posibilității reale de a utiliza căile de atac prevăzute de lege.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la exercitarea unei căi de atac trebuie să se nască din momentul în care partea interesată a avut posibilitatea efectivă de a cunoaște despre hotărârea pronunțată, întrucât în caz contrar notificarea tardivă sau ineficientă a hotărârii poate face imposibilă exercitarea căii de atac (cauza Miragall Escolano și alții c. Spaniei, pct. 37).

În cauza de față, restituirea repetată a corespondenței, lipsa comunicării prin alte mijloace disponibile și neclarificarea momentului în care recurenta a luat cunoștință efectiv despre hotărârea contestată impune concluzia că instanța de apel nu a verificat în mod suficient dacă depășirea termenului de apel se datorează culpei părții sau unor deficiențe în procedura de comunicare.

În asemenea situații, examinarea cererii de repunere în termen trebuie realizată cu o deosebită atenție, pentru a nu se ajunge la restrângerea nejustificată a dreptului la un tribunal, iar soluția de restituire a apelului ca tardiv nu poate fi menținută în lipsa unei verificări complete a circumstanțelor privind comunicarea actelor de procedură. 6

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că încheierea instanței de apel este prematură și rezultatul unei examinări incomplete a circumstanțelor relevante, motiv pentru care se impune casarea acesteia și trimiterea cauzei spre reexaminare, pentru a fi verificată în mod efectiv cererea de repunere în termen, cu aplicarea prevederilor art. 116 alin. (2) Cod de procedură civilă.

La rejudecare instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele menționate, precum și de prevederile art. 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și, reexaminând cauza, să se expună asupra tuturor împrejurărilor, și drept urmare să emită o soluție legală şi întemeiată, respectând dreptul părților la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, în scopul respectării dreptului recurentului la un proces echitabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează să admită recursul, să caseze încheierea din 21 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru și să restitui cauza în instanța de apel, pentru rejudecare a problemei soluționată prin încheierea casată.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă,